Completion and material error requests dismissed as time-barred and unfounded following rejection of reinstatement into time limits

Şedinţa publică din data de 23 februarie 2024

Asupra cererii formulate de revizuenta A., de îndreptare a erorii materiale şi completare;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4349 din 30 septembrie 2022, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 5518 din 11 noiembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

2. Calea de atac exercitată

Revizuenta A. a formulat cerere de completare şi îndreptare eroare materială a dispozitivului hotărârii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de revizuire.

În motivare se arată că din cuprinsul Deciziei nr. 4349 din 30 septembrie 2022,rezultă că aceasta nu conţine nici o referire la cererea de revizuire formulată la 3 iunie 2022 şi întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ., punctele I şi II ale cererii din 3 iunie 2022, ora 23:28, de la filele x şi următoarele din dosarul nr. x/2021.

Consideră că aceasta este o eroare materială în sensul art. 442 din C. proc. civ. şi poate fi îndreptată în temeiul acestor dispoziţii legale.

În ceea ce priveşte cererea de repunere în termen, se arată că termenul stipulat de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., de 15 zile de la pronunţare, "în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac" este un termen lipsit de eficienţă, atâta vreme cât este condiţionat de formularea unei cereri de repunere în termen al cărei motiv temeinic justificat îl reprezintă o omisiune legislativă, întrucât termenul curge de la pronunţare, iar nu de la comunicare, adică de la un moment la care părţii interesate nu îi este cunoscut conţinutul hotărârii.

Revizuenta mai precizează că a fost în eroare cu privire la data comunicării Deciziei nr. 4349/30.09.2022 (eroare augmentată de procedurile de mutare a sediului profesional al avocatului) şi luând în calcul data de 21.02.2023 ca dies a quo pentru formularea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii, formulează cerere de repunere în termenul de formulare cererii de repunere în termen, având în vedere că, la data pronunţării Deciziei nr. 4349/30.09.2022 nu îi era cunoscută împrejurarea că Înalta Curte nu s-a pronunţat cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea de completare a deciziei, revizuenta solicită ca Înalta Curte să se pronunţe şi cu privire la cererea de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată întemeiată excepţia tardivităţii cererii privind completarea, motiv pentru care va respinge cererea de repunere în termen, iar cererea de completare, ca tardiv formulată şi, totodată, va respinge cererea de îndreptare eroare materială, ca neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte repunerea în termen şi cererea privind completarea dispozitivului

Înalta Curte reţine că potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

De asemenea, conform art. 186 C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Este fără îndoială că cererea de repunere în termen nu a fost depusă în termenul de 15 zile de la încetarea împiedicării, deoarece, astfel cum a afirmat reprezentantul revizuentei, acest demers procedural este lipsit de caracter concret, efectiv, practic, întrucât nu se poate formula o cerere fără a fi motivată şi fără a cunoaşte motivele pentru care s-a pronunţat o hotărâre, respectiv motivele pe care se bazează acel dispozitiv care a apărut public şi care figurează în hotărâre.

Înalta Curte are în vedere faptul că sintagma de care se leagă întregul demers al repunerii în termen este cea de "motive temeinic justificate", în doctrină arătându-se că prin "cauze temeinic justificate" trebuie să se înţeleagă acele împrejurări cu caracter obiectiv care, fără a avea greutatea forţei majore, sunt exclusive de culpă.

Asemenea împrejurări se caracterizează prin aceea că sunt piedici relative, iar nu absolute (ca în cazul forţei majore), în sensul că au acest caracter pentru reclamant şi pentru cei care se află în condiţii asemănătoare, dar nu pentru orice om diligent.

Aprecierea ca atare a motivelor justificate este lăsată la aprecierea instanţei pentru că ele au o componenţă subiectivă şi conjuncturală pronunţată deoarece trebuie să se ţină cont atât de persoana celui ce invocă repunerea în termen cât şi de circumstanţele de fapt în care acesta s-a aflat.

Aşadar, repunerea în termen trebuie înţeleasă ca beneficiul sau favoarea pe care legea o/îl prevede şi instanţa îl poate acorda doar dacă consideră că este cazul.

În cauza de faţă, susţinerile revizuentei nu pot fi interpretate ca fiind motive temeinic justificate în sensul celor prezentate.

Astfel fiind, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen şi, totodată, va admite excepţia tardivităţii cererii de completare a deciziei şi, pe cale de consecinţă, va respinge această cerere ca fiind tardiv formulată.

În ceea ce priveşte cererea privind îndreptare eroare materială, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere dispoziţiile prevăzute de art. 442 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".

În cauză, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 442 alin. (1) C. proc. civ.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că prin cererea de revizuire formulată iniţial, la data de 13.12.2021, revizuenta a invocat ca temei al cererii de revizuire, doar dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Este adevărat că prin cererea formulată la data de 3 iunie 2022 revizuenta invocă şi dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., însă acestea au fost formulate după termenul legal în care se putea motiva cererea de revizuire, iar avocatul revizuentei, la data soluţionării cererii de revizuire, nu a solicitat punerea în discuţie a acestor aspecte.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 442 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 4349 din 30 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Admite excepţia tardivităţii şi respinge cererea privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 4349 din 30 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca tardivă.

Respinge cererea formulată de revizuenta A., privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei nr. 4349 din 30 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.