Revision of administrative annulment dismissed due to lack of res judicata authority for provisional suspension orders

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov: anularea adresei nr. x din 26 noiembrie 2021, emise în cadrul concursului organizat de IPJ Ilfov pentru ocuparea a 15 posturi vacante de ajutor şef de post în cadrul acestui inspectorat; anularea adresei nr. x/20.12.2021 prin care s-a soluţionat plângerea prealabilă, anularea actelor subsecvente/ulterioare întocmite de către pârâtă în cadrul concursului, ca urmare a invalidării acestuia în ceea ce priveşte candidatura reclamantului, inclusiv rezultatele concursului; obligarea pârâtului la încadrarea reclamantului pe postul cuvenit, ca urmare a finalizării cu succes a tuturor probelor de concurs.

A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5251/20.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Ilfov; a anulat adresa nr. x/26.11.2021 emisă de pârâtul IPJ Ilfov şi adresa nr. x/20.12.2021 emisă de pârâta IPJ Ilfov; a respins în rest acţiunea.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei de mai sus a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinţei recurate în ceea ce privesc considerentele şi dispoziţiile din dispozitiv atacate şi să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată în tot, astfel cum a fost formulată.

Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

4. Hotărârea instanţei de recurs, a cărei revizuire se solicită

Prin decizia nr. 2225 din 18 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 5251/20.10.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Ilfov, ca nefondat.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2225 din 18 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022 a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că aceasta este potrivnică hotărârii definitive nr. 2761, pronunţate de Curtea de apel Bucureşti la data de 11 noiembrie 2022, solicitând admiterea cererii.

În motivarea cererii de revizuire arată că în cauză este vorba de o cerere de suspendare a executării şi de o cerere având ca obiect anularea aceluiaşi act administrativ, iar petitele au urmărit acelaşi scop, respectiv obligarea pârâtului la încadrarea sa pe post, ca urmare a finalizării probelor de concurs.

Motivarea celor două acţiunii (anulare şi suspendare executare) a fost similară, cel puţin sub aspectul criticilor de nelegalitate asupra actului contestat şi a dovedirii condiţiei cazului bine justificat.

Astfel, arată că, după verificarea de către comisia de concurs a îndeplinirii tuturor condiţiior de participare la concurs, a susţinut şi trecut cu succes toate probele de concurs şi examinarea medicală, dar, la momentul la care trebuia să i se acorde gradul profesional, a aflat din adresa atacată că s-a dispus invalidarea concursului în ceea ce îl priveşte, pe motiv că nu ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 7 alin. (1) lit. g) din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 140/2016 privind activitatea de management resurse umane în unităţile de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne.

Precizează că a atacat actul considerat nelegal pentru lipsa motivării, dar şi pentru faptul că motivele au fost prezentate de către autoritatea emitentă tardiv, abia după demararea procedurii de contestare, fiind netemeinice.

Susţine că instanţele ce au soluţionat cele două cauze au reţinut că actul administrativ contestat este nul datorită nemotivării.

Arată că prin sentinţa nr. 30, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data 11 ianuarie 2022, s-a constat nelegalitatea actului contestat şi s-a admis cererea de suspendare a executării, apreciindu-se că cererea privind obligarea pârâtului la încadrarea sa pe postul cuvenit urmează să fie analizată în dosarul de fond.

Astfel, susţine că este nemulţumit de faptul că, deşi s-a constat că se impune suspendarea executării actului contestat, aceasta nu-i aduce beneficii concrete, deoarece nu conduce la încadrarea sa pe post.

Curtea de apel Bucureşti, prin decizia nr. 2761 pronunţată la data de 11 noiembrie 2022 a respins recursul autorităţii pârâte, reţinând că actul contestat este nemotivat şi se impune a se păstra soluţia de la fond privind suspendarea executării acestuia, iar în ceea ce priveşte recursul incident al reclamantului, s-a reţinut că încadrarea pe post reprezintă un aspect de fond, ce urmează a fi soluţionat de către intanţa învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Susţine că instanţa de recurs a constatat în mod definitiv că actul atacat este nemotivat, motiv pentru care se impune suspendarea sa.

În ceea ce priveşte acţiunea în anulare, prin sentinţa nr. 5251 din data de 20.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut nelegalitatea actului administrativ contestat, a dispus anularea acestuia şi a răspunsului la plângerea prealabilă, dar nu a dispus şi reintegrarea sa pe post, că o măsură solicitată de către reclamant, ci a dispus reluarea procedurii de evaluare şi emiterea de către autoritate a unui nou act administrativ, dar de data aceasta, motivat.

Susţine că a formulat recurs împotriva considerentelor hotărârii de mai sus, iar la termenul de fond, a depus hotărârea definitivă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în cererea de suspendare a executării, precizând expres că instanţa trebuie să se pronunţe asupra cererii privind încadrarea sa pe postul câştigat prin concurs, ca urmare a constatării nelegalităţii actului administrativ contestat.

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, arată că deşi între hotărârile atacate nu există triplă identitate, în sensul că obiectul nu este identic, ci conex, respectiv anularea act şi suspendarea executării aceluiaşi act, se pune problema autorităţii de lucru judecat, întemeiate pe art. 430 alin. (1) C. proc. civ., precum şi a puterii de lucru judecat, întemeiate pe art. 431 C. proc. civ.

Conform acestui din urmă text de lege, când o chestiune lămurită într-o hotărâre anterioară se impune într-o procedură ulterioară, aceasta nu ar putea fi contrazisă de soluţia pronunţată de instanţă într-un litigiu viitor între aceleaşi părti, întrucât în a doua cauză se impune ca hotărârea să ţină seama de ceea ce s-a statuat anterior.

Până la adoptarea noului C. proc. civ., revizuirea viza numai efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, caracterizat prin imposibilitatea judecării cauzei a doua oară între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, de vreme ce legea se referea expres la una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Ulterior, noul C. proc. civ. a schimbat forma textului anterior, referindu-se la o hotărâre care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, statuând faptul că sunt avute în vedere ambele efecte ale autorităţii de lucru judecat, atât cel negativ, în care se regăseşte tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cât şi cel pozitiv raportat numai la identitatea de părţi şi de situaţie litigioasă.

Mai arată că prin Legea nr. 310/2018 s-a reglementat posibilitatea rejudecării celei de-a doua cauze, iar nu simpla anulare a celei de-a doua hotărâri.

În speţă, prin hotărârea atacată se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri definitive, prin care s-a constat caracterul nemotivat al actului administrativ contestat, s-a dispus suspendarea executării şi s-a precizat expres că în ceea ce priveşte petitul privind încadrarea pe postul câştigat prin concurs se va pronunţa instanţa de fond, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Arată că deşi în acţiunea în anulare, a investit instanţa de judecată cu o cerere expresă privind obligarea autorităţii la emiterea actului administrativ de încadrare, ca urmare a constatării caracterului nelegal al actului contestat, instanţa de fond a constatat că actul este nelegal, însă nu a dispus şi măsura încadrării sale pe post, respectiv instanţa a refuzat să dea efecte nulităţii actului în sensul solicitat.

6. Apărările formulate în revizuire

Intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Ilfov a formulat întâmpinare, prin care solicită să se constate că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, arată că prin cererea formulată, revizuentul reia aspectele din cererea de chemare în judecată şi nu este întemeiată pe nicio ipoteză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Mai arată că instanţa de recurs s-a pronunţat strict asupra a ceea ce s-a cerut, respectând limitele cadrului procesual şi că cele două hotărâri, considerate potrivnice de către revizuent, au obiecte diferite, respectiv suspendare executare act şi anulare act.

7. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din data de 04.12.2023 s-a fixat termen de judecată la data de 28.02.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

8. Considerentele şi soluţia asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire, din perspectiva criticilor formulate de către intimat, aceasta este nefondată.

Astfel, în susţinerea inadmisibilităţii, intimatul a susţinut că revizuentul reia aspectele din cererea de chemare în judecată şi că cererea de revizuire nu este întemeiată pe nicio ipoteză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate, în condiţiile în care din conţinutul cererii de revizuire se decelează cu uşurinţă cazul de revizuire invocat, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul invocând faptul că decizia a cărei revizuire se solicită (decizia nr. 2225 din 20.10.2022) încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2761 din 11.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, iar pe de altă parte, criticile formulate prin cererea de revizuire se subsumează acestui caz de revizuire, revizuentul arătând argumentele în baza cărora a considerat că se impunea a se reţine nelegalitatea adresei atacate în acţiunea în anulare, astfel cum s-a reţinut de către instanţa învestită cu cererea de suspendare a executării.

Pe fond, se reţine că potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat:

"revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Cu alte cuvinte, pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, se prevede condiţia ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând incidenţa acestui motiv de revizuire în cauza de faţă, din perspectiva încălcării de către hotărârea supusă revizuirii a autorităţii de lucru judecat a hotărârii anterioare, Înalta Curte constată cele ce succed:

Revizuentul susţine existenţa încălcării autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 2761 din 11.11.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, în acţiunea având ca obiect suspendarea executării adresei nr. x din 26 noiembrie 2021, emise în cadrul concursului organizat de IPJ Ilfov pentru ocuparea a 15 posturi vacante de ajutor şef de post în cadrul acestui inspectorat, până la pronunţarea instanţei de fond, cererea de suspendare fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Revizuentul a apreciat că autoritatea de lucru judecat a hotărârii de mai sus a fost încălcată prin pronunţarea deciziei nr. 2225 din 20.10.2022 din dosarul nr. x/2022 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect acţiunea în anularea aceleiaşi adrese.

Înalta Curte constată că, pentru ca o hotărâre judecătorească să se bucure de autoritate de lucru judecat, este necesar ca aceasta să fi statuat cu caracter definitiv asupra unor aspecte ce nu mai pot fi supuse judecăţii sau contrazise printr-o a doua judecată.

În cauză, prima hotărâre, respectiv hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se invocă a fi fost încălcată este reprezentată de decizia civilă nr. 2761 din 11.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, având ca obiect suspendarea executării actului atacat, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi reţinut efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, în condiţiile în care nu este îndeplinită tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză.

Astfel, în dosarul nr. x/2022, obiectul este reprezentat de acţiune în anulare, solicitându-se anularea adresei nr. x din 26 noiembrie 2021 şi a adresei nr. x/20.12.2021, aceasta din urmă privind soluţia dată plângerii prealabile, iar în dosarul nr. x/2021, acţiunea vizează suspendarea executării adresei nr. x din 26 noiembrie 2021.

Prin urmare, nu există identitate de obiect şi de cauză, astfel că nu se poate reţine efectul negativ al autorităţii de lucru judecat.

Din perspectiva efectului pozitiv, respectiv a puterii de lucru judecat, Înalta Curte constată că nici aceasta nu poate fi reţinută în raport cu aspectele dezlegate prin decizia civilă nr. 2761 din 11.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Astfel, dosarul de mai sus a avut ca obiect suspendarea executării adresei nr. x din 26 noiembrie 2021 până la pronunţarea instanţei de fond în acţiunea în anulare.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile prevederilor art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare sau în termen de maximum 30 de zile de la luarea la cunoştinţă a conţinutului actului care nu mai poate fi revocat, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (...)"

Prin urmare, în cazul acţiunilor având ca obiect suspendare executare act administrativ, măsura care se dispune de către instanţă are caracter provizoriu, respectiv suspendarea executării actului administrativ unilateral se dispune doar până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la acţiunea în anularea aceluiaşi act administrativ (art. 14 din Legea nr. 554/2004), fiind vorba de o măsură provizorie.

Cu privire la hotărârile judecătoreşti prin care se ia o măsură provizorie, art. 430 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului".

Astfel, măsura suspendării executării unui act administrativ este una cu caracter provizoriu, fiind limitată sub aspect temporal din perspectiva efectelor pe care le produce, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond, întrucât după acest moment, soluţia dată cererii de suspendare întemeiată pe textul de lege de mai sus nu mai produce efecte.

Aceasta este şi raţiunea pentru care suspendarea executării unui act administrativ se dispune printr-o procedură sumară, ce nu antamează fondul litigiului şi sub condiţia neprejudecării fondului cauzei.

În consecinţă, nu se poate invoca încălcarea autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 2761 din 11.11.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, câtă vreme obiectul acestei cauze constă în suspendare executare act administrativ, prin care se dispune o măsură cu caracter provizoriu, pe care legiuitorul a înţeles să o situeze în sfera excepţiei, respectiv a hotărârilor care nu se bucură de autoritate de lucru judecat.

Pe de altă parte, în soluţionarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu". (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010).

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu este incident cazul de revizuire invocat, motiv pentru care cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca nefondată.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate cu privire la cererea de revizuire

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2225 din 18 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2225 din 18 octombrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2022, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.