Recourse inadmissible in public procurement litigation due to statutory limitation to single appeal under Law No. 101/2016

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 12 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA MUNICIPALĂ MANAGEMENTUL TRAFICULUI BUCUREŞTI S.A., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 868.023,49 RON, reprezentând contravaloare lucrări executate ce fac obiectul facturii nr. x/10.01.2022, precum şi la plata dobânzii contractuale penalizatorii de 0,04% pe zi începând cu data introducerii acţiunii şi până la data achitării debitului.

Prin sentinţa civilă nr. 2367/2022 din 14 octombrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Municipală Managementul Traficului Bucureşti S.A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1576 A din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. S.R.L. - prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. SPRL împotriva sentinţei civile nr. 2367 din 14 octombrie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

În argumentarea memoriului de recurs, recurentul susţine că instanţa de apel a constatat fără dubiu că procesele-verbale la terminarea recepţiei sunt temeinice şi legale, lucrările efectiv executate fiind recepţionate atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, fiind bifată căsuţa "corespunde" aşa încât hotărârea pe care a pronunţat-o pe fond sub acest aspect este greşită.

Tot în acelaşi context, instanţa de apel a reţinut că solicitarea reclamantei nu poate fi admisă, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile contractuale pentru efectuarea plăţii, iar din această perspectivă, recurentul apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, ori străine de natura cauzei.

În ceea ce priveşte încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul arată că cererea introductivă a fost întemeiată pe art. 1.350, art. 1.516 şi art. 1531 C. civ., astfel că, în raport cu dispoziţiile de drept material invocate, instanţa de apel a pronunţat decizia atacată, cu aplicarea greşită a acestor norme de drept material.

Prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă, la 1 martie 2024, s-a invocat excepţia nulităţii recursului, faţă de împrejurarea că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 487 si următoarele din C. proc. civ. privind motivarea recursului.

La 13 martie 2024, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare şi a solicitat înlăturarea susţinerilor intimatei ca fiind nefondate.

Cu referire la excepţia nulităţii evocate de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu va mai fi analizată, în raport cu invocarea, din oficiu a excepţiei inadmisibilităţii recursului de către instanţa supremă, care primează în speţa de faţă.

La termenul din 18 aprilie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să o admită, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins apelul declarat de reclamantul A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2367 din 14 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Municipală Managementul Traficului Bucureşti S.A., având ca obiect pretenţii decurgând dintr-un litigiu privind executarea unui contract de achiziţii publice.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

În speţa de faţă, decizia atacată cu recurs este definitivă, fiind pronunţată în calea de atac a apelului ce a format obiectul unui litigiu în pretenţii, ca urmare a încheierii acordului cadru de execuţie lucrări nr. x din 12 iunie 2020 şi, în baza acestuia s-a încheiat contractul subsecvent de lucrări nr. x din 18 iunie 2020, între reclamantul A. S.R.L., în calitate de executant şi pârâta COMPANIA MUNICIPALA MANAGEMENTUL TRAFICULUI BUCURESTI S.A., în calitate de beneficiar.

Obiectul contractului l-a reprezentat prestarea lucrărilor de execuţie canalizaţii electrice şi de comunicaţie, fundaţii stâlpi şi lucrări civile.

În raport de caracterul contractului de care se prevalează recurentul, contract de achiziţie publică, o formă de contract administrativ, se constată că în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Astfel, la momentul depunerii cererii pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 12 mai 2022 şi, ţinând cont de faptul că obiectul cauzei era executarea unui contract de achiziţii publice, Înalta Curte constată că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1)1 din acelaşi act normativ, care prevăd că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară".

În acest sens, se constată că sentinţa civilă nr. 2367/2022 din 14 octombrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă era supusă apelului, în termen de 10 zile de la comunicare, în cauză fiind incidente prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., iar împotriva acestei sentinţe a fost formulat apel, soluţionat prin decizia civilă nr. 1576 A din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, care are caracter definitiv, dispoziţiile Legii nr. 101/2016 prevăzând două faze procesuale, context în care, hotărârea poate fi atacată numai cu apel, ceea ce conduce la inadmisibilitatea căii de atac.

Astfel, prin dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător şi prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice. Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Pentru aceste considerente, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1576 A din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. SPRL împotriva deciziei civile nr. 1576 A din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMPANIA MUNICIPALA MANAGEMENTUL TRAFICULUI BUCURESTI S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2024.