Appeal withdrawal treated as acquiescence; lower ruling on military family health restrictions left intact
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took formal note of the claimants' withdrawal of their appeal (recurs) against the June 21, 2022 interlocutory ruling of the Bucharest Court of Appeal, which had partially rejected their request to refer constitutional challenges to the Constitutional Court; the withdrawal was classified as acquiescence to the judgment under Article 463(1) second sentence of the Civil Procedure Code, thereby leaving the lower court's ruling in force. The underlying dispute was an administrative action by the Ministry of National Defence seeking partial annulment of a National Council for Combating Discrimination decision that had issued a warning sanction, with the private defendants cross-challenging the constitutionality of provisions conditioning foreign mission assignment and family accompaniment rights on family members' health status (including chronic non-contagious illness) under Law No. 495/2004, Government Decision No. 837/1995, related military orders, and salary framework Law No. 153/2017. The decisive legal basis was procedural: the principle of party disposition and Article 463(1) second sentence of the Civil Procedure Code, treating the renunciation of the appeal as final acquiescence, requiring no merits review.
Legislator headnote
AI generatedart. 48 din Legea nr. 495/2004, art. 22 alin. (4) din C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ, Art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ; Appeal withdrawal treated as acquiescence; lower ruling on military family health restrictions left intact: The underlying dispute was an administrative action by the Ministry of National Defence seeking partial annulment of a National Council for Combating Discrimination decision that had issued a warning sanction, with the private defendants cross-challenging the constitutionality of provisions conditioning foreign mission assignment and family accompaniment rights on family members' health status (including chronic non-contagious illness) under Law No. 495/2004, Government Decision No. 837/1995, related military orders, and salary framework Law No. 153/2017. The decisive legal basis was procedural: the principle of party disposition and Article 463(1) second sentence of the Civil Procedure Code, treating the renunciation of the appeal as final acquiescence, requiring no merits review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for taking note of the appellants' renunciation of the appeal (achiesarea la hotărâre).
Full text
Şedinţa publică din data de 5 martie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 31.12.2020 sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, A. şi B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea în parte a Hotărârii nr. 411/13.05.2020 emise de C.N.C.D. în sensul anulării sancţiunii cu avertisment.
Prin întâmpinarea depusă Pârâţii A. şi B. au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 495/2004 şi art. 12 alin. (1) teza a II-a din Hotărârea Guvernului nr. 837/1995 iar prin extensie, neconstituţionalitatea şi nelegalitatea prevederilor art. 3 pct. 2 din ordinul M8/2013 (a Instrucţiunilor şi Baremelor aprobate prin ordin) şi art. 249 alin. (4) şi alin. (6) ale Ordinului M172/2007, cu privire la stabilirea unei aptitudini medicale a membrilor de familie care însoţesc personalul trimis în misiune în străinătate, respectiv aplicarea aceleiaşi condiţii "starea sănătăţii acestuia îi permite desfăşurarea activităţii în ţările respective/misiuni" şi membrilor de familie, condiţie prevăzută de articolele respective din Legea nr. 495/2004 şi H.G. nr. 837/1995 exclusiv/doar pentru personalul trimis în misiune permanentă în străinătate, precum şi cu privire la condiţionarea ocupării postului de către personalul trimis în misiune permanentă, a dreptului membrului de familie de însoţire a personalului trimis în misiune şi a dreptului personalului trimis în misiune permanentă de a fi însoţit de către un membru de familie, a dreptului membrului de familie de a fi în întreţinerea personalului trimis în misiune permanentă, precum şi asigurarea drepturilor personalului trimis în misiune, "de starea sănătăţii" a membrului de familie a personalului trimis în misiune (în cazul intimaţilor, boala cronică necontagioasă a soţului/membru de familie).
Prin aceeaşi întâmpinare s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor din Legea-Cadru nr. 153/28 iunie 2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice Anexa nr. IV Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Diplomaţie" Ministerul Afacerilor Externe, respectiv: dispoziţiile art. 1 pct. 1 lit. e) şi lit. m), Capitolul IV, Secţiunea 1; dispoziţiile art. 2, Capitolul IV, Secţiunea 1; dispoziţiile art. 4, pct. 1 lit. d), Capitolul IV, Secţiunea a 3-a, dispoziţiile art. 6 pct. 1 lit. c) Capitolul IV, Secţiunea a 3-a şi dispoziţiile art. 12, Capitolul IV, Secţiunea a 7-a, cu privire la condiţionarea asigurării acestor drepturi ale personalului trimis în misiune permanentă în străinătate, "de starea sănătăţii" a membrului de familie a personalului trimis în misiune şi aflat în întreţinere permanentă, respectiv de "boala cronică necontagioasă" a soţului.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin încheierea din 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a dipus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48 din Legea 495/2004 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti ale personalului din administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi de la misiunile diplomatice, oficiile consulare şi institutele culturale româneşti din străinătate.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. e) şi m), art. 2, art. 4 alin. (1) lit. d), art. 6 alin. (1) lit. c), art. 12, toate din Capitolul IV al Anexei IV a Legii nr. 153/2017, art. 12 din H.G. nr. 837/1995, art. 3 pct. 2 din Ordinul M 8/2013 şi art. 249 alin. (4) şi (6) din Ordinul M 172/2007.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii menţionate la pct. 2, cu privire la respingerea parţială a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale au formulat recurs recurenţii-pârâţi A. şi B., solicitând admiterea în totalitate a cererii de sesizare, astfel cum a fost formulată în faţa primei instanţe.
4. Procedura de soluţionare a recursului
Prin cererea formulată la data de 29 februarie 2024 recurenţii - pârâţi A. şi B. au precizat că renunţă la judecarea recursului formulat împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
5. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurenţii - pârâţi au formulat cerere de renunţare la recurs.
Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurenţilor, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voinţa reală a părţilor cu privire la efectele cererii de renunţare, constată că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre.
6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În raport de dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurenţilor - reclamanţi A. şi B. la judecarea recursului formulat împotriva încheierii din 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea recurenţilor - reclamanţi A. şi B. la judecarea recursului formulat împotriva încheierii din 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 martie 2024.