Appeal allowed to award reduced litigation costs after withdrawal of land reconfiguration challenge

Şedinţa publică din data de 27 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.08.2021 pe rolul Tribunalului Ilfov, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării următoarelor acte administrative, până la pronunţarea instanţei de fond: 1) Hotărârea Consiliului Local nr. 59/02.07.2021 privind aprobarea Documentaţiei topo - cadastrale pentru reconfigurarea parcelelor în vederea dezvoltării urbanistice a terenurilor agricole prin schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic cu modificarea geometriei, poziţionării şi a suprafeţei parcelelor, de pregătire a terenului in Sectorul Zero, comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov; 2) Hotărârea Consiliului Local nr. 60/02.07.2021 privind aprobarea Regulamentului privind reconfigurarea parcelelor în vederea dezvoltării urbanistice a terenurilor agricole prin schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic cu modificarea geometriei, poziţionării şi a suprafeţei parcelelor şi de pregătire a terenului în Sectorul Zero, comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov în suprafaţă totală de 1.168,51 hectare din cadrul unităţii administrativ teritoriale Mogoşoaia, judeţul Ilfov; 3) Hotărârea Consiliului Local nr. 61/02.07.2021 privind împuternicirea unor reprezentanţi ai comunei Mogoşoaia în vederea semnării Convenţiilor bilaterale cu proprietarii terenurilor în scopul reconfigurării parcelelor în vederea Convenţiilor bilaterale cu proprietarii terenurilor în scopul reconfigurării parcelelor in vederea dezvoltării urbanistice a terenurilor agricole prin schimbarea regimului juridic, economic sau tehnic cu modificarea geometriei, poziţionării şi a suprafeţei parcelelor si de pregătire a terenului în Sectorul Zero, comuna Mogoşoaia, judeţul Ilfov.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1422/17.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii şi intervenient D., ca fiind lipsită de obiect.

3. Pârâţii Primarul comunei Mogoşoia - E. şi Consiliul Local Mogoşoaia au formulat recurs împotriva sentinţei, au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Intimaţii-reclamanţi A., B. şi C. au depus la dosar cerere de renunţare la judecată, prin care au solicitat să se ia act de renunţarea lor la judecată şi, în consecinţă, încetarea judecăţii.

5. Reclamanţii au învederat că nu mai există interes în ceea ce priveşte acţiunea formulată, având în vedere că au înstrăinat terenul pe care l-au deţinut în calitate de coproprietari în extravilanul comunei Mogoşoaia, calitate care a justificat şi calitatea de reclamanţi în dosarul nr. x/2021, astfel că acţiunea este lipsită de obiect; au învederat faptul că au renunţat la judecată în dosarul nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect anularea Hotărârilor Consiliului Local al Comunei Mogoşoaia nr. 59/2021, nr. 60/2021 şi nr. 61/2021.

II Hotărârea recurată

6. Prin decizia civilă nr. 2123/2022 din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea la judecata cererii. A anulat sentinţa civilă nr. 1422/17.03.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul civil nr. x/2021, privind pe reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Primarul Comunei Mogoşoaia - E., Consiliul Local Mogoşoaia şi intervenient D..

7. A respins cererea recurenţilor-pârâţi de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

III. Recursul formulat de pârâţi

8. Împotriva deciziei civile nr. 2123/2022 din 13 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Primarul Comunei Mogoşoaia - E. şi Consiliul Local Mogoşoaia. Au solicitat, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5), 6) şi 8) din C. proc. civ., în principal, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată, a considerentelor privind lipsa culpei procesuale a reclamanţilor şi autoritatea (puterea) de lucru judecat a deciziei civile nr. 524/2022 a Curţii de Apel Bucureşti, şi, în rejudecare, admiterea cererii accesorii, înlocuirea considerentele cuprinse în hotărârea recurată la pagina 3 ultimele două alineate, pagina 4 ultimele două alineate, pagina 5 alin. (4), (5) şi 6, pagina 7 ultimul alineat, pagina 8 alin. (1) şi (2) şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată; în subsidiar, au solicitat admiterea recursului împotriva considerentelor cuprinse la pagina 3 ultimele două alineate, pagina 4 ultimele două alineate, pagina 5 alin. (4), (5) şi 6, pagina 7 ultimul alineat, pagina 8 alin. (1) şi (2) şi înlăturarea/înlocuirea acestora ca nefondate.

9. În motivarea recursului, au arătat că soluţia dispusă de instanţa de recurs cu privire la capătul de cerere accesoriu este nelegală şi a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 406 alin. (3) şi (5), art. 453 şi art. 430 din C. proc. civ., art. 23 din Legea nr. 554/2004. În primul rând, au arătat, criticile vizează încălcarea de către instanţa de recurs a prevederilor art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., deşi instanţa de recurs a dispus anularea hotărârii pronunţate în primă instanţa de Tribunalul Bucureşti, a procedat la realizarea unei judecăţi pe fondul recursului pentru a soluţiona capătul de cerere accesoriu privind cheltuielile de judecată, stabilind că acţiunea reclamanţilor era întemeiată, deşi nu mai era învestită să dispună în acest sens ca urmare a renunţării la judecată depusă de reclamanţi. Acordarea cheltuielilor de judecată este independentă de culpa procesuală în cazul renunţării la judecată, astfel că instanţa de recurs a încălcat art. 406 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ.

10. Totodată, dacă se va aprecia că nu sunt aplicabile prevederile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., criticile vizează o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., analiza pe care instanţa de recurs o face cu privire la pretenţiile constând în cheltuieli de judecată nu a avut drept temei dispoziţiile art. 451 prin care se instituie dreptul instanţei de judecată de a reduce motivat valoarea cheltuielilor de judecată. Respingerea capătului de cerere accesoriu privind acordarea cheltuielilor de judecată s-a datorat exclusiv unei interpretări şi aplicări eronate a prevederilor art. 453 din C. proc. civ., instanţa de recurs apreciind în mod eronat faptul că renunţarea Ia judecata unei cereri în cursul judecării litigiului, după rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată, nu justifică existenţa vreunei culpe procesuale a reclamantului.

11. De asemenea, instanţa de recurs a încălcat şi prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. ş) din acelaşi act normativ, apreciind în mod eronat că soluţia de admitere a cererii de suspendare dispuse în dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti produce efecte erga omnes. Cazul bine justificat implică existenţa unei îndoieli puternice asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a înfrânge principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, iar paguba iminentă constă, potrivit art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, într-un prejudiciu material viitor, dar previzibil şi evident, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.

12. Prin urmare, instanţa care a pronunţat decizia civilă nr. 524/3.03.2022 a stabilit că este îndeplinită condiţia pagubei iminente şi există o persoană vătămată în raport de aspectele invocate de părţile dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Bucureşti, în cadrul căruia a fost pronunţată hotărârea menţionată, astfel că efectele soluţiei de suspendare a hotărârilor Consiliului Local Mogoşoaia nr. 59/2021, nr. 60/2021 şi nr. 61/2021 se produc doar faţă de părţile acelei cauze, iar nu erga omnes. Decizia nr. 524/03.03.2022 nu este general obligatorie, având în vedere art. 23 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, instanţa de recurs încalcă şi art. 23 din Legea nr. 554/2004, instanţele ulterioare care judecă cereri privind suspendarea HCL nr. 59/2021, nr. 60/2021 şi nr. 61/2021 nu sunt ţinute de cele statuate prin Decizia nr. 524/03.03.2022, nici din perspectiva faptului că persoanele care nu au fost părţi în respectivul dosar nu pot solicita punerea în executare a acesteia.

13. De asemenea, instanţa de recurs a încălcat şi prevederile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., care reglementează autoritatea de lucru judecat, întrucât principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi, ci împiedică şi contrazicerile între două hotărâri judecătoreşti, în sensul ca drepturile recunoscute unei părţi sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie infirmate printr-o altă hotărâre posterioară, însă dreptul recunoscut prin Decizia nr. 524 din 3.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti aparţine altor persoane, care sunt terţi faţă de prezentul litigiu. Or, efectul pozitiv al puterii lucrului judecat şi, deci, obligativitatea hotărârii, presupune esenţial existenţa unei identităţi de părţi. Aceeaşi concluzie se desprinde şi din analiza prevederilor art. 435 din C. proc. civ.

14. Pentru ipoteza în care instanţa de recurs va aprecia că normele de drept încălcate nu sunt norme de procedură care să atragă aplicabilitatea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., ci norme de drept material, au invocat în subsidiar şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ.

IV Apărările formulate de intimaţii-reclamanţi

15. Intimaţii-reclamanţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că motiveIe invocate în recurs nu sunt de natură să conducă la schimbarea soluţiei instanţei de recurs, care s-a pronunţat în mod corect, temeinic şi legal cu privire la lipsa culpei procesuale.

16. Au arătat că, potrivit legii, instanţa se dezînvesteşte numai după pronunţarea hotărârii, iar nu la simpla cerere de renunţare la judecată ori la simpla achiesare de către pârât la pretenţiile reclamantului, după cum instanţa nu se poate dezînvesti automat nici când părţile ajung la un acord şi încheie o tranzacţie, chiar şi aceasta din urma trebuind a fi consfinţită printr-o hotărâre.

17. Referitor la cel de-al doilea motiv şi la critica potrivit căreia acordarea cheltuielitor de judecată este independentă de culpa procesuală, nu este susţinută cu o argumentaţie în drept, nu le aparţine culpa procesuală pentru declanşarea prezentului litigiu, ci chiar recurenţilor-pârâti. Or, nici în cazul de faţă dispozitiile art. 406 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ. nu se pot invoca separat şi independent de cele ale art. 431 din C. proc. civ. referitoare la efectele lucrului judecat, care lipseşte de obiect prezenta cauză.

18. Referitor la cel de-al treilea motiv invocat de recurenţii-pârâţi şi la critica potrivit căreia instanţa de recurs a interpretat şi a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ., nu este susţinută cu nicio argumentaţie, aceste dispozitii legale nici nu sunt incidente, întrucât instanţa de recurs nu a procedat la acordarea unor cheltuieli de judecată şi la reducerea cuantumului acestora în temeiul art. 451 din C. proc. civ., ci în mod temeinic şi legal nu a acordat cheltuieli de judecată.

19. Referitor la critica potrivit căreia instanta de recurs a încălcat prevederile art. 14 alin. (1) raportat la cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) şi ş) din Legea nr. 554/2004, aşa cum actele administrative cu caracter normativ se adreseaza unui număr nedeterminat de subiecte de drept şi, odată anulate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, încetează a mai produce efecte juridice erga omnes, tot aşa şi admiterea cererii de suspendare a executării acelor acte normative produce efecte şi faţă de toţi terţii neparticipanti la proces.

20. În ceea ce priveste solicitarea alternativă de a se lua act că se invocă, în subsidiar, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, este inadmisibilă, în virtutea principiului de drept conform căruia odată aleasă o cale, nu se mai poate recurge la alta.

21. Separat de toate aceste aspecte, au solicitat a se judeca în echitate, în sensul de a se ţine cont de situaţia lor obiectivă şi de buna lor credinţă, pe de o parte ei nefiind intermediari imobiliari ori altfel de proprietari vremelnici ai terenului pe care l-au deţinut în proprietate, ci moştenindu-l în mod legal, pe calea succesiunii notariale, iar pe de altă parte dovedind un comportament onest şi de bună-credinţă, prin renunţarea atât la judecarea cererii de suspendare, cât şi a celei de anulare, nedorind cu rea-credinţă să încarce instanţele cu dosare al căror obiect nu mai există, aşa cum fac recurenţii-pârâţi.

22. În acest context, în măsura în care se vor aprecia ca întemeiate motivele de recurs, au solicitat a se face aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. şi a se reduce la minimul posibil şi rezonabil cuantumul eventualelor cheltuieli de judecată, apărările recurenţilor fiind aceleaşi. Astfel, sumele solicitate sunt vădit disproporţionate în raport cu complexitatea cauzei, precum şi cu activitatea desfăşurată de reprezentanţii convenţionali ai recurenţilor-pârâţi, în contextul în care au formulat aceleaşi apărări în toate dosarele.

V Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

23. Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că, deşi sunt menţionate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5), 6) şi 8) din C. proc. civ., motivele de recurs sunt circumscrise de recurenţi motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, iar în subsidiar se solicită analiza prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., privind încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

24. Având în vedere că s-a formulat de către recurenţii-pârâţi recurs în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va examina cu prioritate motivele de recurs privind încălcarea de către instanţa de recurs a prevederilor art. 406 alin. (3) şi (5) din C. proc. civ., care reglementează renunţarea la judecată după comunicarea cererii de chemare în judecată, plata cheltuielilor de judecată, renunţarea la judecată în apel sau în căile extraordinare de atac.

25. Aceste motive de recurs sunt fondate, pentru considerentele următoare:

26. Prin hotărârea recurată, instanţa de recurs a avut în vedere renunţarea reclamanţilor, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 406 alin. (1) şi (5) din C. proc. civ., la judecata cererii de chemare în judecată ce a format obiectul cauzei, acordul pârâţilor faţă de această cerere, a luat act de renunţarea la judecată şi a anulat sentinţa civilă împotriva căreia se formulase recurs, a respins cererea pârâţilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

27. În ceea ce priveşte cererea recurenţilor-pârâţi de obligare a intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată pentru fond, în cuantum de 8,833.43 de RON, şi pentru recurs, în cuantum de 5,882.05 de RON, precum şi taxa judiciară de timbru de 200 de RON aferentă recursului, a reţinut că plata cheltuielilor de judecata are la baza culpa procesuală a părţii care pierde procesul sau a reclamantului care renunţă la judecată după comunicarea cererii introductive de instanţă, iar renunţarea la judecata unei cereri în cursul judecării litigiului, după rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată, nu justifică existenţa vreunei culpe procesuale a reclamantului. A reţinut că independent de pierderea interesului reclamanţilor în judecarea litigiului, cererea lor de chemare în judecată a rămas fără obiect ca urmare a suspendării executării actelor administrative prin decizia civilă definitivă nr. 524/03.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, lipsa de culpă procesuală a reclamanţilor fiind relevată tocmai de situaţia că, ulterior formulării de către reclamanţi a cererii de suspendare a executării Hotărârilor Consiliului Local Mogoşoaia nr. 59/02.07.2021, nr. 60/02.07.2021 şi nr. 61/02.07.2021, şi anterior soluţionării fondului acestei cereri, actele administrative au fost suspendate prin hotărâre judecătorească definitivă pronunţată într-un alt litigiu, prin urmare s-a dovedit cu putere de lucru judecat că susţinerile reclamanţilor din prezenta speţă (identice cu cele analizate prin decizia civilă definitivă nr. 524/03.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti) au fost întemeiate. În consecinţă, reţinând că în speţă nu există o culpă procesuală a reclamanţilor, a respins cererea recurenţilor-pârâţi de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

28. Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 406 din C. proc. civ., "(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) Dacă reclamantul renunţă la judecată la primul termen la care părţile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunţare. (5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. (6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."

29. Instanţa de recurs, deşi a luat act de renunţarea la judecată, potrivit art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., act de dispoziţie permis reclamanţilor de aceste prevederi legale în calea de atac extraordinară a recursului, în mod greşit nu a aplicat dispoziţiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora, dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, la cererea pârâtului, instanţa îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

30. În mod greşit, deşi a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată, instanţa de recurs a procedat, cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, la analiza culpei procesuale, şi a constatat că cererea de chemare în judecată, la judecata cărora reclamanţii renunţaseră, a rămas fără obiect ca urmare a suspendării executării actelor administrative prin hotărâre judecătorească definitivă pronunţată într-un alt litigiu, decizia civilă nr. 524/03.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, mai mult, a constatat că s-a dovedit cu putere de lucru judecat că susţinerile reclamanţilor din prezenta speţă (identice cu cele analizate prin decizia civilă definitivă nr. 524/03.03.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal) au fost întemeiate.

31. Având în vedere că a luat act de renunţarea la judecată, intervenită în recurs, ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, erau incidente în cauză dispoziţiile art. 406 alin. (3) din C. proc. civ.. În condiţiile în care s-a luat act de renunţarea la judecată, ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, dispoziţiile sunt imperative, în sensul că reclamantul va fi obligat la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut, fără a fi prevăzută acordarea cheltuielilor de judecată în raport de culpa procesuală a reclamantului, exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor în absenţa culpei procesuale.

32. Temeiul juridic pentru acordarea cheltuielilor de judecată este reprezentat de renunţarea la judecată, ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, iar instanţa de judecată nu poate proceda la aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., care prevăd culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, partea care a pierdut procesul urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente. Dispoziţiile legale nu prevăd, în situaţia renunţării la judecată ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, analiza culpei procesuale, întrucât nu fac referire la noţiunea de culpă a părţii care a căzut în pretenţii. Suportarea cheltuielilor de judecată este determinată, la cererea pârâtului, de renunţarea la cererea de chemare în judecată ulterior comunicării acesteia.

33. Pentru aceste motive, sunt corecte motivele de recurs privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 406 alin. (3) din C. proc. civ.

34. În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, instanţa de judecată este în drept, însă, să aprecieze, în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei, măsura luată de instanţă neavând niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său".

35. Faţă de împrejurările de fapt care trebuie avute în vedere, potrivit acestor dispoziţii, Înalta Curte constată că este nejustificată solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 8,833.43 de RON pentru fond şi onorariul de avocat în cuantum de 5,882.05 de RON pentru recurs, sumele solicitate fiind vădit disproporţionate în raport cu circumstanţele cauzei, astfel că se impune admiterea în parte a cererii, fiind justificată obligarea reclamanţilor la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat pentru fond şi la plata sumei de 1800 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat pentru recurs. La plata cheltuielilor de judecată pentru recurs se vor adăuga şi cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 RON.

36. Faţă de considerentele expuse, privind aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 406 din C. proc. civ., referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată în situaţia renunţării la judecată, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs.

VI Soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

37. Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., fiind fondate motivele de recurs privind aplicarea greşită a dispoziţiilor legale care reglementează plata cheltuielilor de judecată în situaţia în care se renunţă la cererea de chemare în judecată ulterior comunicării acesteia, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi, va casa în parte decizia recurată, prin care s-a luat act de renunţarea la judecata cererii de chemare în judecată, şi, în rejudecarea cererii privind cheltuielile de judecată, va admite cererea recurenţilor-pârâţi. Cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., va obliga intimaţii-reclamanţi la plata către recurenţii-pârâţii a sumei de 2000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în faţa instanţei de fond, şi a sumei de 2000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, urmând a menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

38. În ceea ce priveşte cererea recurenţilor-pârâţi de obligare a intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că se impune, de asemenea, aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., în ceea ce priveşte onorariul de avocat în sumă de 7032,33 RON. În conformitate cu aceste dispoziţii, constată că onorariul în acest cuantum nu este justificat, este vădit disproporţionat în raport cu circumstanţele procesului şi complexitatea cauzei, fiind justificată obligarea intimaţilor-reclamanţi la plata sumei de 1900 RON. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) şi art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte cererea recurenţilor-pârâţi privind cheltuielile de judecată în prezentul recurs şi va obliga intimaţii-reclamanţi la plata sumei de 2000 RON, reprezentând onorariu avocat şi taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii Primarul Comunei Mogoşoaia - E. şi Consiliul Local Mogoşoaia împotriva deciziei civile nr. 2123/2022 din 13 septembrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte decizia recurată şi, rejudecând cauza:

Admite cererea recurenţilor - pârâţi de acordare a cheltuielilor de judecată.

Obligă intimaţii - reclamanţi C., A. şi B. la plata către recurenţii-pârâţii Primarul Comunei Mogoşoaia - E. şi Consiliul Local Mogoşoaia a sumei de 2000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în faţa instanţei de fond, şi a sumei de 2000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Obligă intimaţii - reclamanţi la plata către recurenţii - pârâţi a sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.