Recourse against a definitive appellate judgment barred by the principle of the legality of appeals.

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin sentinţa civilă nr. 690 din 25.09.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sălaj şi a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului sporul pentru studii superioare începând cu data de 15.11.2016, cu dobândă legală. S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin decizia civilă nr. 59/2021 din 21 ianuarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 690 din 25.09.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Sălaj, pe care a casat-o, în parte, în sensul că rejudecând, a respins în tot acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A..

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul -pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Sălaj a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, întrucât este declarat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a mai fi atacată cu recurs, cu consecinţa respingerii recursului, ca inadmisibil. De asemenea, a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în condiţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ordinea de soluţionare a celor două excepţii (excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului), Înalta Curte a dat prioritate excepţiei inadmisibilităţii, întrucât vizează inexistenţa căii de atac, în timp ce nulitatea vizează modul (condiţiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, astfel că primează excepţia inadmisibilităţii recursului.

În ceea ce priveşte cererea de renunţare la judecată, Înalta Curte are în vedere faptul că instanţa trebuie să fie învestită legal, adică calea de atac exercitată să fie prevăzută de lege, cererea să fie timbrată şi introdusă în termen legal, or, lipsa unei condiţii, respectiv a admisibilităţii căii de atac formulate, reprezintă lipsa unei căi de atac valabile, aşa încât primează soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii.

Înalta Curte reţine că art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. consacră principiul legalităţii căii de atac, reţinând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia civilă nr. 59 din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a fost pronunţată în soluţionarea recursului declarat de pârâtul Inspectorul de Poliţie Judeţean Sălaj împotriva sentinţei civile nr. 690/25.09.2020 pronunţată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi rejudecâd cauza a respins acţiunea în tot acţiunea formulată de reclamantul A..

Decizia civilă nr. 59 din 21 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 690/25.09.2020 pronunţată de Tribunalul Sălaj este definitivă.

Prin urmare, recursul declarat de reclamantul A. priveşte o hotărâre care, potrivit dispoziţiilor menţionate, este definitivă.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de renunţare la judecata recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 59/2021 din 21 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.