Nullity of cassation appeal for misclassification of factual disputes as procedural defects and non omisso medio violations

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 17.03.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, creditoarea S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 235.098.16 RON, evaluată provizoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei de plată, sumă compusă din 223.743,19 RON, creanţă principală - reprezentând 70% din valoarea garanţiei de bună execuţie reţinută de debitoare - şi 11.354,97 RON, reprezentând dobândă legală calculată până la 12.03.2020, data cererii, în baza O.G. nr. 13/2011, sumă ce urmează a se actualiza până la data achitării integrale şi efective a debitului principal.

La 30.07.2020, creditoarea S.C. A. S.R.L. şi-a modificat cererea, înlocuind ordonanţa de plată cu o acţiune în pretenţii, întemeiată pe prevederile art. 1.164, art. 1.170, art. 1.270, art. 1.272, art. 1.516 şi art. 1.530 C. civ., a precizat cuantumul pretenţiilor la suma de 223.743,19 RON, creanţă principală şi 20.438,94 RON, dobândă legală, sumă ce urmează a se actualiza până la data achitării integrale şi efective a debitului principal.

La 24.08.2020, debitoarea S.C. B. S.R.L. a depus întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei-pârâte să îi plătească suma de 239.486,56 RON, reprezentând penalităţi de întârziere - în cuantum de 150 euro/zi, pentru perioada 11.05.2019-29.02.2020, în conformitate cu art. 14.1 din contractul de execuţie lucrări nr. x din 28.06.2018, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x/18.02.2019 -, contravaloarea consumului de utilităţi pe şantier şi cheltuielile de judecată; prin încheierea din 22.09.2022, cererea reconvenţională a fost disjunsă şi s-a dispus formarea unui nou dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2203/06.10.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis cererea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 223.743,19 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie, suma de 20.438,94 RON, cu titlu de dobândă legală penalizatoare aferentă perioadei 19.09.2019-30.07.2020 şi în continuare până la achitarea debitului, precum şi suma de 6.708,8 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 976A/08.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Pârâta S.C. B. S.R.L. a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei şi, în temeiul art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel; în subsidiar, a solicitat şi casarea sentinţei civile nr. 2203/06.10.2022, pronunţată de prima instanţă şi trimiterea cauzei instanţei de fond, spre rejudecare.

În motivare, autoarea căii de atac a afirmat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Subsumat ipotezei de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţele de fond au apreciat eronat că procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/20.08.2019 este înscrisul reglementat de contractul de execuţie lucrări nr. x din 28.06.2018.

A afirmat că hotărârile instanţelor devolutive au argumentat contradictoriu admiterea acţiunii, întrucât statuarea potrivit căreia procesul-verbal nr. x/20.08.2019 este procesul-verbal la terminarea lucrărilor obliga instanţa să se raporteze la data de 20.08.2019 în calcularea valorii garanţiei de bună execuţie, care era, astfel, de 201.646 RON şi nu de 223.098,16 RON.

Totodată, a relevat că, opus deciziei instanţei de apel, procesul-verbal analizat nu atestă conformitatea lucrărilor cu contractul încheiat de părţi, astfel încât hotărârea cuprinde în motivare considerente străine de natura cauzei.

Din perspectiva motivului de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a învederat că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea art. 1.862 alin. (3) şi art. 1.863 C. civ.

În acest sens, a arătat că viciile construcţiei sunt recunoscute de intimata-reclamantă prin acte ulterioare datei de 20.08.2019, ceea ce relevă că aceasta nu şi-a executat integral obligaţiile contractuale şi a părăsit şantierul intempestiv.

Dintr-o altă perspectivă, a susţinut că a fost încălcat art. 476 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, deşi apelul este o cale de atac devolutivă, instanţa de apel nu a analizat motivele prin care se combăteau menţiunile din procesul-verbal, prin valorificarea altor probe administrate în cauză, ci s-a limitat la a indica că ele reprezintă critici de netemeinicie, care nu obiectivează nemotivarea hotărârii.

A conchis că decizia recurată nu îndeplineşte exigenţele reglementate de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la 10.11.2023, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a invocat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

La 04.12.2023, recurenta a răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din sinteza criticilor invocate, expusă anterior în prezenta decizie, recurenta şi-a întemeiat calea de atac, în primul rând, pe cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., context în care instanţa supremă reaminteşte că, din această perspectivă, hotărârea este casabilă în cazul în care cuprinde numai motive străine de natura cauzei, iar, prin prisma motivelor contradictorii, atunci când considerentele sunt antagonice, astfel încât fundamentează soluţii diametral opuse sau prefigurează o soluţie divergentă celei regăsite în dispozitiv.

De aceea, legala motivare a recursului presupune individualizarea ipotezei de nemotivare de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizată contrarietatea sau caracterul străin al considerentelor, precizarea inechivocă a motivelor împotriva cărora se îndreaptă critica.

În contrast, memoriul de recurs nu respectă aceste exigenţe, autoarea căii de atac subsumând eronat acestui caz de casare criticile privind calificarea procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. x/20.08.2019 din perspectiva contractului de execuţie de lucrări nr. x/28.06.2018, cele în legătură cu dimensionarea valorii garanţiei de bună execuţie şi cele prin care afirmă că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

Cum aceste dezlegări sunt o consecinţă exclusivă a analizei probatoriului şi reprezintă aprecieri cu grad înalt de factualitate, care nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs, în raport cu prevederile art. 483 alin. (3) şi ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanţa supremă conchide în sensul că argumentele sintetizate anterior, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu pot fi nici analizate din perspectiva acestei ipoteze şi nici încadrate într-un alt motiv de nelegalitate.

Critica privind greşita disjungere a cererii reconvenţionale apare formulată cu încălcarea principiului non omisso medio, deci a art. 488 alin. (2) C. proc. civ., întrucât măsura a fost dispusă prin încheierea tribunalului din 22.09.2022 şi nu a fost criticată pe calea apelului.

Celelalte critici au fost circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta afirmând că hotărârea atacată este pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 1.862 alin. (3), art. 1.863 şi 1.707 C. civ.

Examinând memoriul de apel şi decizia atacată, Înalta Curte observă că aceste dispoziţii nu au fost invocate în susţinerea căii ordinare de atac şi nici în motivarea hotărârii instanţei de prim control judiciar, astfel încât critica este înlăturată, fiind deopotrivă formulată cu încălcarea principiului non omisso medio, reglementat de art. 488 alin. (2) C. proc. civ., şi paralelă raţionamentului curţii de apel.

Tot astfel, critica referitoare la aplicarea art. 476 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi analizată, în lipsa unei argumentaţii din care să rezulte încălcarea care se impută instanţei de apel şi vătămarea produsă recurentei.

Aşa fiind, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 976A/08.06.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.