Revision for violation of res judicata dismissed as untimely: one-month deadline runs from judgment's finality, not receipt of reasoning.

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Procedura derulată. Prima hotărâre

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 02.11.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare, pentru reclamanţii A., B. şi alţii, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Bucureşti Rahova şi C.-Directorul Penitenciarului Bucureşti Rahova,

- obligarea pârâtului C. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe ţară pe zi de întârziere de la data de 18.10.2021 şi până la momentul executării efective a sentinţei civile nr. 2165 din 18 iunie 2020 a Tribunalului Bucureşti - sectia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019,

- obligarea pârâtului Penitenciarul Bucureşti Rahova la plata de penalităţi către reclamanţi, în cuantum de 1.000 RON/reclamant/zi de întârziere şi de 1% din valoarea despăgubirilor pe care trebuia să le achite pârâtul, de la data de 18.06.2020 şi până la momentul executării efective a sentinţei menţionate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 305 din 25 ianuarie 2022, Tribunalul a admis în parte acţiunea reclamantului Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare, pentru reclamanţii A., B. şi alţii, a aplicat conducătorului Penitenciarului Bucureşti Rahova, C., o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, începând cu 18.10.2021 şi până la data executării efective a obligaţiilor stabilite prin sentinţa civilă nr. 2165 din 18 iunie 2020 a Tribunalului Bucureşti.

A obligat pârâtul Penitenciarul Bucureşti Rahova să execute sentinţa civilă nr. 2165 din 18 iunie 2020 a Tribunalului Bucureşti, sub sancţiunea unei penalităţi în sumă de 200 RON pe zi de întârziere, cu începere de la data de 13.08.2021 şi până la executarea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu.

A respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată, şi a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamanţi a sumei de 4.760 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâţii Penitenciarul Bucureşti Rahova şi C. au formulat, fiecare, cerere de recurs, în baza art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, respingerea acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 1912 din 22 iulie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Penitenciarul Bucureşti Rahova şi C., a casat în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, a aplicat conducătorului Penitenciarului Bucureşti Rahova, C., o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, începând cu data de 06.12.2021 şi până la data eliberării din funcţie, şi a obligat pârâtul Penitenciarul Bucureşti Rahova să plătească în favoarea reclamanţilor o penalitate de 200 RON/zi de întârziere, cu începere de la 06.12.2021 şi până la executarea obligaţiilor prevăzute în titlul executoriu.

A menţinut, în rest, sentinţa civilă.

A obligat recurenţii-pârâţi la plata către intimaţii-reclamanţi a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional admise.

2. Cea de-a doua hotărâre, care face obiectul prezentei revizuiri

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios adminsitrativ şi fiscal, la data de 09.05.2022, sub nr. x/2021, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Penintenciarul Bucureşti Rahova şi C., Directorul Penitenciarului Bucureşti Rahova,

- fixarea sumei datorate statului şi obligarea pârâtului C. la plata acestei sume, respectiv amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, începând cu 18.10.2021,

- fixarea penalităţilor care li se cuvin şi obligarea pârâtului la plata acestor penalităţi de către Penitenciarul Bucureşti Rahova.

Prin sentinţa civilă nr. 4120 din 16 august 2022, Tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul Penitenciarul Bucureşti Rahova la plata către fiecare creditor a sumei de 29.200 RON şi a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

A obligat pârâtul Penitenciarul Bucureşti Rahova la plata către creditori a sumei de 892,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare, în ceea ce priveşte capătul de cerere respins, solicitând obligarea pârâtului C. la plata sumei reprezentând amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, începând cu 18.10.2021, cu consecinţa admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată.

Şi pârâtul Penitenciarul Bucureşti Rahova a formulat recurs, solicitând casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul respingerii în tot a acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 2861 din 18 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis ambele recursuri formulate de reclamanţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare şi de pârâtul Penitenciarul Bucureşti Rahova.

A casat în tot sentinţa recurată şi, rejudecând pe fond, a admis cererea, a obligat pârâtul Penitenciarul Bucureşti Rahova la plata sumei de 18.000 RON către toţi reclamanţii şi a obligat pârâtul C. la plata unei amenzi totale de 45.110 RON, reprezentând 20% din cuantumul minim brut pe economie/zi de întârziere, începând cu data de 06.12.2021 până la 06.03.2022, inclusiv, care se va face venit la bugetul de stat.

A obligat pârâţii la plata sumei de 1.500 RON către toţi reclamanţii, reprezentând cheltuieli de judecată fond şi a obligat intimatul-pârât la plata către recurenţi a sumei de 2.380 RON cheltuieli de judecată în recurs.

3. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 2861 din 18 noiembrie 2022, recurentul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare, pentru reclamanţii A., B. şi alţii, a formulat, la data de 18.05.2023, cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând anularea deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării recursului, cu chetluieli de judecată.

În prealabil, revizuentul a formulat cerere de repunere în termenul pentru declararea revizuirii, motivând că nu avea cum să cunoască motivarea instanţei şi că această hotărâre nu va respecta autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în procedura prevăzută la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, procedura prevăzută de alin. (4) fiind o simplă fixare de penalităţi. Clarificarea faptului că aceasta este suma totală pentru toţi reclamanţii se putea face doar din cuprinsul considerentelor, pe care le-a putut observa odată cu primirea motivării hotărârii, după 6 luni de zile.

În ceea ce priveşte cererea de revizuire, a susţinut revizuentul că dezlegarea dată recursului încalcă puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 1912 din 22 iulie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021.

A apreciat revizunetul că este admisibilă în principiu cererea de revizuire, iar, referitor la fondul cererii, a arătat că instanţa de recurs a admis recursul Penitenciarului, reţinând că suma este prevăzută pentru toţi reclamanţii-creditori, în sumă de 18.000 RON. În opinia sa, instanţa a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, respectiv a încălcat modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite chestiuni litigioase în raporturile dintre părţi.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Penitenciarul Bucureşti Prahova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, cererea revizuentei de repunere în termenul pentru formularea căii de atac şi, implicit, excepţia tardivităţii căii de atac, faţă de caracterul său peremptoriu şi de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1. Aspecte de fapt şi de drept relevante

Cererea de revizuire formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare, în numele membrilor săi de sindicat menţionaţi în acţiune, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând revizuirea Deciziei nr. 2861 din 18 noiembrie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2022 care ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1912 din 22 iulie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021.

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, "Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: (...) în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Cererea de revizuire a fost formulată la data de 18.05.2023 (data poştei, care rezultă din ştampila aplicată pe plicul prin care a fost înaintată cererea), iar ultima hotărâre a fost pronunţată la data de 18.11.2022, dată la care aceasta a devenit şi definitivă.

Examinând cererea revizuentului Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare de repunere în termenul de declarare a revizuirii, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Revizuentul a susţinut că împiedicarea sa de a formula cererea în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8, de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, a constat în faptul că nu a cunoscut considerentele deciziei atacate, în condiţiile în care luarea la cunoştinţă nu se poate realiza decât ulterior motivării hotărârii şi comunicării acesteia, iar clarificarea faptului că suma stabilită prin decizie este totală, pentru toţi reclamanţii, se putea descifra doar din cuprinsul considerentelor hotărârii.

Contrar alegaţiilor revizuentului, Înalta Curte constată că cererea de repunere în termen nu poate fi primită, întrucât nu sunt invocate motive temeinic justificate care să fi împiedicat partea să formuleze cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile legale.

Nu pot fi reţinute susţinerile revizuentului care leagă împiedicarea sa în formularea căii extraordinare de atac de data comunicării deciziei a cărei revizuire se solicită, având în vedere că dispoziţiile care reglementează termenul de exercitare a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu fac nicio distincţie în acest sens, iar excepţiile de la regulă trebuie să fie expres prevăzute.

Termenul prevăzut de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, respectiv de la pronunţare, astfel încât este lipsită de relevanţă cunoaşterea considerentelor hotârii atacate din această perspectivă.

De vreme ce dispoziţia legală incidentă este clară, în sensul că momentul de început al termenului procedural de decădere este marcat exclusiv de data rămânerii definitive a acestei hotărâri, nu are nicio importanţă că hotărârea atacată a fost comunicată la un termen ulterior pronunţării.

În acest context, trebuie amintit şi faptul că instanţa de contencios constituţional a statuat, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 446 din 27 mai 2020, în sensul că dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. sunt constituţionale, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

În cuprinsul acestei decizii s-au reţinut considerente care sunt pe deplin aplicabile şi în prezenta cauză, respectiv:

"16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat stabileşte termenul în care poate fi introdusă o cerere de revizuire justificată de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Acesta este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în condiţiile în care, potrivit art. 634 alin. (2) din C. proc. civ., unele hotărâri devin definitive la data pronunţării (este vorba despre hotărârile date în recurs şi cele pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor cu apel sau cu recurs). Autoarele excepţiei de neconstituţionalitate critică, în esenţă, faptul că, întrucât termenul de o lună prevăzut în acest sens începe să curgă de la momentul pronunţării celei de-a doua hotărâri, persoana interesată se află în imposibilitatea de a utiliza această cale de atac atunci când nerespectarea autorităţii de lucru judecat este determinată de contrarietatea considerentelor pe care se bazează hotărârile prin raportare la care se invocă motivul de revizuire menţionat, deoarece nu poate lua cunoştinţă de acestea în timp util.

17. Faţă de această critică, Curtea reţine că, potrivit art. 513 alin. (4) teza a doua din C. proc. civ., în redactarea pe care textul o avea la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, efectul admiterii revizuirii îl constituie anularea celei din urmă hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă şi soluţionarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existenţa motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate şi nu decide care dintre hotărârile în discuţie este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocoteşte autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Pentru a decide astfel, instanţa se pronunţă asupra identităţii de părţi, obiect şi cauză în procesele soluţionate prin hotărârile comparate, care indică încălcarea autorităţii de lucru judecat a celei mai întâi pronunţate. Or, în verificarea existenţei triplei identităţi menţionate, nu este necesar ca instanţa care soluţionează cererea de revizuire să analizeze considerentele pe care instanţele şi-au fondat soluţiile pronunţate, ci soluţia pronunţată şi impusă prin dispozitivul hotărârilor. Art. 461 alin. (1) din C. proc. civ. clarifică obiectul asupra căruia poartă orice cale de atac, stabilind că partea din hotărâre împotriva căreia se îndreaptă aceasta este soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Aşadar, revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepţia actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât şi considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2), revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorităţii de lucru judecat nu poate viza decât soluţia pronunţată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, aşa cum s-a arătat mai sus, anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăţi existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuţie.

18. Este adevărat că art. 461 alin. (2) reglementează şi problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, şi anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. Într-o asemenea situaţie, instanţa, admiţând calea de atac, va înlătura acele considerente şi le va înlocui cu propriile considerente, menţinând soluţia cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce priveşte căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu şi în ceea ce priveşte căile de atac de retractare, aşa cum este revizuirea. Astfel, considerentele decizorii, prin care a fost soluţionată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, Curtea observă că nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioară. Aceasta, deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existenţa unei alte căi procedurale puse la îndemâna părţii interesate încă din timpul soluţionării celui de-al doilea proces, şi anume posibilitatea acesteia de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat cu referire la soluţia dată cu privire la aceeaşi chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiţii de diligenţă procesuală, se poate preveni apariţia unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv.

19. În consecinţă, faptul că termenul de introducere a cererii de revizuire curge de la pronunţarea ultimei hotărâri nu împiedică accesul la justiţie al părţii şi nu contravine prevederilor art. 129 din Constituţie referitoare la exercitarea căilor de atac, întrucât demonstrarea existenţei motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu presupune cu necesitate cunoaşterea considerentelor dezvoltate de instanţa care a pronunţat ultima hotărâre, ci implică doar argumentarea existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză din cele două procese, lucru posibil şi în lipsa motivării hotărârii a cărei revizuire se solicită."

Reţine Înalta Curte că aceeaşi soluţie şi motivare a adoptat Curtea Constituţională şi prin alte decizii ale sale, cum ar fi Decizia nr. 346/16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 1104 din 19 noiembrie 2020, Decizia nr. 495/25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 20 octombrie 2020 (paragrafele 19-22), Decizia nr. 536 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 21 octombrie 2020 (paragrafele 16-20).

Astfel, motivele invocate de revizuent în susţinerea cererii de repunere în termen, în sensul că nu a formulat cererea de revizuire în termenul legal, întrucât nu a avut cunoştinţă de considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită, care a fost motivată şi comunicată după 6 luni, nu sunt temeinic justificate în sensul normelor procedurale.

Ca atare, examinând cererea de revizuire în raport cu excepţia de tardivitate invocată, Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardiv formulată.

După cum s-a reţinut anterior, ultima hotărâre, a cărei revizuire se solicită, a fost pronunţată la data de 18.11.2022, dată la care aceasta a devenit şi definitivă. Astfel, cererea de revizuire ar fi trebuit introdusă în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii, termen care s-a împlinit la data de 18.12.2022.

Or, revizuentul a promovat calea de atac cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege, la data de 18.05.2023.

Art. 10 alin. (1) din C. proc. civ. instituie părţilor îndatorirea să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, precum şi să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, fără întârziere.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în revizuire

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 186 C. proc. civ., va respinge cererea de repunere în termenul pentru formularea revizuirii şi, în baza art. 511 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul pentru formularea cererii de revizuire.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor de Penitenciare în numele şi pentru membrii A. şi alţii împotriva Deciziei nr. 2861 din 18 noiembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.