Appeal against perishment of procedural motion regarding material error correction in social benefits claim rejected, upholding perishment due to party inaction

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26.07.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava, anularea în parte a deciziei nr. 2859/27.04.2021 emise de pârâtă; să se stabilească calitatea reclamantului de beneficiar al dreptului prevăzut de art. 5 alin. (7) din Decretul lege nr. 118/1990, respectiv să se stabilească indemnizaţia cuvenită pentru situaţia în care s-a aflat tatăl său, B., în calitate de titular al persecuţiei prevăzute de art. 1 alin. (2) lit. b) şi anume, prizonier în URSS, pentru toată perioada de prizonierat din perioada 02.07.1941-12.11.1945, în condiţiile art. 4 raportat la art. 17, începând cu data de 01.04.2021, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa nr. 832 din 18.11.2021, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea în anulare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 10.02.2021 înregistrată în dosarul de mai sus, pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul dispozitivului hotărârii judecătoreşti nr. 832 din 18.11.2021, pronunţate de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2021, în sensul că în speţă, calea de atac era "Definitivă" în loc de "Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare".

Prin încheierea din 22 februarie 2022, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa nr. 832 din 18.11.2021, formulată de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava, în contradictoriu cu reclamantul A., şi a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-reclamant A., ca nefondată.

Prin încheierea de mai sus s-a reţinut că în cauză nu este vorba de o eroare materială, având în vedere că art. 20 din Legea nr. 554/2004 prevede că hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

În ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatul-reclamant, instanţa de fond a apreciat-o ca nefondată, în condiţiile în care instanţa a fost sesizată cu o cerere de îndreptare eroare materială, ce a fost cercetată în Camera de consiliu, fără citarea părţilor, motiv pentru care diligenţa părţii intimate, care a transmis la dosar pentru termenul de judecată stabilit note de concluzii scrise, nu se poate transforma în prilej de îmbogăţire fără just temei.

Pe de altă parte, s-a reţinut că eroarea invocată nu priveşte un element greşit al cererii de chemare în judecată, ci o menţiune a instanţei, astfel că nu s-ar putea considera că partea pârâtă este cea căzută în pretenţii în această situaţie.

Împotriva încheierii din 22 februarie 2022 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin decizia nr. 312 din 23 mai 2023, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava împotriva încheierii din 22 februarie 2022, pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, intimat fiind reclamantul A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 312 din 23 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs recurenta-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea perimării cererii de recurs.

În motivarea recursului arată că instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., în loc să aplice în mod corect dispoziţiile art. 418 alin. (1) din C. proc. civ.

Susţine că în speţă, considerentele hotărârii sunt eronate, motivarea instanţei de control judiciar fiind una superficială, fără respectarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Mai arată că instanţa de control judiciar a ignorat faptul că dezlegarea cauzei depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi, respectiv de soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, în care a fost sesizată Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (8) din Decretul Lege nr. 118/1990 privind admisibilitatea căii de atac a recursului.

Precizează că instanţa de control judiciar a suspendat cererea de recurs prin încheierea din data de 24.05.2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând că sunt îndeplinite condiţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Consideră că întrucât cererea de recurs este suspendată, cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată.

Susţine că, în raport cu motivul suspendării, era incidentă ipoteza de la art. 418 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât suspendarea cererii de recurs privind eroarea materială nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor, ci de soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (8) C. proc. civ.

Mai arată că în speţă, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a suspendat cererea de recurs nu a luat în considerare propriile încheieri de suspendare din 24.05.2022 şi 16.12.2022 şi a admis în mod nelegal perimarea cererii de recurs, în loc să respingă excepţia perimării şi să suspende cursul perimării, având în vedere că cererea de recurs era suspendată, iar perimarea depinde de obiectul unei alte judecăţi, de existenţa ori inexistenţa unui drept care are legătură cu eroarea materială din cererea de recurs.

4. Apărările formulate în recurs

Deşi a fost legal citat, intimatul-reclamant A. nu a formulat întâmpinare

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 septembrie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 28 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, prin încheierea din data de 24 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul având ca obiect recurs la încheierea de îndreptare eroare materială din 22.02.2022 a Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, apreciind că se impune suspendarea judecării cauzei, având în vedere că încheierea atacată în dosarul nr. x/2022 este o încheiere de îndreptare eroare materială din dosarul nr. x/2021, iar conform art. 446 C. proc. civ., încheierea pronunţată în temeiul art. 442 C. proc. civ. este supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea.

Prin încheierea din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a constatat că în cauză nu s-a formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe sol, astfel că dosarul a rămas în continuare suspendat.

Înalta Curte constată că în mot corect instanţa de recurs a constatat că a intervenit perimarea cererii de recurs, având în vedere că în cauză, suspendarea a fost dispusă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, care s-a produs prin decizia nr. 506 din data de 07 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, prin care Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu această excepţie; a respins cererea de sesizare a CCR cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990, ca inadmisibilă; a respins cererea de suspendare ca nefondată; a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 832 din 18.11.2021 pronunţate de Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Prin urmare, rămânerea definitivă a dosarului nr. x/2021 a intervenit la data de 07.06.2022, acesta fiind termenul în raport cu care se calculează termenul de perimare, termen care s-a împlinit la data de 07.12.2022.

Este adevărat că împotriva deciziei nr. 506 din data de 07 iunie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat o nouă cerere de recurs, însă acest aspect nu prezintă relevanţă, în contextul în care dosarul nr. x/2021 a fost soluţionat definitiv la data de 07.06.2022, iar termenul de perimare se calculează de la data rămânerii definitive a dosarului ce a stat la baza suspendării dispuse.

Înalta Curte constată că în cauză nu este incident art. 418 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia:

"Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată", întrucât textul de lege de mai sus se interpretează în sensul că pentru cazurile de suspendare de la art. 413 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, acesta începând să curgă de la momentul încetării cauzei care a determinat suspendarea şi doar în ipoteza în care cauza nu a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

Or, nu aceasta este ipoteza din speţă, în care dosarul având ca obiect recursul împotriva încheierii de îndreptare eroare materială a fost suspendat până la soluţionarea definitivă a dosarului de fond, soluţionare care a intervenit la data de 07.06.2022, iar de la această dată şi până la data de 23.05.2023, cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni.

De asemenea, nu pot fi reţinute nici susţinerile recurentei-pârâte în sensul că în dosarul nr. x/2021 a fost sesizată Curtea Constituţională a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (8) din Decretul Lege nr. 118/1990, câtă vreme nu s-a dispus şi suspendarea judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, dosarul fiind soluţionat definitiv, astfel cum s-a arătat mai sus, la data de 07.06.2022.

Mai mult, recurenta-pârâtă nu poate susţine cu suficient temei că nu ar fi avut cunoştinţă de soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021, câtă vreme a fost parte în acel dosar şi i s-a comunicat hotărârea pronunţată în recurs.

Totodată, în cauză nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de recurs că a intervenit sancţiunea perimării recursului.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava împotriva deciziei nr. 312 din 23 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Suceava împotriva deciziei nr. 312 din 23 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 28 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.