Pension dispute: suspension of the six-month peremption term due to hospitalization under Civil Procedure Code art. 418(3)

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 12.11.2021, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj, anularea deciziei nr. x/24.09.2021, privind respingerea pensiei pentru limita de vârstă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, prin care pensia pentru limită de vârstă să îi fie acordată începând cu 30.08.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 1031/18.04.2022, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe, contestatorul A. a declarat apel, ce a fost înaintat Curţii de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din 19.10.2022, curtea de apel a suspendat judecarea apelului declarat de către apelantul-contestator A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1191/17.05.2023, Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea de apel.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Craiova, pentru continuarea judecăţii.

În motivare, recurentul a susţinut că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii; a invocat, astfel ipoteza de casare reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Dintr-o primă perspectivă, autorul căii de atac a susţinut că data îndeplinirii ultimului act de procedură în dosar nu este 19.10.2022, când s-a pronunţat încheierea de suspendare, ci 01.11.2022, când a avut loc comunicarea acesteia, în raport cu care, la data formulării cererii de repunere pe rol - 25.04.2023 -, termenul de perimare nu era împlinit.

Pe de altă parte, recurentul a invocat şi dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., susţinând că în perioada 14.04-26.04.2023 a fost spitalizat şi supus unei intervenţii chirurgicale, astfel încât a existat un motiv temeinic justificat care l-a împiedicat să stăruie în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 19.07.2023, intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Prin încheierea din 14.02.2024, Înalta Curte a suspendat judecata recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar o zi mai târziu, recurentul a formulat cerere de redeschidere a judecăţii, pe care instanţa supremă a încuviinţat-o la termenul de astăzi.

Examinând prioritar, potrivit art. 248 raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia de procedură a nulităţii recursului, invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj şi fundamentată pe art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul deduce instanţei de control judiciar încălcarea normelor de drept procesual care reglementează perimarea cererilor, cuprinse în art. 416 şi urm. C. proc. civ.

În consecinţă, excepţia nulităţii nu este fondată şi va fi respinsă, câtă vreme calea de atac promovată se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., urmărind să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În continuare, analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Ca sancţiune procesuală, perimarea lipseşte actul de sesizare a instanţei de efecte, din pricina conduitei procesuale neglijente, marcată de lipsa de stăruinţă a părţii care a învestit instanţa; de aceea, ea poate interveni numai în situaţia identificării, în mod incontestabil, a unei culpe procesuale a părţii.

Controlul legalităţii unei hotărâri de natura deciziei recurate presupune verificarea condiţiilor cuprinse în art. 416 C. proc. civ. şi anume, rămânerea în nelucrare timp de 6 luni a procesului, care să se fi datorat culpei părţii, ca şi absenţa unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare.

Instanţa de control judiciar devolutiv a reţinut că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la 19.10.2022, când cauza a fost suspendată, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor, legal citate la termenul de judecată.

A constatat că termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii şi s-a împlinit la 19.04.2023, în timp ce cererea de repunere pe rol a fost formulată la 25.04.2023.

A apreciat că dispoziţiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ. nu sunt incidente, întrucât apelantul nu a dovedit, prin înscrisurile care certifică spitalizarea în perioada 14.04-26.04.2023, o imposibilitate obiectivă de a face acte de întrerupere a termenului de perimare.

Printr-o primă critică, recurentul afirmă că, începând să curgă de la comunicarea încheierii prin care a fost suspendată judecata recursului - 01.11.2022 -, termenul de perimare nu era împlinit la 25.04.2023, când a fost formulată cererea de redeschidere a judecăţii.

Critica este nefondată.

Cum perimarea sancţionează lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea procesului, sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ., înţeles pentru a produce efecte, este acela ca "ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă" să fie unul făcut în vederea reluării judecăţii.

Or, comunicarea încheierii, în condiţiile prevăzute de art. 427 alin. (1) C. proc. civ., nu reprezintă un act de procedură făcut în vederea reluării judecăţii.

Cu titlu general, comunicarea oricărei hotărâri are o utilitate practică pentru părţi, care iau cunoştinţă de motivele adoptării soluţiei, având apoi dreptul de a formula căi de atac ori cereri de îndreptare a unor greşeli materiale, de completare sau de lămurire a hotărârii.

Susţinerea recurentului va fi respinsă, de vreme ce curgerea termenului de perimare nu este legată de momentul comunicării încheierii de suspendare, astfel încât acest moment procesual este lipsit de relevanţă.

A doua critică vizează refuzul aplicării de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ., refuz întemeiat pe aprecierea că situaţia invocată nu reprezintă o împrejurare temeinic justificată pentru suspendarea termenului de perimare.

Opus acestei dezlegări, recurentul afirmă că spitalizarea în perioada 14.04-26.04.2023, în care a fost supus unei intervenţii chirurgicale, reprezintă un motiv temeinic justificat, care l-a împiedicat să stăruie în judecată.

Acest motiv este fondat.

Potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ. "Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege".

Sintagma motive temeinic justificate nu poate fi redusă la forţa majoră, ci include orice alte circumstanţe factuale - care se dovedesc cu orice mijloace de probă -, neimputabile titularului dreptului procesual şi având aptitudinea să împiedice exercitarea actului de procedură în termenul legal imperativ.

Contrar statuărilor instanţei de prim control judiciar, Înalta Curte reţine că motivul invocat de recurent - împrejurarea că a fost spitalizat în perioada 14.04-26.04.2023 - a fost dovedit şi a intervenit în cadrul termenului de perimare de 6 luni, care a început să curgă din 19.10.2022 şi ar fi urmat să se împlinească la 19.04.2023.

În consecinţă, instanţa de apel a reţinut greşit că, la 25.04.2023, termenul de perimare era împlinit, din moment ce curgerea acestuia a fost suspendată la 14.04.2023 - data intervenirii motivului temeinic justificat -, iar cererea de redeschidere a judecăţii a fost formulată anterior datei de 26.04.2024, când a încetat cauza de suspendare.

Astfel, curtea de apel a pricinuit recurentului o vătămare - constând în pronunţarea unei hotărâri nefavorabile - ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea deciziei, în condiţiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) şi art. 179 alin. (1) C. proc. civ., motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte, în baza art. 496 şi 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant B., va casa decizia recurată şi va trimite cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 1191/17.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale.

Casează decizia recurată şi trimite cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.