Employment reintegration revision rejected for improper reliance on positive res judicata effect under pre-2019 procedural law

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18.06.2018 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta R.A. ROMATSA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a deciziei nr. 327/17.05.2018, emisă de pârâtă, şi a actelor anexă la aceasta şi să dispună repunerea în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 3069/20.12.2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea, a dispus anularea în parte a deciziei nr. 327/17.05.2018, în sensul că data reintegrării va fi 20.03.2008, a menţinut în rest decizia, a respins restul pretenţiilor, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 5.000 RON, cu acelaşi titlu.

Împotriva sentinţei, reclamantul A. a declarat apel principal, iar pârâta R.A. ROMATSA a promovat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 1665/A/01.11.2023, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a respins ca nefondate apelurile, a obligat apelanta R.A. ROMATSA să plătească intimatului A. suma de 1.500 RON, cheltuieli de judecată în apelul incident, şi a respins cererea formulată de R.A. ROMATSA de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva sentinţei civile nr. 3069/20.12.2022 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1665/A/01.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, ca şi împotriva acestei decizii civile, reclamantul A. a promovat cerere de revizuire, care a fost înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

În motivare, a solicitat revizuirea hotărârii menţionate ca fiind potrivnică deciziei civile nr. 1342/2011 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosarul nr. x/2009, astfel cum aceasta a fost lămurită prin decizia civilă nr. 1395/2012, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2011, modificată prin decizia civilă nr. 49/RR/2012, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2012; s-a prevalat, astfel, de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Argumentând calea extraordinară de atac, autorul acesteia a arătat că sentinţa civilă nr. 3069/20.12.2022, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1665/A/01.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1342/2011, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2009, întrucât consideră că, prin reintegrarea sa într-un loc de muncă la camera administrativ 2, se întrunesc condiţiile reintegrării pe postul de specialist I ASM în cadrul compartimentului ASM.

Revizuentul a susţinut că decizia civilă a cărei autoritate este încălcată impunea raportarea la funcţia de specialist I ASM, ca loc de muncă operativ, cu recunoaşterea beneficiului licenţei, prevăzut în organigramă, în contractul colectiv de muncă, în statul de funcţii de la data la care s-a dispus reintegrarea pe acest post şi până la reintegrarea efectivă, cu aplicarea unei grile de salarizare de la data concedierii şi până la data reintegrării.

Analizând fiecare condiţie a reintegrării, a conchis că s-a reţinut în mod greşit faptul că decizia de reintegrare răspunde exigenţelor deciziei civile nr. 1342/2011 a Curţii de Apel Cluj, când, în fapt, contravine titlului executoriu.

Prin decizia civilă nr. 41/A/17.01.2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Înaltei Curţi, la 07.02.2024, revizuentul A. şi-a completat motivele cererii, dezvoltând, în esenţă, argumentele expuse în precedent.

Examinând cererea de revizuire, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Preliminar, reţine că hotărârile atacate cu cererea de revizuire - sentinţa civilă nr. 3069/20.12.2022 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1665/01.11.2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi această din urmă decizie civilă - au fost pronunţate în dosarul nr. x/2018, în care instanţele au fost sesizate la 15.06.2018.

În consecinţă, în raport cu prevederile art. 25 şi art. 27 C. proc. civ., cererii de revizuire îi sunt aplicabile normele C. proc. civ., în forma anterioară modificării prin Legea nr. 310/2018, când art. 513 alin. (4) prevedea că "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, (...) în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Aşadar, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicabile cauzei, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, însă numai din perspectiva efectului negativ al acestuia, nu şi a efectului pozitiv al lucrului judecat.

Accesul părţii la acest remediu procesual este subordonat îndeplinirii cumulative a mai multor condiţii; pe de o parte, trebuie să existe hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii, pronunţate în aceeaşi pricină, dar în dosare diferite, adică să fi existat triplă identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză -, cererea de revizuire să se îndrepte împotriva celei de-a doua hotărâri, pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a celei dintâi, iar excepţia care asigură respectarea acesteia, fie să nu fi fost ridicată în al doilea proces, fie să nu fi fost soluţionată.

Cererea de revizuire de faţă este inadmisibilă, atât pentru faptul că revizuentul a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, cât şi pentru că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în litigiul anterior a fost analizată de instanţele învestite cu litigiul finalizat prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Din prima perspectivă, reglementarea legală a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa de revizuire dă expresie scopului căii de atac în discuţie, care, de regulă, constă în îndepărtarea erorilor săvârşite în legătură cu starea de drept stabilită în hotărârea atacată. În schimb, în ipoteza hotărârilor potrivnice, în forma aplicabilă prezentului proces, legea prevede că soluţia pe care instanţa o va pronunţa, când găseşte calea de atac întemeiată, este cea a anulării celei din urmă hotărâri - în mod firesc -, pentru că în acest mod se valorifică autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Aceasta pentru că, în ipoteza identificării triplei identităţi - de părţi, obiect şi cauză - este justificată anularea celei de a doua hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi, căci legea nu recunoaşte posibilitatea ca acelaşi litigiu să fie soluţionat de două ori, în condiţiile în care dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

Prin cererea de revizuire, autorul căii de atac a solicitat anularea hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2018 şi trimiterea cauzei spre rejudecare, soluţie reglementată de art. 513 alin. (4) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, care nu este aplicabil procesului de faţă - şi vizează remedierea încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Or, în contextul legii aplicabile litigiului, dacă s-ar accepta ca temei al revizuirii nesocotirea, în hotărârea atacată, a unor chestiuni dezlegate anterior, în cadrul altui proces, aplicarea unicului remediu prevăzut de art. 513 alin. (4) C. proc. civ. - anularea celei din urmă hotărâri -, noul litigiu ar rămâne nesoluţionat.

De aceea, Înalta Curte impune părţilor concluzia că, atât timp cât procesul de faţă a debutat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, revizuentul nu poate invoca autoritatea de lucru judecat, în manifestarea efectului ei pozitiv, ca temei al promovării căii extraordinare de atac.

Distinct de acest fine de neprimire, cererea de revizuire apare inadmisibilă şi din perspectiva examinării, prin hotărârile atacate, a autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 1342/R/12.04.2011, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru Minori şi Familie -, prin care a fost admis în parte recursul declarat de reclamant - actualul revizuent A. -, împotriva sentinţei civile nr. 2736/08.09.2010 a Tribunalului Cluj, care a fost modificată în parte, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu R.A. ROMATSA - Direcţia Serviciilor de Navigaţie Aeriană Cluj şi, în consecinţă, s-a dispus anularea dispoziţiei de concediere nr. 35/22.02.2008 emisă de pârâtă, care a fost obligată la reintegrarea reclamantului, începând cu data concedierii, pe postul pe care ar fi trebuit să îl deţină anterior concedierii, potrivit sentinţei civile nr. 988/18.04.2007, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2006, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1697/10.09.2007 a Curţii de Apel Cluj.

Restul dispoziţiilor din această decizie civilă, ca şi deciziile civile pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă nr. 1395/20.03.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2011, şi nr. 49/RR/27.06.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012, privesc cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului şi sunt irelevante sub aspectul soluţionării cererii de faţă.

Hotărârile împotriva cărora a fost îndreptată cererea de revizuire s-au pronunţat în dosarul nr. x/2018, în care actualul revizuent a atacat decizia nr. 327/17.05.2018, prin care directorul general al intimatei a pus în executare tocmai decizia nr. 1342/2011 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, dispunând reintegrarea domnului A. în funcţia de specialist I ASM, navigator radar principal instructor, la compartimentul ASM din cadrul Direcţiei Serviciilor de Navigaţie Aeriană Cluj.

Prin contestaţia formulată, autorul demersului judiciar a solicitat constatarea nulităţii absolute a deciziei menţionate, susţinând că este contrară deciziei civile nr. 1324/12.04.2011, modificată prin decizia civilă nr. 1395/20.05.2012.

Prin sentinţa civilă nr. 3069/20.12.2022, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a primit numai în parte susţinerile reclamantului şi a constatat că reintegrarea trebuia dispusă de la data concedierii, respectiv 20.03.2008, astfel cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat în decizia Curţii de Apel Cluj. A reţinut, totodată, că argumentele părţilor în ceea ce priveşte caracterul funcţiei nu mai pot face obiectul vreunei judecăţi, cât timp s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, tipul funcţiei pe care s-a dispus reintegrarea şi modul de salarizare.

Soluţia a fost confirmată prin respingerea apelurilor de către Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 1665/A/2023/01.11.2023.

În condiţiile expuse anterior, Înalta Curte reţine că, din moment ce prin acţiune, salariatul a invocat faptul că angajatorul a nesocotit decizia civilă nr. 1324/12.04.2011, obiectul judecăţii ulterioare a fost însăşi verificarea conformităţii deciziei angajatorului de reintegrare, cu actul jurisdicţional prin care ea a fost dispusă.

Trebuie conchis, aşadar, că instanţele au statuat tocmai asupra modului în care autoritatea de lucru judecat a hotărârilor amintite a fost respectată prin emiterea deciziei de reintegrare, ceea ce demonstrează că autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri a fost avută în vedere în al doilea litigiu.

Considerentele instanţelor de fond din dosarul nr. x/2018 au dobândit ele însele autoritate de lucru judecat, care se opune analizei cererii de revizuire, întrucât instanţa de retractare nu poate cenzura, soluţionând cererea întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., modalitatea în care cea de-a doua instanţă a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că nu se mai impune analiza celorlalte condiţii de admisibilitate şi nici a motivelor invocate de revizuent, cererea de revizuire urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinţei civile nr. 3069/20.12.2022 a Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1665/01.11.2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.