Subcontractor’s €68,000 damages award stands as appeal over procurement contract ruled inadmissible

Şedinţa publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Arad la 1 noiembrie 2022 sub dosar nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 68.000 Euro în echivalentul în RON la data plăţii, cu titlu de daune interese compensatorii, precum şi la plata sumei de 15.105 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 246 din 12 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arad a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. şi a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei echivalentul în RON la cursul BNR la data plăţii al sumei de 68.000 Euro, cu titlu de daune interese compensatorii, precum şi suma de 15.105 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L., care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei atacate, raportat la prevederile art. 480 alin. (2) C. proc. civ., în sensul respingerii acţiunii, ca netemeinică şi nelegală, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 429/A din 2 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 246 din 12 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, fiind obligată apelanta la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei.

Această decizie a fost îndreptată prin încheierea pronunţată la 2 noiembrie 2023, în sensul că dintr-o eroare materială, strecurată atât în minuta cât şi în dispozitivul deciziei nr. 429/A din 2 octombrie 2023, în speţă, hotărârea este supusă căii de atac a recursului, aceasta nefiind definitivă, cum din eroare s-a menţionat.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

În acest sens, arată că "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", fiind încălcate prevederile art. 1.266 C. civ. si următoarele referitoare la interpretarea contractului - interpretarea după voinţa concordantă a părţilor; art. 1.269 C. civ. - Regulile subsidiare de interpretare; art. 1.351 C. civ. - art. 1.531 C. civ. - Repararea integrală; art. 1.534 C. civ. - Prejudiciul imputabil creditorului; art. 1.538 C. civ. - Clauza penală; art. 1.541 C. civ. - Reducerea cuantumului penalităţii.

În cadrul motivelor de nelegalitate, recurenta arată că instanţa de apel a respins în totalitate motivele de apel şi apărările formulate de pârâtă, ca urmare a interpretării greşite a clauzelor contractuale şi aplicării greşite a normelor de drept material evocate.

Astfel, recurenta a solicitat instanţei de apel să constate că temeiul pretenţiilor intimatei-reclamante îl reprezintă răspunderea civilă contractuală, astfel că, pe de-o parte, instanţa trebuie să verifice, mai întâi, îndeplinirea condiţiilor legale pentru antrenarea răspunderii contractuale şi apoi să verifice temeinicia întinderii prejudiciului, respectiv a pretenţiilor invocate.

Prin urmare, instanţa de apel, în mod nelegal, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1266 şi urm. C. civ., privind interpretarea contractului, reţine faptul că din interpretarea clauzelor Contractului de execuţie lucrări nr. x/16.11.2021, clauza prevăzută la art. 9.1.2.2 coroborată cu pct. 1 din Anexa nr. 1 - Descriere lucrări - reprezintă o clauză penală, în sensul prevederilor art. 1.538 C. civ., aplicabilă situaţiei invocate de către intimata-reclamantă, or astfel după s-a arătat şi în faţa instanţei de apel, aceste prevederi contractuale nu sunt aplicabile în speţă.

Aşadar, toate aceste susţineri ale pârâtei au fost respinse ca urmare a interpretării greşite a clauzelor contractuale, prin aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1.266 şi urm C. civ. şi, implicit a celorlalte prevederi legale invocate.

Faţă de aceste aspecte, recurenta consideră că, dacă instanţa de apel ar fi aplicat în mod corect normele de drept material invocate, nu putea să constate că prevederile art. 9.1.2,2. din contract se coroborează cu pct. 1 din anexa nr. 1 constituind o clauză penală, situaţie în care, în cauză se impunea verificarea îndeplinirii condiţiilor răspunderii civile contractuale. Totodată, prejudiciul solicitat trebuia justificat şi dovedit, precum şi existenţa unei cauze de exonerare a răspunderii şi existenţa culpei creditorului în producerea prejudiciului invocat, aspecte ce impuneau aplicarea dispoziţiilor art. 1.541 C. civ., privind reducerea de către instanţă a penalităţilor solicitate de reclamantă, deoarece acestea sunt vădit excesive faţă de prejudiciul ce putea fi prevăzut de către părţi la încheierea contractului.

În acest context, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile netimbrării, tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului, deoarece hotărârea recurată a fost pronunţată într-o cauză evaluabilă în bani, iar valoarea acesteia este sub 500.000 RON.

La 9 februarie 2024, recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea susţinerilor intimatei ca fiind nefondate.

La termenul din 18 aprilie 2024, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să admită excepţia, în considerarea următoarelor:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care instanţa de apel a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 246 din 12 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., având ca obiect pretenţii decurgând dintr-un litigiu privind executarea unui contract de achiziţii publice.

Astfel, decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi, ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor asemenea hotărâri.

În speţa de faţă, decizia atacată cu recurs este definitivă, fiind pronunţată în calea de atac a apelului ce a format obiectul unui litigiu în pretenţii, ca urmare a încheierii contractului de execuţie lucrări nr. x din 16 noiembrie 2021 între pârâta B. S.R.L., în calitate de beneficiar şi reclamanta A. S.R.L., în calitate de executant.

Obiectul contractului l-a reprezentat execuţia unor piloţi foraţi pentru realizarea unui pod peste râul Bega în comuna Topolovăţu Mare de către reclamantă, în beneficiul pârâtei, iar prin art. 6.1.4 din contract, pârâta B. S.R.L., în calitate de beneficiar s-a obligat să asigure şi să amenajeze un drum tehnologic între punctele de lucru, pentru mutarea utilajului de forat în marş, în caz contrar pârâta datora reclamantei "plăţi compensatorii" pentru staţionarea utilajelor, urmare a eventualelor opriri ce nu ţin de activitatea executantului.

Acest contract a fost precedat de încheierea contractului de execuţie lucrări nr. x din 22 mai 2019 între Comuna Topolovăţu Mare, în calitate de achizitor şi B. S.R.L., în calitate de executant.

Obiectul acestui contract l-a reprezentat execuţia lucrărilor de construcţii aferente obiectivului investiţional "Pod peste râul Bega la Ictar Budinţi în comuna Topolovăţu Mare, judeţul Timiş".

În acest context, se reţine că în perioada 18 ianuarie 2022 - 18 martie 2022 utilajul deţinut de reclamantă a rămas la locul executării contractului - nr. x din 16 noiembrie 2021 - din cauza conduitei pârâtei, care nu asigurase o cale de acces pe malul opus, iar beneficiarul final al lucrării - Comuna Topolovăţu Mare nu îşi oferise încă concursul la realizarea căii de acces.

În raport de caracterul contractului de execuţie lucrări nr. x din 22 mai 2019 încheiat între Comuna Topolovăţu Mare, în calitate de achizitor şi B. S.R.L., în calitate de executant, care însă nu formează obiectul prezentului recurs, dar prin care recurenta B. S.R.L., în calitate de beneficiar s-a obligat să asigure şi să amenajeze un drum tehnologic între punctele de lucru, pentru mutarea utilajului de forat în marş, Înalta Curte constată că acesta reprezintă un contract de achiziţie publică, o formă de contract administrativ, astfel că, în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică.

Astfel, la momentul depunerii cererii pe rolul Tribunalului Arad la 1 noiembrie 2022 şi, ţinând cont de faptul că obiectul dosarului vizează executarea unui contract de achiziţii publice, în condiţiile în care recurenta B. S.R.L. avea calitatea de beneficiar în cadrul contractului de execuţie lucrări nr. x din 16 noiembrie 2021, precum şi calitatea de executant în cadrul contractului de execuţie lucrări nr. x din 22 mai 2019, Înalta Curte constată că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 coroborate cu dispoziţiile art. 55 alin. (1)1 din acelaşi act normativ, care prevăd că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară".

În acest sens, se constată că sentinţa civilă nr. 246 din 12 aprilie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Arad era supusă apelului, în termen de 10 zile de la comunicare, în cauză fiind incidente prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., iar împotriva acestei sentinţe a fost formulat apel, soluţionat prin decizia civilă nr. 429/A din 2 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, care are caracter definitiv, dispoziţiile Legii nr. 101/2016 prevăzând două faze procesuale, context în care, hotărârea poate fi atacată numai cu apel, ceea ce conduce la inadmisibilitatea căii de atac.

Astfel, prin dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător şi prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice. Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Pentru aceste considerente, se constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu mai era susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 429/A din 2 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 429/A din 2 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de insolvenţă, societăţi, concurenţă neloială şi litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2024.