Exclusive territorial jurisdiction for consumer claims: loss of public-order non-competence exception due to failure to invoke it at the first hearing

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Neamţ la data de 09.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 2.349,95 RON, reprezentând (51,82 RON) contravaloare servicii de telecomunicaţii furnizate) şi (2.298,13 RON) contravaloare "clauză penală echipamente promo" (despăgubire penalitate denunţare unilaterală).

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1025-1032 din C. proc. civ., art. 1270, 1350, 1516, 1535, 1538 din C. civ. (2009).

La primul termen de judecată din 16 februarie 2022, conform încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, instanţa a verificat din oficiu competenţa generală, teritorială şi materială şi a constatat că Judecătoria Târgu Neamţ este competentă să judece cererea cu care a fost învestită, a încuviinţat proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei şi, considerându-se lămurită, a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi, din oficiu, a acordat termen pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu la 30.03.2022.

La termenul din 30.03.2022, conform încheierii de cameră de consiliu de la acea dată, instanţa, considerându-se lămurită, a dispus amânarea cauzei la data de 25.05.2022 pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu.

La termenul din 25 mai 2022 (al treilea termen de judecată), instanţa a constatat că, la termenul de judecată anterior, a fost declarată închisă cercetarea judecătorească, însă, faţă de împrejurarea că, la dosar, există o declaraţie a debitoarei, în sensul că domiciliază în Târgu Neamţ, dar şi o altă declaraţie în sensul că, începând din 05.10.2014, locuieşte în Iaşi, instanţa a constatat că cererea de chemare în judecată a fost comunicată la un alt domiciliu, respectiv la cel indicat în buletin, motiv pentru care a redeschis cercetarea judecătorească. Totodată, instanţa a pus în vedere creditorului să depună un exemplar al cererii de chemare în judecată şi de pe înscrisurile ataşate acesteia pentru a fi comunicate debitoarei la domiciliul efectiv cunoscut, indicat la dosar, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi, de asemenea, a pus în vedere creditorului să facă dovada domiciliului pârâtului, sub sancţiunea suspendării cauzei, sens în care a amânat judecarea cauzei la data de 21.09.2022 pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu.

La 21 septembrie 2022, instanţa a constatat că, la 25.07.2022, reclamantul a depus dovada demersului înaintat către Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor Iaşi şi că, prin acea adresă, domiciliul actual al pârâtei este în municipiul Iaşi. Totodată, instanţa a pus în vedere creditorului ca, în termen de 5 zile, să depună un exemplar al cererii de chemare în judecată şi al înscrisurilor ataşate acesteia pentru a fi comunicate debitoarei la adresa indicată la dosar, sens în care a amânat judecarea cauzei la 16.11.2022.

La termenul din 16 noiembrie 2022, instanţa a constatat că este incidentă competenţa teritorială exclusivă în baza art. 121 C. proc. civ. şi că a stabilit competenţa în baza unui domiciliu greşit indicat, încheierea având caracter interlocutoriu. În acest sens, a dispus detaşarea filelor x şi comunicarea acestora la adresa debitorului de la dosar, cu menţiunea de a depune răspuns în termen de 30 de zile de la comunicare, stabilind termen de judecată la 01.02.2023.

La termenul din 1 februarie 2023, instanţa a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgu Neamţ, în raport cu domiciliul debitoarei care se află în Iaşi şi a reţinut cauza cu privire la excepţia invocată.

Prin sentinţa civilă nr. 45 din 1 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale de ordine publică a Judecătoriei Tg. Neamţ invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Neamţ a reţinut că, în prezenta cauză, reclamantul are calitatea de profesionist, astfel cum noţiunea este definită de art. 3 alin. (2) şi (3) C. civ., pârâta este un consumator (astfel cum noţiunea este definită de Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, respectiv orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale), iar obiectul cererii este în legătură cu raporturile juridice născute între aceştia în temeiul contractului nr. x/08.03.2018 prin care s-au furnizat servicii pentru client.

De asemenea, evocând dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit căruia "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile", prima instanţă de conflict a statuat că dispoziţiile menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în materia cererilor formulate de un profesionist împotriva unui consumator.

De asemenea, instanţa a constatat că, potrivit verificărilor la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, pârâta figurează cu domiciliul activ în Iaşi, reţinând, totodată, că, potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală."

Constatând, aşadar, că domiciliul consumatorului nu se află în raza teritorială de competenţă a Judecătoriei Tg. Neamţ, ci în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Iaşi, faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 132 şi art. 121 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Iaşi, instanţă în a cărei rază teritorială se află domiciliul consumatorului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la 23 iunie 2023, sub acelaşi număr de dosar, fixându-se termen de judecată la 26.09.2023.

La termenul de judecată stabilit la 26 septembrie în camera de consiliu, Judecătoria Iaşi a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, având în vedere că momentul invocării excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Târgu Neamţ a fost ulterior primului termen la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii. Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării în cauză la data de 10.10.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 9212/2023 din 10 octombrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a dispus înaintarea dosarului în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iaşi a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., competenţa teritorială în procedura cu privire la cererile de valoare redusă se stabileşte potrivit dreptului comun, iar conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

De asemenea, a mai arătat că, prin derogare de la regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., art. 121 C. proc. civ. prevede că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliul consumatorului, dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămânând aplicabile, aceste norme având un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga decât în condiţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ., fiind instituită astfel o competenţă teritorială exclusivă.

În continuarea/susţinerea raţionamentului mai sus arătat, cea de a doua instanţă de conflict a reţinut că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii."

Însă, analizând dispoziţiile Judecătoriei Târgu-Neamţ din dosarul declinat către Judecătoria Iaşi, cea de a doua instanţă de conflict a constatat că la primul termen de judecată, din data de 16.02.2022, Judecătoria Târgu-Neamţ şi-a stabilit competenţa generală, materială şi teritorială în soluţionarea prezentei cauze, după care, la al cincilea termen de judecată din data de 16.11.2022 Judecătoria Târgu-Neamţ, ca urmare a reluării cercetării judecătoreşti la un termen anterior, a constatat că este incidentă competenţa teritorială exclusivă şi că aceasta a fost stabilită printr-o încheiere anterioară cu caracter interlocutoriu, dar nu invocă excepţia de necompetenţă, ci abia la al şaselea termen de judecată din data de 01.02.2023 se invocă, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Târgu Neamţ şi reţine cauza în pronunţare pe excepţia invocată.

Faţă de cele mai sus constatate, Judecătoria Iaşi a reţinut că, odată stabilită competenţa în soluţionarea cauzei de către Judecătoria Târgu-Neamţ, încheierea avea caracter interlocutoriu cu privire la acest aspect tranşat, potrivit art. 131 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., astfel încât Judecătoria Târgu-Neamţ era legată de fixarea de competenţă care intervenise, potrivit 235 C. proc. civ., motiv pentru nu se mai putea reveni asupra celor statuate, indiferent de cunoaşterea corectă sau nu a domiciliului pârâtului.

Mai mult decât atât, instanţa a reţinut şi că la momentul invocării excepţiei necompetenţei teritoriale exclusive de către Judecătoria Târgu-Neamţ, respectiv la al şaselea termen de judecată, se depăşise momentul procesual la care se putea invoca excepţia, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât prima instanţă sesizată, Judecătoria Târgu-Neamţ, nu a respectat dispoziţiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a pune în discuţie şi de a soluţiona excepţia necompetenţei teritoriale exclusive în termenul prevăzut de lege, devenind, astfel, competentă a soluţiona prezenta cauză.

În consecinţă, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 6 decembrie 2023, sub acelaşi număr de dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Târgu Neamţ şi Judecătoria Iaşi, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că litigiul pendinte are ca obiect o cerere de valoare redusă, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de valoare redusă, art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. face trimitere expresă la dispoziţiile de drept comun.

Fiind, aşadar, în ipoteza unei cereri de valoare redusă, în care competenţa materială revine judecătoriei (conform dispoziţiilor art. 1028 alin. (1) C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că, în ce priveşte competenţa teritorială, regula generală este cea prevăzută de dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ.:"cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel", însă, având în vedere că, în cauză, cererea este formulată de un profesionist împotriva unui consumator, sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 teza I C. proc. civ. potrivit cărora "cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului".

Fiind, aşadar, în ipoteza prevăzută de art. 121 C. proc. civ., competenţa teritorială este una exclusivă, de ordine publică, conform art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Prin urmare, necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată în condiţiile art. 130 alin. (2) din acelaşi Cod, cu menţiunea că, fiind o cerere de valoare redusă, a cărei procedură se desfăşoară în întregime în scris, în camera de consiliu, fără citarea părţilor (cu excepţia situaţiei în care instanţa a fixat un termen pentru înfăţişarea părţilor, conform art. 1030 alin. (10) C. proc. civ.), necompetenţa teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părţile pot pune concluzii în faţa primei instanţe.

Aşadar, dacă necompetenţa nu a fost invocată în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ. ori, în condiţiile art. 131 alin. (2), la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului.

În speţă, prima instanţă, Judecătoria Târgu Neamţ, s-a dezînvestit de soluţionarea cauzei ca urmare a admiterii excepţiei necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu (la al şaselea termen de judecată acordat în cauză), după ce, la primul termen de judecată din 16.02.2022, conform încheierii de la acea dată, instanţa, verificând din oficiu competenţa generală, teritorială şi materială, s-a declarat competentă să judece cauza, acordând termen, pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu, la 30.03.2022 şi la 25.05.2022.

Instanţa nu a invocat un motiv sau un anumit incident care a împiedicat-o să procedeze la judecata cauzei la acelaşi termen (16.02.2022) când şi-a verificat competenţa (stabilind că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze cauza), ci, a acordat două termene consecutive pentru dezbaterea fondului în camera de consiliu (la 30.03.2022 şi la 25.05.2022), fără ca din încheierile de amânare a judecăţii să rezulte motivele concrete care au impus amânarea judecăţii.

Or, la termenul din 25.05.2022, când instanţa a redeschis cercetarea judecătorească, era deja depăşit momentul la care părţile puteau pune concluzii şi la care, totodată, instanţa putea să îşi verifice competenţa.

Prin urmare, chiar dacă exista un dubiu asupra domiciliului pârâtei, acesta putea fi lămurit în condiţiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ., iar nu după momentul procesual în care instanţa s-a declarat competentă să judece cauza sub toate aspectele. Procedând astfel, Înalta Curte reţine că prima instanţă sesizată nu mai putea reveni asupra competenţei sale, solicitând, ulterior, în acest scop, lămuriri/probe suplimentare pentru stabilirea competenţei sale.

Din această perspectivă, conform soluţiei adoptate prin Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, a doua instanţă sesizată în urma declinării de competenţă are posibilitatea de a-şi verifica propria competenţă nu numai prin raportare la dispoziţiile legale care instituie regulile de competenţă, ci şi prin raportare la prevederile ce reglementează regimul juridic al invocării încălcării acestor reguli, respectiv, în ce măsură instanţa care şi-a declinat competenţa în favoarea sa a procedat la respectarea dispoziţiilor referitoare la condiţiile şi termenele de invocare a excepţiei de necompetenţă.

Din considerentele deciziei mai sus menţionate rezultă că instanţa care primeşte dosarul îşi poate invoca necompetenţa şi poate declina competenţa instanţei iniţial învestite pentru considerentul că aceasta din urmă a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă. Totodată, Înalta Curte a stabilit că instanţa care judecă conflictul de competenţă nu poate ignora faptul că instanţa iniţial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenţei sale iniţiale, neinvocate în termen şi va trebui să-i trimită acesteia dosarul. De asemenea, s-a reţinut că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă constituie o consolidare a competenţei în favoarea instanţei sesizate, fapt ce nu poate fi ignorat.

Aşadar, în măsura în care excepţia necompetenţei teritoriale nu a fost invocată în mod corespunzător, instanţa rămâne competentă teritorial a soluţiona cauza, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă pricina ar fi atras competenţa teritorială a altei instanţe.

Aşa fiind, în raport şi de considerentele Deciziei nr. 31 din 11 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, Înalta Curte va că a operat o prorogare de competenţă în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamţ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 ianuarie 2024.