Fatal road accident tort award against UK insurer left final; appeal inadmissible under insurance dispute bar.

Şedinţa publică din data de 14 mai 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi, secţia I civilă sub număr de dosar x/2021, reclamanţii A., B., C. şi D. - prin reprezentant legal E., au chemat în judecată pe pârâta F. din Marea Britanie, asigurător de răspundere civilă, prin mandatar/corespondent pe teritoriul României G. S.A., şi pe intervenientul forţat H., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să plătească: reclamantului A., în calitate de tată al defunctului I., suma de 6.539 RON cu titlu de daune materiale şi 968.080 RON (reprezentând contravaloarea a 200.000 euro), cu titlu de daune morale; reclamantei B., în calitate de mamă a defunctului I., suma de 968.080 RON (reprezentând contravaloarea a 200.000 euro), cu titlu de daune morale; reclamantei C., în calitate de soră a defunctului I., suma de 968.080 RON (reprezentând contravaloarea a 200.000 euro), cu titlu de daune morale; reclamantei D., în calitate de bunică a defunctului I., suma de 968.080 RON (reprezentând contravaloarea a 200.000 euro), cu titlu de daune morale;

De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să plătească, pentru sumele solicitate anterior, dobânda de referinţă a BNR, de la data producerii riscului asigurat şi până la momentul plăţii integrale şi efective,m precum şi cheltuielile de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 25 din 23 februarie 2023, Tribunalul Iaşi a admis în parte acţiunea, astfel cum aceasta a fost completată, a obligat pârâta să plătească: reclamantului A. - suma de 6.539 RON - daune materiale reprezentând ansamblul cheltuielilor de înmormântare şi parastase ulterioare pentru victima I., reclamantului A. - suma de 494.170 RON (echivalentul sumei de 100.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acţiunii), reclamantei B. - suma de 494.170 RON (echivalentul sumei de 100.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acţiunii), reclamantei C. - suma de 494.170 RON (echivalentul sumei de 100.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acţiunii) şi reclamantei D. suma de 247.085 RON (echivalentul sumei de 50.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acţiunii), cu titlu de daune morale, sume la care se va adăuga dobânda de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata integrală a acestora. A respins în rest acţiunea. A obligat pârâta să plătească reclamanţilor suma de 8.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul apărătorului.

Prin decizia civilă nr. 396/2023 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, au fost admise apelurile declarate de pârâta F. prin mandatar/corespondent pe teritoriul României, G. S.A. şi de către reclamanţii A., B., C. şi D., împotriva sentinţei sus-menţionate, care a fost schimbată în parte, în sensul că: a fost admisă în parte acţiunea, aşa după cum aceasta a fost completată, formulată de reclamanţii A., B., C., şi D., în contradictoriu cu pârâta F. prin mandatar/corespondent pe teritoriul României, S.C. G. S.A.,

A fost obligată pârâta să plătească: reclamantului A. - suma de 247.085 RON (echivalentul sumei de 50.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acţiunii), reclamantei B.- suma de 247.085 RON (echivalentul sumei de 50.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acţiunii), reclamantei C. - suma de 98.834 RON (echivalentul sumei de 20.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acţiunii) şi reclamantei D. suma de 49.417 RON (echivalentul sumei de 10.000 euro la cursul BNR din 25.05.2022, data introducerii acţiunii) cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor si dobânda legala calculata la sumele acordate fiecăruia dintre ei de la data producerii riscului asigurat respectiv, 30.08.2020, şi până la plata integrală a acestora.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

A fost obligată apelanta-intimată F., prin mandatar/corespondent pe teritoriul României, G. S.A. să plătească intimaţilor-apelanţi A., B., C. şi D. suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, au declarat recurs reclamanţii A., B., C. Şi D., solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate, iar, în rejudecare, acordarea despăgubirilor în vederea acoperirii în integralitate a prejudiciului nepatrimonial suferit de recurenţi ca urmare a evenimentului rutier din 30.08.2020.

Intimata-pârâtă F., prin corespondent G. S.A., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi au solicitat suspendarea judecăţii prezentului recurs până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

La termenul de judecată din 14 mai 2024, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus formarea unui dosar asociat (nr. x/2022), în care s-a discutat admisibilitatea cererii de sesizare.

În prezentul dosar, instanţa a rămas în pronunţare asupra solicitării de suspendare a judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate şi, în subsidiar, asupra recursului declarat în cauză.

Prioritar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondată cererea de suspendare a judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere următoarele argumente:

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că:

"Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Temeiul juridic invocat în vederea suspendării judecării cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reglementează suspendarea facultativă a judecăţii, oferind judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Lipsa unei dispoziţii procesuale exprese în sensul suspendării judecăţii cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate, precum şi abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecăţii cauzei în intervalul de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate, relevă intenţia legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de a nu impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri; în egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanţa nu poate suspenda cursul judecăţii în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcţie de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Abrogarea măsurii suspendării de drept a cauzelor nu impietează asupra efectivităţii dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuţie însăşi substanţa. Mai mult, măsura adoptată asigură echilibrul procesual între persoane cu interese contrare, fiind menită să garanteze egalitatea de arme a acestora, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Obiectivul esenţial la analizarea oportunităţii suspendării procesului are la bază preîntâmpinarea transformării posibilităţii acordate părţii de a solicita suspendarea într-o formă de abuz procesual, fiind astfel evitată temporizarea procesului şi, totodată, garantat dreptul la un proces echitabil prin soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Înalta Curte constată că, în raport de ansamblul circumstanţelor cauzei, în speţă nu se impune suspendarea judecării recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ. dau efect juridic deciziilor Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii din acestea, şi anume dreptul persoanelor prevăzute de lege de a exercita calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii definitive prin care s-a soluţionat cauza în care a fost invocată excepţia.

În aceste condiţii, în cazul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză, recurenta are la dispoziţie un remediu procedural pus la dispoziţie de legiuitor, context în care dispoziţia de respingere a cererii privind suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu îngrădeşte accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil.

Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalităţii căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 396/2023 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamanţi ulterior acestui moment.

Având în vedere datele speţei şi dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 396/2023 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată cererea de suspendare a judecăţii formulată de recurenţii-reclamanţi A., B., C. şi D..

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva deciziei civile nr. 396/2023 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2024.