Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in insolvency proceedings

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia Civilă la 25.09.2017, reclamanta A.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., a chemat în judecată pe pârâta C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să suporte întregul pasiv al societăţii debitoare, în sumă de 159.774,02 RON.

Reclamanta şi-a modificat, prin intermediul cererilor din 19 şi 25.02.2019, cuantumul pretenţiilor, solicitând obligarea pârâtei la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 154.111,57 RON.

Prin sentinţa nr. 453/14.04.2022, Tribunalul Harghita, secţia Civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A.. a declarat apel.

Prin decizia nr. 34/A/07.02.2023, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa, a admis cererea de chemare în judecată şi a obligat pârâta să aducă la masa credală a debitoarei S.C. B. S.R.L. suma de 154.111,57 RON, în vederea acoperirii pasivului acesteia şi a cheltuielilor de procedură.

Pârâta C. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autoarea căii de atac a susţinut că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, iar motivarea, superficială şi eronată cu privire la chestiuni de fapt şi de drept, încălcă exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că decizia atacată a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, întrucât, din moment ce societatea nu avea bunuri la sfârşitul anului 2013, nu s-a probat folosirea bunurilor societăţii în folosul propriu al persoanei căreia i se impută starea de insolvenţă a debitoarei sau în beneficul altei persoane.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., autoarea căii de atac a criticat decizia recurată pentru încălcarea normelor de procedură reglementate de art. 224 raportat la art. 14 C. proc. civ., art. 6 şi art. 13 din acelaşi cod, privind contradictorialitatea, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

La 02.08.2023, A.. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, prin prisma dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Niciuna dintre părţi nu şi-a exprimat acordul ca, în ipoteza în care este admisibil în principiu, recursul să fie soluţionat de completul de filtru.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; în urma analizării lui în şedinţa din 14.02.2024, raportul a fost comunicat părţilor, cu menţiunea că au dreptul de a depune punct de vedere, în termen de 10 zile de la comunicare, fără ca părţile să se prevaleze de acest drept.

Examinând recursul, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii lui, Înalta Curte, în complet de filtru, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia nr. 34/A/07.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în apel, în materia insolvenţei.

În cauză, faţă de data învestirii instanţei cu cererea având ca obiect procedura insolvenţei, litigiul este supus dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, iar potrivit art. 8 alin. (1) din lege, "Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curţii de apel sunt definitive", în timp ce art. 12 alin. (1) statuează în sensul că "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel".

În conformitate cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., calea de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport cu dispoziţiile legale evocate mai sus, decizia nr. 34/A/07.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, este definitivă încă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cum decizia recurată se încadrează în categoria hotărârilor excluse de legiuitor de la controlul de legalitate realizat prin recurs, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei nr. 34/A/07.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.