Conflict of interest from municipal mayor's self-granted bonus contrary to exclusivity of allowance remuneration

Şedinţa publică din data de 08 martie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 22 mai 2020 pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/13.05.2020, întocmit de Agenţia Naţională de Integritate în lucrarea nr. x/16.08.2017, şi, pe cale de consecinţă, să se constate faptul că nu s-a aflat în conflict de interese în exercitarea mandatului de primar.

Prin sentinţa civilă nr. 111 de la data de 22 martie 2022, Tribunalul Giurgiu a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, dosarul fiind înregistrat sub acelaşi număr pe rolul secţiei a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1143 de la data de 21 iunie 2022, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, având ca obiect contestaţia împotriva Raportului de evaluare nr. x/13.05.2020.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii nr. 1143 de la data de 21 iunie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., cu solicitarea de casare a sentinţei primei instanţe şi admiterea cererii de chemare în judecată.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv nu conţine un raţionament propriu al instanţei de fond, de tip logico-juridic, care sa fundamenteze soluţia pronunţata de către instanţa de fond.

Ulterior, după redarea dispoziţiilor legale care au fost indicate de pârâtă ca fiind încălcate în cuprinsul raportului contestat, a arătat că sancţionarea conflictului de interese a avut ca scop prevenirea si evitarea situaţiei in care o persoana ce exercita o funcţie publica şi are un interes personal de natura patrimoniala care ar fi de natura sa influenţeze cu obiectivitate îndeplinirea atribuţiilor legale.

Astfel, prin semnarea Dispoziţiei nr. 118, care a fost emisa ca urmare a Deciziei nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale, nu s-a produs un rezultat păgubitor sau o perturbare a bunului mers al activităţii legale si curente a autorităţii/instituţiei publice al cărui reprezentant este recurentul-reclamant.

Aceasta dispoziţie prin care s-a acordat sporul de dispoziţie in cuantum de 25% a avut la baza Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/15.12.2016, prin care s-a constatat ca prevederile art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituţionale.

Faptul ca acesta dispoziţie a fost semnată de recurentul-reclamant în calitate de primar/reprezentant legal al UAT Com. Joita se datorează faptului ca viceprimarul, singura persoana care din punct de vedere al prevederilor legale i se puteau delega atribuţiile, era in concediu legal de odihna astfel cum se constata din cererea înregistrata sub nr. x/21.04.2017 la Consiliul Local al Com. Joita.

Dispoziţia emisa si semnata de recurentul-reclamant nu a influenţat îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor legale si nici nu a avut un rezultat păgubitor pentru instituţia publicî, ci din contra acest act administrativ a fost emis in concordanta si in îndeplinirea exigentelor legale.

Prin urmare, prima instanţă nu a argumentat de ce a considerat ca actul administrativ a fost emis cu încălcarea prevederilor legale şi a fost de natura a perturba bunul mers al activităţii instituţiei publice U.A.T. Com. Joita.

Subsumat celui de-al doilea caz de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a menţionat că Dispoziţia nr. 118 nu este nelegala, dispoziţiile Deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, fiind aplicabile şi primarului iar nu doar personalului salarizat al aparatului propriu.

Concluzionând, atât prevederile Legii nr. 215/2001, care nu mai sunt in vigoare din 2019, odată cu apariţia codului administrativ, dar ale cărei dispoziţii se aplică unei situaţii de fapt in 2023, cat si dispozitivul si considerentele Deciziei CCR nr. 794 vizează si indemnizaţia, nu numai salariul de baza. Indemnizaţia reprezintă forma de salarizare specifica primarului si viceprimarului, astfel atâta timp cat acesta sintagma este strict prevăzuta nu putem interpreta ca nu s-ar aplica Decizia nr. 794 a CCR şi primarului.

Prin urmare, acest act administrativ care a venit sa genereze elemente ale conflictului de interese a fost emis in vederea punerii in aplicare a prevederilor Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice si a Deciziei CCR nr. 794/2016 prin care s-a declarat neconstituţional art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015.

Dispoziţia nr. 118/27.04.2017 (generatoare de elemente de conflict de interese) si-a produs efectele timp de doua luni, mai si iunie, adică presupusul beneficiu material in cuantum total de 1.106 RON, întrucât la începutul lunii iulie 2017 a intrat in vigoare Legea nr. 153/2017, legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin care s-a renunţat expres la acordarea sporului de dispoziţie de 25%.

Totodată, a mai susţinut că Agenţia Naţionala de Integritate a fost sesizata la data de 16 august 2017 după încetarea stării de conflict de interese administrativ, respectiv după luna iulie 2017 si au trecut mai mult de 3 ani de la încetarea stării de conflict de interese, astfel că recurentului nu i se mai poate aplica sancţiunea disciplinara de la art. 228 alin. (5) Cod administrativ. Prin urmare, a invocat prescripţia aplicării sancţiunii disciplinare.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. În cazul reţinerii cauzei spre rejudecare, a solicitat admiterea acţiunii si anularea Raportului de evaluare nr. x/13.05.2020 emis de Agenţia Naţionala de Integritate.

În probaţiune, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, a invocat prevederile art. 483, art. 486, art. 487, art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8, art. 496 alin. (2) C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Referitor la primul motiv de casare prin intermediul căruia recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a motivat sentinţa pronunţată, a arătat că niciuna dintre ipotezele prevăzute de textul de lege nu se regăseşte în speţa de faţă. Astfel, judecătorul fondului a analizat cererile şi apărările părţilor, nepunându-se reţine lipsa motivării, existenţa unei contradicţii între considerentele expuse şi soluţia pronunţată şi nici existenţa unei contradicţii esenţiale intre considerente, care să conducă la concluzia că nu se poate supune instanţei de control judiciar raţionamentul logico-juridic în temeiul căruia a fost pronunţată sentinţa recurată.

Aşa cum rezultă din analiza considerentelor de fapt şi de drept ale sentinţei civile recurate, instanţa de fond şi-a structurat motivarea soluţiei date, raportat la susţinerile formulate de reclamant, în ceea ce priveşte situaţia de conflict de interese reţinută prin raportul de evaluare nr. x/13.05.2020.

În temeiul art. 22 alin. (2) C. proc. civ., judecătorul fondului, în scopul pronunţării unei hotărâri corecte şi legale, a stăruit, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii.

S-a realizat un examen efectiv şi concret, toate apărările formulate de părţile din proces, precum şi tot probatoriul administrat, constatând, faţă de dispoziţiile legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, că raportul de evaluare nr. x/13.05.2020, prin care s-a reţinut faţă de domnul A. existenţa unei situaţii de conflict de interese, este temeinic şi legal şi, în consecinţă, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de reclamant.

Judecătorul fondului a apreciat în mod liber, potrivit convingerii sale, că din înscrisurile depuse la dosar reiese, în mod clar, existenţa conflictului de interese, prevăzut de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Instanţa de fond a arătat, în detaliu, care sunt elementele care au generat situaţia de conflict de interese, prevăzută de dispoziţiile art. 76 alin. (1) coroborat cu art. 70 şi art. 71 din Legea nr. 161/2003 şi, respectiv a prezentat argumentele pentru care a respins susţinerile reclamantului, astfel că soluţia instanţei de fond răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Faptul că litigiul s-a soluţionat la primul termen de judecată sau că motivarea şi comunicarea sentinţei s-a realizat după o perioadă de 7 luni, nu determină incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Mai mult decât atât, raportul Agenţiei Naţionale de Integritate nu produce nicio vătămare recurentului-reclamant, dat fiind că acesta nu produce efecte decât de la data rămânerii definitive prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Susţinerea potrivit căreia semnarea Dispoziţiei nr. 118/27.04.2017 nu a produs un rezultat păgubitor sau o perturbare a bunului mers al activităţii legale şi curente a autorităţii al cărei reprezentant este recurentul-reclamant, nu se constituie într-un argument care să aibă aptitudinea de a înlătura starea de conflict de interese în care s-a aflat recurentul-reclamant.

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că sunt îndeplinite ipotezele legale conţinute de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fără a se regăsi existenţa altor condiţii precum cele evidenţiate de recurent.

În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs referitor la aşa-zisa interpretare greşită a prevederilor legale şi anume a interpretărilor privind Decizia CCR nr. 794/2016, a formulat intimata concluzii de respingere, fiind relevante normele juridice prevăzute de art. 70, art. 71 şi art. 76 alin. (1) din Legea nr. 163/2003.

Recurentul reia considerentele de la fond potrivit cărora actul administrativ care generează conflictul de interese ar fi fost emis în aplicarea prevederilor legale, aspect care nu prezintă relevanţă, cât timp acest act este întocmit cu încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese.

Totodată, legiuitorul nu a impus drept o condiţie a existenţei unei situaţii de conflict de interese ca aceasta să dureze o anumită perioadă de timp.

Nu se poate constitui într-un motiv de nelegalitate a sentinţei nici susţinerea privitoare la pericolul social "ca element al faptei contravenţionale" este minimal, dat fiind că prezenta speţă nu are ca obiect contestarea unei sancţiuni privind o faptă contravenţională.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de a se aplica sancţiunea disciplinară ca urmare a unei stări de conflict de interese, întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la data încetării stării care a generat abaterea disciplinară, a solicitat respingerea acesteia critici ca fiind tardivă, faţă de momentul procesual al invocării acesteia(art. 2513 C. civ., prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată ta care părţile sunt legal citate).Activitatea de evaluare a fost efectuată potrivit legii pe întreaga perioadă în care recurentul a deţinut funcţia publică, în conformitate cu prevederile art. 11 din Legea nr. 176/2010, neintervenind în cauză prescripţia de trei ani.

Cât priveşte susţinerile privitoare la semnarea dispoziţiei nr. 118/27.04.2017 de către recurentul-reclamant în calitate de primar care se datorează faptului că viceprimarul era în concediu legal de odihnă, sens în care a depus cererea înregistrată cu nr. x/21.04.2017, a arătat că acestea sunt invocate de recurent direct în calea de atac a recursului, fără a parcurge dublul grad jurisdicţional, neregăsindu-se în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

A precizat că înscrisul nr. 2760/21.04.2017 este întocmit pro causa şi nu a fost prezentat nici în cadrul activităţii administrative desfăşurate de intimată, anterior emiterii raportului de evaluare, deşi recurentul a depus un punct de vedere cu nr. x/11.02.2020, respectiv nu a fost invocat nici prin acţiunea introductivă la instanţa de fond.

Semnarea dispoziţiei de către primar, căci acesta a fost obligat, viceprimarul fiind în concediu de odihnă, nu constituie o motivaţie juridică raportat la natura dispoziţiei, neexistând urgenţa emiterii dispoziţiei, aceasta putând fi semnată la întoarcerea din concediu de odihnă a viceprimarului.

Astfel, în mod temeinic şi legal, din analiza prezentei situaţiei de fapt, prin raportare la prevederile legale mai sus menţionate, cu privire la A., instanţa de fond a constatat legalitatea raportului de evaluare pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea recursului formulat de A., ca fiind nefondat, şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei civile nr. 1143/21.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca fiind legală şi temeinică.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa civilă atacată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în cuprinsul întâmpinării, în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul formulat de reclamantul A. este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează.

Prin cererea de chemare în judecată, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o contestaţie formulată împotriva raportului de evaluare nr. x/13.05.2020 emis de Agenţia Naţionala de Integritate prin care s-a reţinut starea de conflict de interese în ceea ce-l priveşte pe reclamantul A..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea reţinând în motivare faptul că prin semnarea dispoziţiei nr. 118/27.04.2017 privind acordarea sporului de dispozitiv în cuantum de 25% la indemnizaţia reclamantului A., acesta, în calitate de primar al Comunei Joiţa, judeţul Giurgiu, a încălcat dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 şi respectiv art. 57 alin. (5) teza finală din Legea 215/2001, forma în vigoare la data emiterii dispoziţiei, care prevede că primarul nu beneficiază de alte sporuri prevăzute de lege, respectiv acesta nu putea beneficia de sporul de dispozitiv, producându-se un folos material pentru sine.

Împotriva soluţiei de respingere ca nefondată a cererii de chemare în judecată, a formulat cerere de recurs întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., cu solicitarea de a se constata nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Acest motiv de casare nu este incident în cauză, deoarece din cuprinsul reglementării motivului invocat rezultă că, în concepţia legiuitorului, nemotivarea constituie un temei de casare numai atunci când nu se arată motivele pe care se sprijină "decizia" judecătorului. De asemenea, jurisprudenţa a mai stabilit că motivarea sumară şi confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare.

În cauza dedusă judecăţii, sentinţa supusă controlului judiciar răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cuprinzând în considerentele sale expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, cu arătarea argumentelor pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Instanţa de recurs subliniază că prin prisma motivelor de casare reglementate de legea de procedură nu trebuie confundată ipoteza lipsei motivării hotărârii judecătoreşti, ce poate fi cenzurată de instanţa de control judiciar prin intermediul motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu ipoteza în care partea este nemulţumită de raţionamentul logico-juridic expus de instanţă în considerentele hotărârii pronunţate, apreciind că acesta nu corespunde în mod satisfăcător argumentelor prezentate în susţinerea pretenţiilor sau apărărilor sale, respectiv acestea nu au fost reţinute ca întemeiate.

De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă fiecare motiv de nelegalitate invocat în acţiune, apărarea expusă de intimată iar, în raport de dispoziţiile legale incidente, de la art. 70 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003, a stabilit că raportul emis de pârâta Agenţia Naţionala de Integritate este legal şi temeinic şi nu se impune a fi anulat ca urmare a controlului judiciar efectuat.

Mai mult decât atât, faptul că litigiul s-a soluţionat la primul termen de judecată sau că motivarea şi comunicarea sentinţei s-a realizat după o perioadă de 7 luni, nu reprezintă critici întemeiate care să poată fi subsumate acestui caz de casare şi care să conducă la reformarea sentinţei civile recurate.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat şi se impune a fi respins.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/13.05.2020 s-a reţinut că recurentul-reclamant, primar la Comunei Joiţa, Judeţ Giurgiu, a încălcat prevederile privind conflictul de interese instituit de dispoziţiile art. art. 70 şi art. 76 din Legea nr. 161/2003 coroborat cu art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, întrucât a existat un interes de natură patrimonială pentru sine, prin emiterea şi semnarea dispoziţiei nr. 118/27.04.2017, potrivit căreia, începând cu luna aprilie 2017, se acordă sporul de dispozitiv de 25% la indemnizaţia lui A., primar al comunei Joiţa, judeţul Giurgiu.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediu de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare: "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative", iar potrivit art. 71: "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public".

Legea stabileşte, astfel, că persoanele care deţin funcţii publice sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparţială şi obiectivă faţă de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze în orice fel de poziţiile pe care le deţin şi să obţină anumite beneficii pentru ei, soţi, rude sau alte persoane, în considerarea funcţiei lor.

Definind noţiunea de interes de natură patrimonială, dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 stipulează că "primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul 1."

Prevederile legale de mai sus se coroborează cu cele cuprinse în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleşilor locali, ce prevede la art. 75 lit. a) că: "aleşii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soţ, soţie, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv."

În acord cu aceste dispoziţii, existenţa conflictului de interese se verifică în situaţia în care decizia persoanei supuse interdicţiei legale este influenţată sau prezintă riscul de a fi influenţată de interesul său personal, al soţiei sau al rudelor şi ar afecta major luarea deciziilor corecte şi imparţiale de către acea persoană.

Ca şi temei de drept al raportului pârâtei a fost reţinut şi art. 57 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia: "Pe durata mandatului, primarul şi viceprimarul primesc o indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare funcţiei de primar, respectiv de viceprimar, şi care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se determină în raport cu venitul salarial. Primarul şi viceprimarul nu beneficiază de sporul de vechime în muncă şi nici de alte sporuri prevăzute de lege."

În cauză, în deplin acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite ipotezele prevăzute de textele de lege menţionate anterior, emiterea dispoziţiei de acordare a sporului de dispozitiv de 25% la indemnizaţia recurentului-reclamant(deşi legea o identifică a fi unica formă de remunerare) conduce la existenţa conflictului de interese. Astfel, prin semnarea actului administrativ reprezentat de Dispoziţia nr. 118/2017 de către primar, este evident că acesta a obţinut în mod imediat un folos material pentru sine.

Pe de altă parte, aşa cum rezultă reglementarea legală a sporului de dispozitiv, acesta nu este un beneficiu legal care se acordă primarului, pentru acesta legea prevăzând în mod expres interdicţia de a beneficia de sporul de vechime sau de alte sporuri prevăzute de lege.

Sporul de dispozitiv, contrar alegaţiilor expuse în cererea recurs, se acorda în virtutea legii şi reprezenta un procent 25% care se aplica la salariul de bază al angajaţilor din cadrul aparatului de specialitate al Primarului . Or, primarul nu are calitatea de angajat al aparatului de specialitate, întrucât potrivit art. 25 din Legea nr. 215/2001, forma în vigoare la data conflictului de interes, primarul este ales local, ce îndeplineşte o funcţie de autoritate publică.

Regimul incompatibilităţilor şi al conflictului de interese reglementat de Legea nr. 161/2003 reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcţii publice sau demnităţi publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situaţia incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menţionat l-a constituit prevenirea şi combaterea folosirii abuzive a funcţiilor/demnităţilor publice.

Pentru existenţa conflictului de interese nu are nicio relevanţă susţinerea din cererea de recurs în sensul că nu s-a produs un rezultat păgubitor sau o perturbare a bunului mers al activităţii legale si curente a autorităţii/instituţiei publice al cărui reprezentant este recurentul-reclamant. Aceasta alegaţie este oricum nereală, în condiţiile în care reclamantul a obţinut un folos material nejustificat în cuantum de 1106lei, pe care şi l-a arogat prin semnarea dispoziţiei de acordare a sporului de 25% la indemnizaţia lunară în locul viceprimarului.

Nu pot fi primite susţinerile recurentului-reclamant cu privire la inexistenţa conflictului de interese motivat de faptul că a semnat respectiva dispoziţie pentru punerea în aplicare a Legii nr. 284/2010, deoarece recurentul - reclamant avea obligaţia de a cunoaşte situaţiile care pot crea conflicte de interese prin prisma funcţiei de primar pe care o exercita şi trebuia să se abţină şi să nu emită acte administrative care să producă un folos material pentru sine.

Nefondate sunt si criticile referitoare la efectele în timp ale dispoziţiei emise de primar, care a fost în vigoare timp de 2 luni, deoarece constatarea stării de conflict de interese nu are legătură cu vreun interval de timp în care persoana obţine foloase pentru sine/pentru rudele sale, ci prezintă relevanţă doar împrejurarea că au fost obţinute astfel de beneficii.

În ceea ce priveşte critica referitoare la prescripţia dreptului de a se aplica sancţiunea disciplinară, Înalta Curte reţine faptul că aceasta este o critică care a fost formulată direct în recurs şi nu va putea face obiect al analizei instanţei de control judiciar, ca urmare a respectării principiului dublului grad de jurisdicţie. Obiectul recursului îl reprezintă verificarea conformităţii hotărârii de la fondul pricinii cu normele legale aplicabile, or, în cuprinsul sentinţei civile atacate, prima instanţă nu a analizat prescripţia dreptului de a aplica sancţiunea disciplinară, motiv pentru care nici Înalta Curte nu va proceda la verificarea acestor critici direct în calea de atac.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, nefiind identificate motive de casare prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1143 din 21 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 08 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.