Consolidation of territorial jurisdiction for professional-consumer claims upon failure to invoke public-order incompetence

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 30.01.2023, reclamanta A. S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea pârâtei la plata sumei de 677,30 RON, cu titlu de comision de intermediere, precum şi la plata penalităţilor de întârziere aferente, în cuantum de 1%/zi de întârziere din valoarea sumei datorate începând cu data de 22.12.2021 şi până la plata integrală a creanţei principale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1026 şi următoarele C. proc. civ., art. 223 C. proc. civ., art. 2101 alin. (1) C. civ.

La primul termen de judecată din 2 mai 2023, potrivit încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, instanţa a prorogat pronunţarea cu privire la competenţă şi la probaţiune în temeiul principiului nemijlocirii consacrat de art. 16 C. proc. civ., pentru ca judecătorul titular să se pronunţe cu privire la aceste aspecte, motiv pentru care a amânat cauza la 05.09.2023.

La termenul din 5 septembrie 2023, potrivit încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, instanţa a verificat din oficiu competenţa de soluţionare a cauzei, iar, în temeiul art. 130 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a rămas în pronunţare asupra acesteia. Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20 septembrie 2023.

Prin sentinţa civilă nr. 10561/CC/2023 din 20 septembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu de către instanţă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că, în fapt, conform verificărilor D.E.P.A.B.D. efectutate din oficiu în dosar, pârâta domiciliază în Podu Iloaiei, jud. Iaşi, începând cu data de 11 octombrie 2022.

De asemenea, a mai reţinut că, potrivit art. 7.2. din contract, părţile au convenit ca litigiile ivite între acestea să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti competente, iar, potrivit art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială se stabileşte conform dreptului comun, aceste prevederi fiind incluse în titlul privind procedura specială de judecată în cazul cererilor cu valoare redusă.

În continuare, prima instanţă de conflict a mai reţinut că, potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile, cel din urmă text legal menţionat stabilind că: În litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire. Orice convenţie contrară este considerată ca nescrisă.

Faţă de cele mai sus arătate, prima instanţă de conflict a statuat că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 121 C. proc. civ., ce instituie un caz de competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul consumatorului, stabilirea în cazul de faţă a calităţilor de profesionist, respectiv de consumator, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 193/2000, ce definesc ambele noţiuni

Totodată, a mai reţinut că, din înscrisurile aflate la dosar, nu reiese faptul că părţile prezentului litigiu ar fi convenit alegerea unei alte instanţe decât cea prevăzută la art. 121 C. proc. civ., prin încheierea unei convenţii ulterioare naşterii dreptului de creanţă al reclamantei, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, faţă de împrejurarea că domiciliul efectiv al pârâtei la momentul sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca se afla în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi, în temeiul art. 121 C. proc. civ., Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu de către instanţă, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 3 octombrie 2023, sub acelaşi număr de dosar, fixându-se termen de judecată la 13.11.2023, fără citarea părţilor, în camera de consiliu.

La termenul de judecată stabilit la 13 noiembrie 2023 în camera de consiliu, Judecătoria Iaşi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a rămas în pronunţare asupra acesteia. Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării în cauză la data de 15.11.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 10857/2023 din 15 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 63/2024 din data de 18 ianuarie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, a constatat ivit conflictul de necompetenţă teritorială şi înaintează cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că cererea de valoare redusă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 30.01.2023, iar primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de 02.05.2023, termen la care instanţa a prorogat pronunţarea cu privire la competenţă şi la probe în temeiul art. 16 C. proc. civ. şi a amânat cauza pentru data de 05.09.2023.

Totodată, a mai reţinut că, în şedinţa din data de 05.09.2023, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi a amânat pronunţare pentru data de 20.09.2023 când, prin sentinţa civilă nr. 10561/CC/2023 din data de 20.09.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a dispus declinarea cauzei civile în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În continuare, evocând dispoziţiile art. 130 alin. (1), art. 131 din C. proc. civ., cea de a doua instanţă de conflict a reţinut că, din aceste dispoziţii legale rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă.

De asemenea, a mai arătat că, prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 13.02.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., instanţa învestită prin hotărârea de declinare a competenţei poate invoca necompetenţa materială procesuală dacă instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa nu a invocat excepţia de necompetenţă în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanţă se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportând dispoziţiile legale la situaţia de fapt reţinută, Judecătoria Iaşi a statuat în sensul că aparţine Judecătoriei Cluj-Napoca competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât a operat o prorogare legală de competenţă prin neinvocarea excepţiei de necompetenţă la primul termen de judecată din data de 02.05.2023, când procedura era legal îndeplinită şi părţile puteau pune concluzii, cauza fiind amânată pentru ca judecătorul titular să se pronunţe cu privire la competenţă şi probe.

Constatând că, din cuprinsul încheierii nu rezultă niciun motiv pentru care părţile nu ar fi putut pune concluzii, Judecătoria Iaşi a stabilit că, în speţă, a avut loc consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, respectiv a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Pentru aceste considerente, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu, declinând, pe cale de consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Totodată, constatând ivit conflictul de necompetenţă teritorială, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 6 decembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Iaşi, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că litigiul pendinte are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a acestor cereri, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun.

Fiind, aşadar, în ipoteza unei cereri de valoare redusă, în care competenţa materială revine judecătoriei (conform dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că, în ce priveşte competenţa teritorială, regula generală este cea prevăzută de dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.:"cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel". Însă, având în vedere că, în cauză, cererea este formulată de un profesionist împotriva unui consumator, sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 teza I C. proc. civ.: "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

Fiind, aşadar, în ipoteza prevăzută de art. 121 C. proc. civ., competenţa teritorială este una exclusivă, de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată în condiţiile art. 130 alin. (2) din acelaşi Cod, cu menţiunea că, fiind o cerere de valoare redusă, a cărei procedură se desfăşoară în întregime în scris, în camera de consiliu, fără citarea părţilor (cu excepţia situaţiei în care instanţa a fixat un termen pentru înfăţişarea părţilor, conform art. 1030 alin. (10) C. proc. civ.), necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părţile pot pune concluzii în faţa primei instanţe.

Aşadar, dacă necompetenţa nu a fost invocată în condiţiile art. 131 alin. (1) ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

În speţă, prima instanţă sesizată, Judecătoria Cluj-Napoca, a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei sale teritoriale la al doilea termen acordat în cauză (05.09.2023), după ce, la primul termen de judecată din 02.05.2023, conform încheierii de la acea dată, instanţa a prorogat pronunţarea cu privire la competenţă şi la probaţiune în temeiul principiului nemijlocirii consacrat de art. 16 C. proc. civ., pentru ca judecătorul titular să se pronunţe cu privire la aceste aspecte, acordând, în acest sens, termen la 05.09.2023.

Cu toate că legiuitorul a prevăzut în mod excepţional posibilitatea ca atunci când sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenţei, judecătorul să acorde un singur termen în acest scop, în speţă, motivul invocat la primul termen de judecată de prima instanţă sesizată nu se pliază pe ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, în condiţiile în care judecătorul primei instanţe învestite nu a amânat judecata cauzei pentru a solicita lămuriri/probe suplimentare apreciate ca necesare în vederea stabilirii competenţei, ci a prorogat pronunţarea cu privire la competenţă pe un motiv străin de cel prevăzut de art. 131 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că amânarea judecării cauzei pentru motivul invocat nu se verifică a fi procedural corect, astfel încât, la termenul din 02.05.2023 judecătorul era obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

Prin urmare, la termenul următor (05.09.2023), când instanţa/Judecătoria Cluj-Napoca a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, era deja depăşit momentul la care instanţa putea să îşi verifice competenţa.

Însă, conform soluţiei adoptate prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a doua instanţă sesizată în urma declinării de competenţă are posibilitatea de a-şi verifica propria competenţă nu numai prin raportare la dispoziţiile legale care instituie regulile de competenţă, ci şi prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa a procedat la respectarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa şi poate declina competenţa instanţei iniţial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă.

Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul. De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

Aşadar, în măsura în care excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanţa rămâne competentă teritorial a soluţiona cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă aceasta ar atrage competenţa teritorială a altei instanţe.

Aşa fiind, în raport şi de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte va constata că a operat prorogarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.