Nullity of cassation appeal for failure to substantiate claims regarding contractual interpretation and tax inversion

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la data de 23.06.2022, sub nr. x/2022, creditoarea Exclusiv Rezidential S.R.L. a solicitat instanţei de judecată emiterea unei ordonanţe de plată prin care să fie obligată debitoarea A. S.R.L. la plata sumei de 71.250 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de modificare a acţiunii din data de 4 octombrie 2022, creditoarea Exclusiv Rezidential S.R.L. a solicitat judecarea cauzei potrivit dreptului comun şi obligarea pârâtei la plata sumei de 71.250 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plăţii, precum şi obligarea societăţii pârâte la plata dobânzii legale între profesionişti de la data 21.09.2021 până la data plăţii efective a sumei încasate necuvenit şi obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând prejudiciul produs constând în profit nerealizat. S-a cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocaţial şi taxa judiciară de timbru.

Prin sentinţa civilă nr. 2436 din 23.11.2022 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj s-a admis excepţia nelegalei timbrări, invocată de pârâtă şi s-a anulat ca nelegal timbrată, cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta Exclusiv Rezidential S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 455 din 19 septembrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul împotriva sentinţei civile nr. 2436 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a anulat-o în tot şi în baza art. 480 alin. (3) C. proc. civ. a soluţionat pe fond cererea de chemare în judecată şi în consecinţă a respins ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Exclusiv Rezidential S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. S-a respins cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă şi în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Exclusiv Rezidential S.R.L., solicitând casarea în parte a deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 1266 C. civ. şi art. 265 Codul fiscal. Astfel, recurenta-reclamantă arată că raportat la aceste norme legale, instanţa de apel avea obligaţia să interpreteze prevederile Actului adiţional nr. x/21.09.2021 raportat la voinţa părţilor rezultată din clauzele contractului şi scopul acestuia. Mai arată că în speţă, fiind vorba de o operaţiune supusă taxării inverse, în condiţiile art. 331 Codul fiscal, instanţa trebuia să reţină faptul că valoarea terenurilor agreată de părţi prin actul adiţional a fost de 375.000 euro. Afirmă că scopul contractului a fost stingerea integrală a tuturor obligaţiilor părţilor rezultate din contractul de servicii, iar intimata-pârâtă avea obligaţia ca la emiterea facturii aferentă preţului vânzării să aplice preţul total al vânzării, respectiv 375.000 euro şi suplimentar să achite suma de 71.250 euro cu titlu de tva aferent serviciilor prestate. Or, arată recurenta, intimata-pârâtă a emis o factură de compensare cu TVA 0, prin care a stins factura de servicii în valoare de 375.000 euro+TVA, iar prin această operaţiune intimata s-a eliberat de obligaţia de a mai plăti suma de 71.250 euro cu titlu de TVA către stat şi totodată, a dobândit dreptul de a deduce acest TVA, deşi nu l-a achitat niciodată.

Recurenta-reclamantă consideră că intimata-pârâtă avea obligaţia potrivit art. 331 Codul fiscal să aplice taxarea inversă pentru respectiva operaţiune, însă având în vedere calculul intenţionat eronat, aceasta datorează societăţii reclamante suma de 71.250 euro. Având în vedere că s-a îmbogăţit în detrimentul societăţii Exclusiv Rezidential S.R.L., intimata-pârâtă este obligată la restituire, potrivit art. 1350 C. civ., ca urmare a atragerii răspunderii contractuale, precum şi la repararea prejudiciului, conchide recurenta-reclamantă.

Autoarea recursului apreciază că instanţa de apel a ignorat prevederile Codul fiscal, deşi regimul juridic al taxării inverse nu este unul opţional, ci este reglementat de norme imperative.

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării, excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Susţinerile recurentei-reclamante conform cărora instanţa de apel a aplicat greşit prevederile art. 1266 (Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor) şi ale art. 1350 (Răspunderea contractuală) din C. civ., nu pot fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât textele a căror încălcare o invocă recurenta se referă la regulile de interpretare a convenţiilor şi atragerea răspunderii. Aceste norme consacră principii generale în domeniul efectelor convenţiilor şi executării obligaţiilor prin prisma cărora se solicită instanţei de recurs să interpreteze clauzele contractului şi actului adiţional încheiat între cele două societăţi.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greşit aplicată.

Această ipoteză nu include situaţia în care partea nu este de acord cu modalitatea în care instanţa devolutivă a interpretat voinţa părţilor prin prisma celor prevăzute în contract, întrucât stabilirea intenţiei reclamantului şi pârâtei se face prin raportare la conţinutul convenţiei şi a înscrisurilor din dosar şi reprezintă un aspect de fapt. Înalta Curte reţine că judecătorii fondului sunt suverani în interpretarea actelor juridice ale cauzei deduse judecăţii, iar interpretarea dată contractului şi actului adiţional încheiat între părţi, nu poate face obiect de control în recurs.

Totodată, instanţa supremă reţine că deşi autoarea căii de atac indică dispoziţiile art. 265 şi art. 331 Codul fiscal, aceasta nu argumentează de ce instanţa de apel nu a respectat prevederile legale invocate, ci reia expunerea situaţiei de fapt şi parcursul cronologic al relaţiilor dintre părţi, în ceea ce priveşte plata sumei de 71.250 euro. Astfel, recurenta-reclamantă nu se raportează la considerentele pentru care curtea de apel a admis apelul şi a respins pe fond cererea de chemare în judecată, ci îşi exprimă nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Raportat la cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă pârâta A. S.R.L şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Exclusiv Rezidential S.R.L. împotriva deciziei nr. 455 din 19 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Faţă de soluţia de anulare a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-reclamantă Exclusiv Rezidential S.R.L. la plata către intimata-pârâta A. S.R.L., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.896,37 RON, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli de deplasare, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii.

Anulează recursul declarat de recurenta EXCLUSIV REZIDENTIAL S.R.L. împotriva deciziei nr. 455 din 19 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Obligă recurenta EXCLUSIV REZIDENTIAL S.R.L. la plata către intimata A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.896,37 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2024.