Annulment of commercial arbitration award: limits on judicial review of arbitral motivation and factual findings

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată la 28.04.2021 pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României sub nr. x/2021, S.C. A. S.R.L., în calitate de lider al Asocierii S.C. A. S.R.L. - B. a.s., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (în continuare, "C.N.A.I.R. S.A."), obligarea acesteia la plata sumei de 5.650.940,01 RON, la care se adaugă T.V.A., reprezentând cheltuieli suplimentare stabilite în temeiul contractului nr. x/17.10.2013, prin determinarea nr. 6 emisă de inginerul consultant, a sumei de 1.714.500,55 RON - compusă din suma de 888.281,32 RON, reprezentând dobânzi aferente sumelor cuprinse în determinarea inginerului nr. 6, cuprinse în certificatul de plată nr. x, până la nivelul lunii august 2019 şi suma de 826.219,23 RON, reprezentând dobânzi calculate ulterior, până la 26.04.2021 şi aplicarea de dobânzi în continuare, până la data achitării integrale a debitului - şi a cheltuielilor arbitrale.

La 22.06.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. şi-a majorat la 25.377.008,77 RON câtimea pretenţiilor aferente capătului de cerere nr. x şi, la suma de 6.684.155,59 RON, a celor din capătul nr. 2 de cerere.

Prin sentinţa arbitrală nr. 65/20.09.2022, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis acţiunea şi a obligat pârâta C.N.A.I.R. S.A. la plata sumei de 25.377.008,37 RON reprezentând contravaloarea costurilor suplimentare aferente revendicărilor nr. 14 şi 16 şi la plata sumei de 3.115.963,27 RON, cu titlu de dobânzi contractuale şi penalizatoare, totalizând suma de 28.492.972,04 RON.

La 04.10.2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de completare a sentinţei arbitrale, iar la 13.10.2022, pârâta C.N.A.I.R. S.A. a formulat o cerere de îndreptare şi lămurire a aceleiaşi hotărâri.

Prin sentinţa arbitrală nr. 71/25.10.2022, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis atât cererea de completare formulată de reclamantă, cât şi cererile de îndreptare şi lămurire a aceleiaşi sentinţe arbitrale formulate de pârâtă, dispunând completarea dispozitivului sentinţei arbitrale nr. 65/20.09.2022 cu dispoziţia "Obligă pârâta şi la plata acestor dobânzi, în continuare, până la data achitării integrale a debitului principal" şi, precizând suma corectă aferentă revendicărilor nr. 14 şi nr. 16, valoarea corectă a dobânzilor, a statuat că suma totală datorată de pârâta C.N.A.I.R. S.A. reclamantei S.C. A. S.R.L. este de 28.488.971,64 RON.

Împotriva sentinţei arbitrale nr. 65/20.09.2022, completată şi îndreptată prin sentinţa arbitrală nr. 71/25.10.2022, pronunţate de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României în dosarul nr. x/2021 a formulat acţiune în anulare C.N.A.I.R. S.A.

Cererea a fost înregistrată sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care, prin încheierea din 09.03.2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în anulare în favoarea Secţiilor a V-a sau a VI-a Civile din cadrul aceleiaşi instanţe.

Astfel învestită, prin sentinţa civilă nr. 54/18.05.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia tardivităţii acţiunii în anularea sentinţei arbitrale nr. 65/20.09.2022, a respins acţiunea în anulare formulată împotriva acestei sentinţe arbitrale, ca şi a sentinţei arbitrale nr. 71/25.10.2022 şi a obligat petenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante suma de 70.409,93 RON, cu titlu cheltuieli de judecată.

Pârâta C.N.A.I.R. S.A. a declarat recurs împotriva acestei sentinţe civile, solicitând casarea ei, admiterea acţiunii în anulare şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea sentinţei arbitrale nr. 65/20.09.2022, completată prin sentinţa nr. 71/25.10.2022.

În motivare, autoarea căii de atac a afirmat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 425 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare, "Convenţia"), întrucât nu cuprinde motivele ce au format convingerea judecătorului şi pentru care i-au fost înlăturate argumentele şi probele.

În privinţa dobânzilor penalizatoare, a arătat că instanţa a ignorat motivele expuse, nu a indicat modalitatea de calcul şi cuantumul acestora până la data pronunţării şi a menţionat greşit perioadele pentru care sunt datorate.

Subsecvent expunerii unor considerente teoretice privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, autoarea căii de atac a conchis că sentinţa recurată este lipsită de temei legal ori dată cu aplicarea greşită sau încălcarea legii, dat fiind că statuările instanţei sunt eronate şi modifică natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al actelor din dosarul cauzei.

Circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat că, opus statuărilor instanţei de fond, sentinţele arbitrale încalcă dispoziţiile imperative ale legii; s-a referit, în primul rând, la încălcarea art. 22 C. proc. civ. şi, în continuare, a subliniat că instanţa de fond a reţinut greşit că nu au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 72/2013, deşi, în temeiul lor, reclamanta era îndreptăţită să emită factura aferentă certificatului interimar de plată nr. x, împreună cu acesta.

Subsecvent, recurenta a enumerat nemulţumiri cu privire la situaţia de fapt conturată de tribunalul arbitral şi a conchis că, prin ignorarea apărărilor sale, i-a fost încălcat dreptul la apărare reglementat de art. 13 C. proc. civ. şi de art. 6 din Convenţie.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 06.12.2023, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat anularea recursului şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând prioritar, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia de procedură a nulităţii recursului, invocată de intimata S.C. A. S.R.L. şi fundamentată pe dispoziţiile art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul deduce instanţei de control judiciar verificarea respectării exigenţelor de motivare a hotărârilor judecătoreşti şi a încălcării normelor de drept material.

În consecinţă, excepţia nulităţii nu este fondată şi va fi respinsă, câtă vreme criticile invocate se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., urmărind să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În continuare, analizând sentinţa atacată în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin motivul de recurs fondat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta afirmă că sentinţei recurate îi lipsesc motivele pe care se sprijină.

Instanţa supremă reaminteşte faptul că un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul cauzei cu garanţiile date de art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, presupune, printre altele, dreptul părţilor de a fi în mod real "ascultate", ceea ce implică, în sarcina instanţelor, obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, în scopul aprecierii asupra pertinenţei acestora în determinarea situaţiei de fapt.

Motivarea unei hotărâri judecătoreşti este înţeleasă ca un silogism logic, de natură a explica inteligibil hotărârea luată, ceea ce, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte - dar nici ignorarea lor -, impune ca, celor fundamentale, susceptibile, prin conţinutul lor, să influenţeze soluţia, să li se ofere o dezlegare.

Examinând acţiunea în anulare, instanţa supremă constată că, din perspectiva art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ. şi invocând dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. e) din Regulile de procedură arbitrală şi pe cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., actuala recurentă a susţinut că tribunalul arbitral a omis analiza apărărilor sale privind respectarea clauzelor contractuale şi, în consecinţă, soluţia dată capătului nr. 2 din cererea de arbitrare precizată este nemotivată.

În dezvoltarea motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., deşi a invocat că au fost încălcate dispoziţii imperative ale legii, pârâta a făcut trimitere la desfăşurarea raporturilor contractuale, combătând determinările inginerului şi afirmând că, modul defectuos de întocmire a certificatului interimar de plată nr. x a determinat-o să îl returneze D.R.D.P. Timişoara, prin adresa nr. x/20.02.2020.

Simetric criticilor expuse în recurs, rezumate anterior, precum şi în acţiunea în anulare, pârâta a invocat dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 72/2013, pe cele ale art. 1.548 C. civ. şi a pretins că a fost încălcat principiul aflării adevărului statuat de art. 22 C. proc. civ., normă imperativă.

Curtea de apel a analizat aceste susţineri.

Astfel, a înlăturat motivul de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., statuând în sensul că, împrejurarea că petenta-pârâtă nu este de acord cu modalitatea în care tribunalul arbitral a apreciat probele, a stabilit situaţia de fapt, a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale, ori cu soluţia pronunţată nu justifică afirmaţia acesteia că hotărârea arbitrală este nemotivată.

Printr-o amplă motivare, a arătat argumentele pentru care tribunalul arbitral a înlăturat apărările pârâtei şi a reţinut caracterul fondat al capetelor de cerere; în privinţa celui de-al doilea capăt de cerere, a evidenţiat că hotărârea este motivată, expune modalitatea de calcul şi cuantumul dobânzilor şi este justificată din perspectiva art. 1.531 alin. (1) şi (2) şi a art. 1.535 C. civ., a Deciziei nr. 75/07.12.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a art. 2 din O.G. nr. 13/2011, ca şi a sub-clauzei 14.8 din contractul părţilor.

A înlăturat şi motivul prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., arătând că, deşi cuprind norme imperative, nu au fost încălcate de tribunalul arbitral art. 5 alin. (3) din Legea nr. 72/2013, art. 1.548 C. civ., art. 13 şi art. 22 C. proc. civ., art. 6 din Convenţie, Constituţia României şi nici Regulile de procedură arbitrală.

În aceste circumstanţe ale cauzei, notând că instanţa de fond a analizat şi a răspuns criticilor circumscrise de pârâtă art. 608 alin. (1) lit. g) şi h) C. proc. civ., concordant prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b), Înalta Curte constată că motivul de recurs este nefondat şi îl înlătură.

Preliminar analizei ipotezei de casare întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte notează că motivele care pot întemeia o acţiune în anulare - expres şi limitativ prevăzute de lege şi fiind, ca atare, de strictă interpretare -, vizează condiţii de regularitate a hotărârii arbitrale în raport cu înţelegerea părţilor, concretizată în convenţia arbitrală, precum şi cauze de nelegalitate expres stabilite, fără ca pe această cale să poată fi valorificate motive referitoare la situaţia de fapt, la probele administrate sau unele aspecte de temeinicie.

În mod corespunzător, pe calea recursului, cenzura de legalitate nu poate privi decât modalitatea în care s-a dat dezlegare motivelor acţiunii în anulare, astfel cum s-a statuat în Decizia nr. 1/2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii.

Consecutiv acestor statuări, instanţa supremă înlătură critica referitoare la greşita aplicare a art. 22 C. proc. civ., care nu poate fi analizată în lipsa unui raţionament care să contureze modul în care curtea de apel ar fi nesocotit această prevedere, sau ar fi refuzat să sancţioneze nerespectarea ei de către tribunalul arbitral.

Vor fi înlăturate şi celelalte critici, referitoare la emiterea certificatului interimar de plată nr. x şi la respectarea obligaţiilor contractuale de către părţi, întrucât ele sunt circumscrise exclusiv situaţiei de fapt şi nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul şi, în temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 65.050,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, angajate în prezenta fază procesuală şi dovedite în condiţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinţei civile nr. 54/18.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 65.050,75 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.