Peremption of civil action: interruption by motion to resume suspended proceedings when underlying procedural obligation unmet
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the Court of Appeal's decision to declare the lawsuit perished, thereby allowing the defendant to prevail on procedural grounds despite the plaintiff's initial claim for contractual payments. The dispute arose from a city municipality's action against a private company for unpaid contribution shares and penalties under a 1995 association contract; the case history involved the lower court suspending proceedings for the plaintiff's failure to clarify the principal debt, followed by the plaintiff filing a motion to resume judgment and the appellate court subsequently declaring the case perished due to procedural inactivity. The Court held that the six-month period for peremption, commencing from the suspension order, was not interrupted by the plaintiff's motion to resume because the motion was deemed unfounded and failed to meet the substantive requirements for a procedural act aimed at judging the case, thus the act did not satisfy the conditions of Article 417 of the Civil Procedure Code to interrupt the peremptory term under Article 416.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 242 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 417 C. proc. civ; Peremption of civil action: interruption by motion to resume suspended proceedings when underlying procedural obligation unmet: The dispute arose from a city municipality's action against a private company for unpaid contribution shares and penalties under a 1995 association contract; the case history involved the lower court suspending proceedings for the plaintiff's failure to clarify the principal debt, followed by the plaintiff filing a motion to resume judgment and the appellate court subsequently declaring the case perished due to procedural inactivity. The Court held that the six-month period for peremption, commencing from the suspension order, was not interrupted by the plaintiff's motion to resume because the motion was deemed unfounded and failed to meet the substantive requirements for a procedural act aimed at judging the case, thus the act did not satisfy the conditions of Article 417 of the Civil Procedure Code to interrupt the peremptory term under Article 416.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for the Supreme Court's power to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024
Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 08.04.2019, reclamantul Municipiul Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei totale de 1.194.126,76 dolari americani - reprezentând pretenţii rezultate din contractul de asociere nr. x/16.06.1995, compusă din suma de 424.200,93 dolari americani, cota de aport restant pentru perioada aprilie 2016- aprilie 2019 şi din suma de 769.925,83 dolari americani, reprezentând penalităţi de întârziere, calculate pentru aceeaşi perioadă - şi a cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea din 15.10.2019, tribunalul a unit cu fondul excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a prescripţiei dreptului material la acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 3084/29.10.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 469.928,81 dolari americani, reprezentând cotă de aport restant şi a sumei de 906.698,60 dolari americani, reprezentând penalităţi de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 15.10.2019, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 1530A/10.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 15.10.2019 şi a sentinţei civile nr. 3084/29.10.2019, a anulat în parte încheierea din 15.10.2019 şi sentinţa civilă atacată şi a reţinut cauza în vederea rejudecării.
Prin încheierea din 13.09.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a suspendat judecata în temeiul art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor stabilite în sarcina sa.
La 13.03.2023, reclamantul Municipiul Bucureşti a înregistrat la dosar cerere de redeschidere a judecăţii.
Prin decizia civilă nr. 785A/16.05.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol, a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
La 22.05.2023, reclamantul Municipiul Bucureşti a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea continuării judecăţii.
Recurentul a susţinut că prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; a invocat astfel, ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Autorul căii de atac a arătat că, pentru ca perimarea să opereze, trebuie întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ. şi, totodată, că potrivit art. 417 din acelaşi cod, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea care justifică un interes, sens în care a formulat, la 13.03.2023, în interiorul termenului de 6 luni, cererea de reluare a judecăţii.
La 26.05.2023, ca urmare a comunicării deciziei recurate, recurentul şi-a completat motivele de recurs şi a susţinut că raţionamentul instanţei de apel este greşit, dat fiind că, prin cererea de repunere pe rol, cursul perimării a fost întrerupt.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 17.08.2023, intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Premergător, notează că în soluţionarea căii de atac se va porni de la premisa că soluţia de respingere a cererii de redeschidere a judecăţii a dobândit autoritate de lucru judecat, întrucât această dispoziţie nu a fost recurată, criticile dezvoltate în memoriul de recurs vizând exclusiv dispoziţia asupra excepţiei, deşi, prin decizia civilă recurată, au fost soluţionate atât cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-reclamant, cât şi excepţia perimării invocată din oficiu.
Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni; potrivit alin. (2), termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.
Ca sancţiune procesuală, perimarea lipseşte actul de sesizare a instanţei de efecte, din pricina conduitei procesuale neglijente, caracterizată prin lipsa de stăruinţă a părţii care a învestit instanţa; de aceea, ea poate interveni numai în situaţia identificării, în mod incontestabil, a unei culpe procesuale în sarcina părţii.
Controlul legalităţii unei hotărâri de natura deciziei recurate presupune verificarea condiţiilor cuprinse în art. 416 C. proc. civ., respectiv, rămânerea în nelucrare timp de 6 luni a procesului, care să se fi datorat culpei părţii, ca şi absenţa unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare.
Instanţa de control judiciar devolutiv a reţinut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 13.09.2022, când cauza a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 242 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligaţiei reclamantului de a preciza în mod expres debitul principal faţă de care se solicită calcularea penalităţilor, având în vedere precizările formulate odată cu obiecţiunile, faţă de cererea de chemare în judecată precizată.
A reţinut că cererea de redeschidere a judecăţii, formulată de reclamant şi respinsă ca neîntemeiată, nu a întrerupt cursul perimării, deoarece în absenţa îndeplinirii obligaţiilor de către parte, respectiva cerere nu a avut aptitudinea de a conduce la judecarea acţiunii; consecutiv, a constatat că termenul de perimare de 6 luni a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii şi era deja epuizat la 16.05.2023.
Prin memoriul de recurs, recurentul afirmă că cererea sa de redeschidere a judecăţii, formulată la 13.03.2023, a întrerupt cursul perimării, de vreme ce a fost respinsă ca neîntemeiată şi nu în temeiul unei excepţii sau pentru că ar fi fost afectată de nulitate.
Critica, subsumată ipotezei de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este nefondată.
Producerea efectului întreruptiv prevăzut de art. 417 C. proc. civ. nu are loc automat, prin înregistrarea cererii de redeschidere a judecăţii în interiorul termenului reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ci este subordonată condiţiei ca aceasta să fie făcută în vederea judecării procesului, cerându-se, deci, să îndeplinească condiţiile intrinseci şi extrinseci pe care legea le prevede pentru valabila sa îndeplinire.
În cauză, instanţa de apel a constatat că cererea de repunere pe rol formulată la 13 martie 2023 este neîntemeiată, întrucât adresa depusă la 16.05.2023 nu răspunde obligaţiilor stabilite de curte prin încheierea din 13.09.2022, iar această constatare, căreia i se ataşează autoritatea de lucru judecat dobândită prin nerecurare, impune părţilor concluzia că actul de procedură de care recurentul se prevalează nu îndeplineşte condiţia de a fi făcut în vederea judecării procesului şi, consecutiv, că acesta nu poate fi învestit cu efect întreruptiv.
Subsecvent, trebuie conchis că termenul de perimare, care a început să curgă de la 13.09.2022 nu a fost întrerupt şi era, deci, împlinit la 16.05.2023, data pronunţării deciziei recurate, care apare legală, în raport cu criticile formulate.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 785A/16.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.