Extraordinary appeal for annulment for material error rejected as impermissible re-evaluation of standing and legal interpretation

Şedinţa publică din data de 7 martie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea primei instanţe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 01.11.2021, reclamanta A. Sucursala Cluj a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 6 Oradea, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. A_FBH 7694/13.10.2021.

Prin sentinţa nr. 311 din 26 noiembrie 2021, Curtea a admis acţiunea reclamantei şi a suspendat executarea Deciziei de impunere nr. A_FBH 7694/13.10.2021 emise de DRAF 6 Oradea până la soluţionarea pe fond a acţiunii formulate împotriva acesteia.

2. Calea de atac exercitată. Decizia ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Referitor la motivul de casare prevăzut de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., a susţinut recurenta că acţiunea introductivă de instanţă şi sentinţa recurată au fost comunicate eronat la sediul Direcţiei Regionale Antifraudă Fiscală 6 Oradea, şi nu la sediul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

A precizat că DRAF 6 Oradea este o direcţie de specialitate a ANAF-aparat central, după cum rezultă din O.U.G. nr. 74/2013, context în care personalitate juridică şi capacitate procesuală o are instituţia în ansamblul său, şi nu fiecare direcţie de specialitate în parte.

Prin Decizia nr. 4497 din 6 octombrie 2022, Înalta Curte a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de intimata-reclamantă, şi a respins recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Instanţa de recurs a apreciat că, neavând calitate de parte în faţa instanţei de fond, ANAF nu are calitate procesuală activă nici pentru formularea recursului în prezenta cauză. Recursul poate fi declarat doar de către părţile litigiului în faţa instanţei de fond, aspect care rezultă din prevederile art. 486 alin. (1) lit. a) Cod prorcedură civilă.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, la data de 26.05.2023, recurenta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

A apreciat contestatoarea că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, pentru că instanţa de recurs nu a luat în considerare faptul că reprezentarea în instanţă a ANAF se face de Direcţia Generală Juridică, astfel cum rezultă din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al ANAF. Aşadar, apărările în cauzele în care sunt atacate acte emise de Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, respectiv Direcţiile Regionale Antifraudă Fiscală din cadrul ANAF, inclusiv exercitarea căilor de atac şi reprezentarea în instanţă, se realizează pentru ANAF de către Direcţia Generală Juridică.

Nu poate fi de acord cu cele reţinute de instanţa de recurs, că ANAF nu ar avea calitate de parte în proces, pentru că, atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de recurs, a precizat aceste aspecte şi, mai mult, a atacat hotărârea de fond şi în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanţa de recurs a încălcat şi principiul contradictorialităţii, pentru că avea obligaţia procedurală de a o cita cu menţiunea de a formula punct de vedere cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie în anulare este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere înseşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestator, care reglementează contestaţia în anulare specială,

"Art. 503 - (...)

(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când:

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

(...)."

Înalta Curte reţine că prin eroare materială se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care este determinantă pentru soluţia pronunţată.

Deci, pentru a putea se reţine admisibilitatea unei contestaţii în anulare îndreptată împotriva unei decizii pronunţate de o instanţă de recurs, este necesar ca eroarea materială invocată de o parte să privească greşeli comise prin confundarea unor date esenţiale ale cauzei, a unor aspecte formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, trebuie să fie greşeli de fapt care să fie determinante pentru soluţia din recurs, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale.

Or, în cauză, susţinerile contestatoarei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, redate la pct. 2 al prezentei decizii, nu pot fi încadrate în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât aceasta reiterează aspecte care au fost puse în discuţia instanţei de fond şi a celei de recurs (după cum a precizat chiar contestatoarea prin contestaţie) cu privire la calitatea sa procesuală activă şi nu sunt rezultatul unei simple şi evidente erori materiale.

Contestatoarea critică însăşi modalitatea în care instanţa de recurs, prin decizia atacată, a înţeles să aplice dispoziţiile legale şi să soluţioneze cauza, din perspectiva lipsei calităţii sale procesuale active.

Astfel, în realitate, ceea ce urmăreşte autoarea contestaţiei în anulare prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este reevaluarea dispoziţiilor legale şi reanalizarea cererii de recurs formulate împotriva hotărârii instanţei de fond, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, este demn de subliniat că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.

Contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reţinut că "(...) instanţele superioare nu trebuie să-şi folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substanţiale şi imperioase (Riabykh împotriva Rusiei, nr. 52.854/99, § 52, CEDO 2003-IX).".

Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de drept si de fapt ce au fost solutionate de instanţa de recurs.

2. Temeiul legal al deciziei instanţei de control judiciar

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu noţiunii de greşeală materială prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Deciziei nr. 4497 din 6 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 7 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.