Jurisdiction fixed at Pașcani Court; private-order territorial rules, no ex officio review, defendant's silence confers competence.

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani la 23.03.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta la plata sumei de 8.785,57 RON compusă din 7.584,82 RON debit restant pentru perioada 01.02.2023-01.03.2023 şi 1.000,75 RON penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1028 C. proc. civ.

Pârâta, deşi i-au fost comunicate formularul de cerere şi înscrisurile anexate, respectiv formularul de răspuns, nu a depus formularul de răspuns completat şi nici vreun alt înscris până la închiderea dezbaterilor.

La termenul din 16.11.2023, Judecătoria Paşcani a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a rămas în pronunţare pe excepţie.

Prin sentinţa civilă nr. 1418 din 16 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Paşcani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. conform cărora cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului, prin punctele 1 şi 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului fiind definite noţiunile de operator economic şi consumator.

În considerarea dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., a învederat că părţile nu au încheiat o convenţie de alegere a instanţei competente după naşterea dreptului la despăgubire iar, întrucât localitatea în care pârâta îşi are sediul se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Botoşani, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 pct. 3 C. proc. civ., a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 23.11.2023 pe rolul Judecătoriei Botoşani, secţia civilă, sub nr. x/2023.

Învestită prin declinare, Judecătoria Botoşani, secţia civilă, la termenul de judecată din 14.02.2024, în raport de modalitatea de trimitere a cauzei, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale, a reţinut cauza în pronunţare pe excepţie când, pentru a da posibilitatea părţilor de a formula concluzii, a amânat pronunţarea la 29.02.2024.

Prin sentinţa civilă nr. 365 din 29 februarie 2024, Judecătoria Botoşani, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, instanţa de conflict, verificând temeiul legal al necompetenţei reţinute de instanţa de trimitere, a subliniat că nu erau aplicabile prevederile art. 121 C. proc. civ. care reglementează un caz de competenţă teritorială absolută.

În acest sens, a învederat că pârâta, persoană juridică, societate comercială înscrisă în Registrul Comerţului, nu are calitatea de consumator, ci de profesionist, conform prevederilor art. 3 alin. (2) din C. civ., calitatea fiind susţinută şi de definiţiile noţiunilor de "consumator" şi "operator economic", înscrise la pct. 1 şi 13 din Legea nr. 296/2004 privind Codul consumatorului.

În consecinţă, raportat la persoana pârâtei şi obiectul cauzei, a învederat că, în cauză, competenţa nu este una exclusivă, ci de ordine privată, fiind incidentă regula generală înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Evocând dispoziţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., a arătat că, în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul poate cere declinarea competenţei la instanţa din circumscripţia teritorială a domiciliului său, instanţa neputând invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială.

Faţă de împrejurarea că pârâta nu a formulat întâmpinare a reţinut că Judecătoria Paşcani nu putea să invoce din oficiu necompetenţa sa teritorială, devenind competentă tocmai prin faptul neinvocării excepţiei de către pârâtă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 13.03.2024, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Paşcani competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Paşcani şi Judecătoria Botoşani, secţia civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. S.A. a solicitat, pe calea procedurii aplicabile cererilor de valoare redusă, obligarea pârâtei B. S.R.L., în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. x/10.02.2022, la plata sumei de 8.785,57 RON reprezentând debit restant, penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.

Înalta Curte observă că instanţele şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, cea de-a doua instanţă reţinând că instanţa iniţial învestită nu putea invoca din oficiu necompetenţa teritorială, întrucât este una de ordine privată.

Contrar aprecierii instanţei iniţial învestite şi în acord cu cele afirmate de instanţa de conflict, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 121 C. proc. civ. ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în materia protecţiei consumatorilor, câtă vreme părţile litigiul sunt doi profesionişti, astfel cum aceştia sunt definiţi în cuprinsul art. 3 alin. (2) din C. civ.

Conform art. 1028 C. proc. civ., în cazul cererilor de valoare redusă, competenţa de a soluţiona cererea în primă instanţă aparţine judecătoriei, compentenţa teritorială urmând a se stabili potrivit dreptului comun, regula generală în materie de competenţă teritorială fiind înscrisă la art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu dispoziţiile art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv în ipoteza în care sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că necompetenţă este de ordine privată.

Dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc competenţa teritorială de drept comun în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Însă, fiind vorba despre un litigiu între doi profesionişti, referitor la bunuri (sume de bani neplătite la scadenţă), dispoziţiile art. 126 C. proc. civ. permit părţilor să aleagă o instanţă competentă teritorial să le soluţioneze conflictul, alta decât instanţa sau instanţele stabilite de lege ca fiind competente. În astfel de ipoteze, competenţa instanţelor este de ordine privată tocmai pentru că părţile au facultatea de a deroga de la normele de competenţă şi a stabili ele însele care anume instanţă, din perspectivă teritorială, să le soluţioneze conflictul. Aşa se explică şi raţiunea dispoziţiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ. care nu permit instanţei să invoce din oficiu excepţia de necompetenţă de ordine privată, ci doar pârâtului chemat în judecată, eventuala pasivitate a pârâtului fiind echivalată cu acord tacit asupra instanţei aleasă de reclamant pentru soluţionarea litigiului dintre ei.

Cât priveşte momentul procesual până la care partea îndreptăţită poate invoca încălcarea competenţei teritoriale relative, art. 130 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.".

Aşadar, potrivit textului legal evocat, în situaţia în care această excepţie nu este invocată de către pârâtă, instanţa învestită nu o poate invoca din oficiu, devenind, prin conduita părţilor, competentă să soluţioneze litigiul.

Din actele dosarului se constată că pârâta nu a depus formularul de răspuns completat şi nici vreun alt înscris prin care putea să invoce excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Paşcani, iar instanţa nu a dispus înfăţişarea părţilor.

În acest context, Înalta Curte reţine că, prin neinvocarea excepţiei de ordine privată de către pârâtă, instanţa iniţial învestită a devenit competentă absolut, prin voinţa şi conduita procesuală a părţilor, cu excluderea competenţei oricărei alte instanţe.

Prin urmare, se constată că invocarea, din oficiu, a excepţiei necompetenţei teritoriale de către Judecătoria Paşcani s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., în condiţiile în care dreptul de a contesta alegerea instanţei competente de către reclamantă revenea exclusiv pârâtei, care nu a înţeles să invoce vreo excepţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Paşcani.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.