Territorial Competence of Labor Court for Union-Sued Wage Claims: Jurisdiction Fixity at Union Seat

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia civilă la 03.01.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele şi pentru membrii de sindicat A., B., C., D. şi E. au chemat în judecată pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, solicitând instanţei să dispună:

- obligarea pârâtului la achitarea contravalorii voucherelor de vacanţă neacordate, aferente anilor 2019, 2020 şi 2022 în valoare de 1.450 RON pentru fiecare angajat;

- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenţei obligaţiei de acordare aferentă fiecărui an, până la acordarea efectivă a contravalorii voucherelor de vacanţă, precum şi actualizarea contravalorii acestora cu indicele de inflaţie de la data scadenţei obligaţiei de acordare şi până la data acordării efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, ale Legii nr. 153/2017, cu completările şi modificările ulterioare, ale O.U.G. nr. 8/2009, cu modificările şi completările ulterioare, ale O.U.G. nr. 114/2018, ale O.U.G. nr. 131/2021.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, de ordine publică, a Tribunalului Covasna, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, iar pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din 16.03.2023, Tribunalul Covasna, secţia civilă a dispus disjungerea cauzei privind pe reclamanţii cu domiciliul în judeţul Prahova, faţă de reclamanţii care au domiciliul în judeţul Braşov, şi faţă de lipsa părţilor, în temeiul art. 99 alin. (1) C. proc. civ., a admis excepţia disjungerii cauzei şi a dispus formarea unui nou dosar având ca obiect achitarea voucherelor de vacanţă neacordate, reclamanţii fiind: C. şi E., formându-se dosarul nr. x/2023.

La termenul de judecată din 16.03.2023, Tribunalul Covasna, secţia civilă, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială şi a rămas în pronunţare pe excepţie.

Prin sentinţa civilă nr. 409 din 06.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Covasna, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele şi pentru membrii de sindicat C. şi E. în contradictoriu cu pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de trimitere a reţinut, în esenţă, că reclamanţi sunt numai salariaţii pârâtei, ca persoane fizice, nu şi Sindicatul Sanitas Covasna, ca persoană juridică, chiar dacă cererea de chemare în judecată a fost redactată şi însuşită numai de organizaţia sindicală.

În acest sens, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.".

În raport de faptul că membrii de sindicat reprezentaţi de partea reclamantă domiciliază în localităţile Buşteni şi Azuga, aflate în circumscripţia Tribunalului Prahova, a conchis că cererea trebuie să se judece de această instanţă.

Ca urmare a declinării competenţei, cauza a fost înregistrată la 16.05.2023 pe rolul Tribunalului Prahova, secţia I civilă, sub nr. x/2023.

Pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul Sindicatului Sanitas Covasna a formulat note de şedintă, prin intermediul cărora a învederat faptul că declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, dispusă de către Tribunalul Covasna, prin admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, prin sentinţa civilă nr. 409/06.04.2023, este una greşită şi, faţă de apărările arătate, a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova.

Pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, faţă de excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată de către reclamant, a solicitat respingerea ca neîntemeiată, pentru considerentele arătate prin notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din 20.02.2024, tribunalul a rămas în pronunţare pe excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Prahova, secţia I civilă, invocată de reclamant.

Prin sentinţa civilă nr. 103 din 20 februarie 2024, Tribunalului Prahova, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, instanţa de conflict a reţinut că, în cauză, reclamantul este sindicatul, persoană juridică mandatată de membrii săi pentru a formula o cerere de chemare în judecată.

De asemenea, instanţa a făcut trimitere şi la considerentele deciziei nr. 1/2013, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 20.03.2024, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Covasna competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Covasna, secţia civilă şi Tribunalul Prahova, secţia I civilă - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte constată că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect drepturi salariale (acordarea voucherelor de vacanţă pe anii 2019, 2020 şi 2022), în discuţie fiind competenţa teritorială a instanţelor de judecată aflate în conflict.

Pentru a determina competenţa teritorială de soluţionare a conflictului de muncă pendinte, instanţa supremă, în raport cu data introducerii acţiunii, 03.01.2023, va avea în vedere dispoziţiile legale specifice jurisdicţiei muncii, cele prevăzute de art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022 şi statuările din decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Conform prevederilor art. 28 alin. (3) din noua lege a dialogului social nr. 367/2022, asemenea reglementărilor anterioare, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora.

Organizaţiile sindicale au fost definite prin art. 1 pct. 8 din Legea nr. 367/2022, ca fiind o denumire generică pentru sindicate, federaţii, confederaţii sindicale şi uniuni sindicale teritoriale.

În cauză, se reţine că acţiunea a fost formulată de Sindicatul Sanitas Covasna în numele membrilor săi şi nu de către aceştia din urmă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost semnată de preşedintele sindicatului, la cerere fiind anexate împuternicirile acordate de angajaţi organizaţiei sindicale pentru a efectua toate demersurile necesare şi a-i reprezenta în faţa instanţelor judecătoreşti competente în vederea obligării angajatorului la acordarea contravalorii voucherelor de vacanţă aferente anilor 2019, 2020 şi 2022 (filele x ale dosarului Tribunalului Covasna, împuternicirea din 06.11.2022 emisă de C., înregistrată la sindicat sub nr. x/19.12.2022, respectiv împuternicirea din 05.11.2022 emisă de E., înregistrată la sindicat sub nr. x/19.12.2022).

În consecinţă, în cauză este relevantă decizia dată în interesul legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 367/2022), referitor la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum şi a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) [fost 284 alin. (2)] din Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.".

Totodată, în contextul celor statuate prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, nu se poate reţine că se instituie o competenţă teritorială exclusivă doar în favoarea instanţei în a cărei rază teritorială se regăseşte sediul organizaţiei sindicale, partea având posibilitatea, în virtutea principiului disponibilităţii, să introducă cererea de chemare în judecată şi la instanţa în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă angajatul, potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Cum, în cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată de Sindicatul Sanitas Covasna în numele membrilor săi, iar sediul acestuia este în localitatea Sfântu Gheorghe, în a cărui raza teritorială funcţionează Tribunalul Covasna, competenţa de soluţionare a cauzei revine acestei instanţe.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Covasna, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., partea reclamantă şi-a exercitat dreptul de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se, astfel, competenţa teritorială în favoarea instanţei de la sediul sindicatului.

Pentru considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.