Jurisdiction for union-initiated labor claims: exclusive seat of union versus employee domicile or workplace

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 6 iulie 2023, sub dosar nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D. prin SINDICATUL NAŢIONAL "E.", în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI GIURGIU, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să acorde reclamanţilor sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, în cuantum minim de 50% până la 75% din salariul de bază, începând cu data pronunţării hotărârii şi în continuare, pe perioada derulării raporturilor de muncă, actualizate, plus dobânda legală penalizatoare şi să oblige pârâta să acorde reclamanţilor despăgubiri reprezentând sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, în cuantum minim de 50% până la 75% din salariul de bază, începând cu luna mai 2020, până la data pronunţării hotărârii, actualizate, plus dobânda legală penalizatoare.

Reclamanţii - membri de sindicat, au raporturi de muncă cu instituţia publică pârâtă, fiind angajaţi cu contract individual de muncă.

Prin împuternicirea depusă la organizaţie, reclamanţii au arătat că sunt vătămaţi în drepturile şi interesele lor legitime, iar în virtutea calităţii de membru de sindicat au împuternicit organizaţia să îi reprezinte în vederea recuperării drepturilor salariale la care sunt îndreptăţiţi, în temeiul prevederilor legale.

Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 2410 din 24 noiembrie 2023 a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamante, în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut din menţiunile cărţilor de identitate depuse în copie la dosar, că reclamanţii domiciliază în judeţul Giurgiu şi îşi desfăşoară activitatea pe raza aceluiaşi judeţ, context în care a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, astfel că, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, în raza căruia se află atât domiciliul reclamanţilor, cât şi locul de muncă al acestora.

Totodată, a reţinut că acţiunea nu este formulată de sindicat în numele reclamantelor, ci este promovată de reclamante, care au domiciliul şi locul de muncă pe raza Tribunalului Giurgiu, sindicatul fiind indicat doar ca reprezentant al acestora.

După declinare, dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Giurgiu la data de 17 ianuarie 2024 pe rolul completului specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale CFL5.

Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă, prin sentinţa civilă nr. 66/LM/AS din 13 martie 2024, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În argumentarea soluţiei, a reţinut că, faţă de împuternicirea de la dosar şi precizările depuse de către Sindicatul Naţional "E." în data de 26 mai 2023 în faţa Tribunalului Dolj, reiese că reclamanţii au împuternicit sindicatul să formuleze acţiunea în numele lor în vederea recuperării drepturilor neacordate, acţiunea fiind semnată de reprezentantul organizaţiei sindicale.

De asemenea, instanţa a făcut trimitere şi la considerentele Deciziei nr. 1/2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat asupra competenţei teritoriale în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acţiunilor formulate de sindicate în numele membrilor lor ca fiind instanţa de la sediul sindicatului, pentru asigurarea unei protecţii mai eficiente a drepturilor şi intereselor membrilor organizaţiei sindicale.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă şi Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 15 aprilie 2024, pentru soluţionarea conflictului de competenţă.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Delimitarea atribuţiilor instanţelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenţei, materială şi teritorială.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamanţii: A., B., C., D. prin SINDICATUL NAŢIONAL "E.", Înalta Curte constată că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Giurgiu la plata despăgubirilor salariale, în discuţie fiind competenţa teritorială a instanţelor de judecată aflate în conflict.

Instanţele au stabilit că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, privind drepturi salariale, competenţa se stabileşte după regulile unui conflict individual de muncă.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă, în raport cu data introducerii acţiunii, respectiv 6 iulie 2023, va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022 şi statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii, confederaţii sindicale şi uniuni sindicale teritoriale.

Totodată, prin decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

În cauză, se reţine că acţiunea a fost formulată de sindicat în numele membrilor săi şi nu de către aceştia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de preşedintele sindicatului, fiind anexate la dosar şi împuternicirile acordate de angajaţi organizaţiei sindicale.

Totodată, în contextul celor statuate prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilităţii, să introducă cererea de chemare în judecată şi la instanţa în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

În cauză, se constată că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Naţional "E." în numele membrilor săi, iar sediul acestuia este în municipiul Craiova, în a cărui raza teritorială funcţionează Tribunalul Dolj.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Dolj, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., partea reclamantă şi-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la sediul sindicatului.

Aşa fiind, în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2024.