Nullity complaint dismissed for failure to demonstrate material error or omitted analysis of cassation grounds regarding absolute nullity of state asset adjudications

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra contestaţiei în anulare, reţine următoarele:

Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2019 la 29.08.2019, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (în continuare, "A.A.A.S.") şi S.C. B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate, în condiţiile art. 948 pct. 3 şi 4 din C. civ. de la 1864 (în continuare, " C. civ..") nulitatea absolută a actelor de adjudecare nr. 196/1, nr. 196/2 şi nr. 196/3 şi a proceselor-verbale de licitaţie care au stat la baza încheierii lor şi să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară, fie în sensul restituirii imobilelor adjudecate, fie al obligării pârâtei S.C. B. S.R.L. la restituirea valorii lor de circulaţie.

A solicitat, de asemenea, să se constate, în temeiul art. 1.800 alin. (1) pct. 1 şi 4 C. civ., că data încetării efectelor contractelor de ipotecă este, în principal, data rambursării integrale a împrumutului de 800.000 dolari americani, garantat, iar, in subsidiar, 01.09.2003, nulitatea absolută parţială a actului adiţional la convenţia de credit nr. x/01.09.1995 şi nulitatea absolută parţială a contractului de cesiune de creanţă nr. x/23.06.2008.

Prin încheierea din 21.12.2020, tribunalul a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actelor de adjudecare şi a proceselor-verbale de licitaţie care au stat la baza încheierii lor, a respins excepţiile inadmisibilităţii, a prescripţiei dreptului material la acţiune şi a lipsei de interes a capătului al doilea de cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 507/03.03.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a actelor de adjudecare şi a proceselor-verbale de licitaţie, a admis în parte cererea, a constatat că efectele contractelor de ipotecă au încetat cel mai târziu la 01.09.1995, a constatat nulitatea absolută parţială a addendum-ului la convenţia de credit nr. x/01.09.1995, respectiv cu privire la art. 2, 3 şi 4, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta A.A.A.S. şi a respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect restituirea, în principal, a valorii de circulaţie a celor 3 imobile şi, în subsidiar, a valorii cu care au fost adjudecate, respectiv constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune de creanţă nr. x A admis în parte cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată şi a obligat pârâta A.A.A.S. la plata către Statul Român a sumei de 80 de RON cu acest titlu.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 21.12.2020, au declarat apel reclamantă A. şi pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Prin decizia civilă nr. 191A/04.02.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.A.A.S., a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte încheierea apelată, în sensul că a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de constatare a nulităţii absolute a actelor de adjudecare şi a menţinut în rest încheierea apelată, a anulat în parte sentinţa apelată şi a trimis cauza primei instanţe pentru rejudecarea capătului de cerere în constatarea nulităţii absolute a actelor de adjudecare, precum şi a capetelor de cerere în pretenţii, astfel cum acestea au fost precizate şi modificate. A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate şi a obligat, în solidar, pârâtele la plata către stat a sumei de 9.085,96 RON, pentru care apelanta-reclamantă a beneficiat de ajutor public judiciar.

Împotriva acestei decizii, pârâtele S.C. B. S.R.L. şi A.A.A.S. au declarat recurs principal, iar reclamanta A. a promovat recurs incident.

Prin decizia nr. 298/15.02.2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursurile, a casat în parte decizia recurată, în sensul că a trimis cauza spre o nouă judecată instanţei de apel cu privire la excepţia inadmisibilităţii şi, implicit, a capetelor de cerere privind nulitatea absolută a actelor de adjudecare, a proceselor-verbale de licitaţie, precum şi a pretenţiilor solicitate. A menţinut în rest dispoziţiile deciziei recurate şi a respins ca nefondat recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva aceleiaşi decizii.

Împotriva acestei decizii, A. a promovat contestaţie în anulare, solicitând anularea hotărârii atacate şi rejudecarea recursului incident.

În motivare, a arătat că dezlegarea dată recursului său incident este rezultatul unei erori materiale şi că instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze motive de casare invocate în termen; s-a prevalat astfel, de motivele de contestaţie în anulare prevăzute de art. 502 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

Din perspectiva art. 502 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., într-un prim segment al căii extraordinare de atac, contestatoarea a arătat că instanţa de recurs a analizat criticile din recursul incident numai prin raportare la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 - referitoare la nepronunţarea instanţei de apel - şi a lăsat neanalizate motivele de casare circumscrise pct. 5 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum şi pct. 6, în privinţa motivării contradictorii sau motivelor străine de natura pricinii.

Autoarea căii de atac a susţinut că instanţa de recurs a omis analiza motivului întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată necuprinzând nicio referire la normele art. 22 şi art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a căror încălcare o imputase instanţei de apel; în continuare, a reiterat susţinerile din recursul incident pretins a fi rămas neanalizate.

O altă susţinere s-a referit la pretinsa neglijare a criticilor prin care, circumscris cazului de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a învederat că referirea instanţei de apel la vânzarea de drepturi litigioase era străină pricinii.

În continuare, a afirmat că s-a omis analiza motivelor circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. referitoare la aplicarea greşită a art. 948 pct. 4 raportat la art. 966, 968, 1.772, 1.776 şi 1.800 C. civ.

A învederat că aprecierea instanţei de recurs privind neindicarea normelor de drept material greşit aplicate reflectă şi o eroare materială.

Un al doilea segment al contestaţiei în anulare a vizat pretinsa omisiune de analiză a celui de al doilea motiv de recurs, fondat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., omisiune despre care a afirmat că este fondată şi pe o eroare materială.

Un alt segment al căii extraordinare de atac a privit omisiunea integrală a instanţei de recurs de a analiza primul motivul de casare, fiind invocată şi o eroare materială.

Prin întâmpinarea înregistrată la 18.01.2024, intimata A.A.A.S. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă - susţinere calificată la termenul de astăzi de Înalta Curte ca apărare de fond - iar în subsidiar, ca nefondată, şi a invocat excepţia netimbrării, respinsă potrivit considerentelor din practicaua prezentei decizii.

Analizând contestaţia în anulare promovată, Înalta Curte constată următoarele:

Circumstanţiat prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs a omis cercetarea criticilor expuse în secţiunile 1, 2 şi 3 ale memoriului de recurs incident, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa supremă constată că, din poziţia de recurentă, actuala contestatoare a inclus în motivarea recursului incident, în fiecare secţiune a memoriului, argumente care vizau o pluralitate de ipoteze de casare, grupând criticile pe criteriul motivului de apel la care se referă şi nu pe baza cazurilor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind obligată să răspundă în acest mod motivelor de casare şi procedând convergent art. 499 C. proc. civ., instanţa de recurs a grupat criticile în funcţie de cazul de casare la care acestea se refereau.

Subsecvent, a înlăturat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reţinând că, la filele x, decizia atacată examinează atât motivul de apel de la punctul 1.2, cât şi argumentele privind pretinsa confuzie a tribunalului în legătură cu obiectul acţiunii şi aplicabilitatea art. 1.392 C. civ.

Totodată, instanţa de recurs a înlăturat, ca formale, aserţiunile prin care recurenta-reclamantă critica motivarea instanţei de apel ca fiind neinteligibilă în privinţa incidenţei prevederilor art. 1.311 C. civ. şi, ca nefondate, pe cele prin care susţinea că instanţa de apel a omis examinarea criticilor îndreptate împotriva dispoziţiei tribunalului de respingere a cererii de constatare a nulităţii absolute parţiale a contractului de cesiune de creanţă şi, pe de altă parte, afirma că aceste considerente sunt contradictorii şi străine pricinii.

În privinţa motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., decizia recurată relevă că instanţa de recurs a refuzat examinarea pe fond a acestora şi le-a înlăturat de la analiză, constatând construcţia lor improprie, în absenţa argumentelor care să susţină defectuozitatea judecăţii în apel, dar şi pentru faptul că recurenta-reclamantă a reprodus în calea extraordinară de atac motivele expuse deja în faţa instanţei de control devolutiv şi care au primit, prin hotărârea atacată, o rezolvare.

În acest sens, a statuat că prezentarea din nou a argumentelor expuse deja în cererea de apel nu răspunde exigenţelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Instanţa supremă reaminteşte că, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., poate fi criticată numai omisiunea instanţei de recurs de a analiza motivele de casare şi nu anumite argumente dezvoltate în susţinerea acestora; totodată, această greşeală trebuie să fie involuntară şi esenţială, în raport cu situaţia existentă la dosar în momentul pronunţării hotărârii.

În cauză, însă, aceste condiţii nu sunt îndeplinite; instanţa de recurs a răspuns motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi a refuzat motivat şi deliberat analiza argumentelor subsumate cazurilor de casare de la pct. 5 şi 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., întrucât a constatat că acestea încalcă exigenţele de motivare a recursului, reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Acest raţionament juridic de sinteză, prin care argumentelor circumscrise fiecărui motiv de casare li s-a răspuns prin considerente comune, întruneşte exigenţele motivării hotărârii judecătoreşti reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ca şi pe cele ale art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum acestea au fost interpretate de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în jurisprudenţa sa, în acest sens fiind hotărârea din 19.04.1994, pronunţată în cauza Van de Hurk împotriva Olandei, cererea nr. x/90, sau hotărârea din 21.01.1999, pronunţată în cauza García Ruiz împotriva Spaniei, cererea nr. x/96.

În consecinţă, motivele subsumate art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., astfel cum au fost sintetizate în precedent de instanţa supremă, sunt nefondate şi vor fi înlăturate.

Deşi a invocat şi cazul de contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea nu a expus argumente din care să rezulte că soluţia primită de recursul incident este greşită, din cauza unei erori materiale evidente; în consecinţă, constatându-se invocarea numai formală, acest motiv va fi înlăturat, fără a fi analizat pe fond.

În concluzie, văzând că prin decizia atacată instanţa de recurs a răspuns motivelor de casare cărora le-au fost circumscrise criticile expuse în recursul incident, iar în cauză nu s-a dovedit existenţa unei erori materiale, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 298/15.02.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.