Contract dispute: Recurs annulled as netimbrat and incident recurs left without effect

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.06.2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă, sub nr. dosar x/2021, reclamantul A. a solicitat instanţei, în principal, obligarea pârâtei B. şi Salubrizare S.A. la plata sumei de 431250 RON, reprezentând echivalentul remuneraţiei datorate conform clauzelor contractuale pentru perioada 14.01.2021-14.01.2025, cu titlu de daune interese pentru retragerea fără motivare/abuzivă a mandatului reclamantului, iar în subsidiar la plata sumei estimate la 225000 RON, cu titlu de daune interese compensatorii în echivalentul salarizării pentru o perioadă de 24 luni, conform clauzei 6.4.19 din contractul de management nr. x/14.01.2021, precum şi obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculate la suma aferentă capătului de cerere ce va fi admis, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1270 şi art. 2030 alin. (1) C. civ., art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 109/2011 coroborate cu prevederile art. 143 indice 1 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.

Pârâta a formulat odată cu întâmpinarea şi cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de management nr. x/14.01.2021, faţă de nerespectarea dispoziţiilor art. 35 şi art. 38 alin. (1)-(3) ale O.U.G. nr. 109/2011 la momentul încheierii sale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 209 C. proc. civ., art. 1246 C. civ. şi O.U.G. nr. 109/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1420/14.06.2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021 s-au respins atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea reconvenţională.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii cererii principale şi păstrării soluţiei de respingere a cererii reconvenţionale.

Ulterior, a declarat apel incident pârâta C. S.A., solicitând schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii reconvenţionale.

Prin decizia civilă nr. 899/A din 7 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-reclamant A. şi de apelanta-pârâtă C. S.A.; totodată, a respins cererea apelantei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurentul-reclamant A. a formulat recurs principal împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea, în parte, a hotărârii recurate.

Recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat prejudiciul încercat, interpretând greşit coroborarea art. 1538 C. civ. cu art. 1532 C. civ.. De asemenea, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut "extrem de probabilă aplicarea art. 1541 C. civ..", pentru că nu a fost invocată de intimată ca şi cerere şi nici nu a fost invocată de către reclamant prin cerea introductivă şi nici în apel.

Recurentul-reclamant a mai susţinut faptul că părţile contractului au stabilit cu titlu de clauză penală, în concretizarea dispoziţiilor art. 1.538 şi urm. C. civ., dreptul reclamantului la daune interese egale cu contravaloarea remuneraţiei totale cuvenite, pe perioada rămasă până la expirarea mandatului, în cazul retragerii abuzive a mandatului, este un rezultat al manifestării principiului autonomiei de voinţă, iar nu al aplicării în situaţia dată a dispoziţiilor art. 143 indice 1 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 31/1990.

Intimata-pârâtă C. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate.

Totodată, pârâta C. S.A. a formulat recurs incident împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, cu consecinţa casării în parte a deciziei atacate.

Recurenta-pârâtă a solicitat, în sinteză, instanţei de recurs să constate că prevederile pct. 3.1. din Contractul de mandat cu privire la perioada de 4 ani sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art. 64 din O.U.G. nr. 109/2011, ceea ce atrage nulitatea acestora.

A mai susţinut că, în speţă, contractul de mandat nr. x/14.01.202 la fost încheiat în numele şi pentru societate de către o persoană care nu avea această calitate/atribuţie/competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 35 alin. (4) din O.U.G. nr. 109/2011 şi art. 143 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990, o altă cauză de nulitate. Mai mult, a arătat recurenta-pârâtă, clauza contractuală invocată de recurent, potrivit căreia solicită plata presupuselor "daune interese"' conform dispoziţiilor din Contractul de mandat nr. x/14.01.2021, pe lângă faptul că a fost încheiată de către o persoană care nu avea această calitate/atribuţie/competenţă, nu a fost aprobată nici de către Consiliul de Administraţie, sens în care înţelege să invoce nulitatea absolută a acestuia.

De asemenea, pretenţiile recurentului nu reprezintă daune-interese în condiţiile (4) art. 143 indice 1 din Legea nr. 3l/1990, iar cauza invocată nu îndeplineşte condiţiile unei clauze penale aşa cum este prevăzută de C. civ.. Revocarea recurentului din funcţia de director Direcţie transport mecanizare nu a survenit fără justă cauză, ci raportat la încheierea acestuia cu nerespectarea dispoziţiilor legale arătate.

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare faţă de recursul incident, prin care a solicitat admiterea excepţiei netimbrării cererii de recurs şi respingerea recursului formulat de către C. S.R.L. ca fiind inadmisibil.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul-reclamant, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, excepţia netimbrării recursului principal formulat de recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă."

Potrivit art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ..", iar potrivit alin. (2) teza a II-a, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

Faţă de motivul de casare pe care recurentul-reclamant şi-a întemeiat recursul, calea extraordinară de atac trebuia timbrată cu 6.761,25 RON, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei."

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

În speţă, prin rezoluţia premergătoare din 14 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit că recurentul-reclamant A. datorează, pentru soluţionarea recursului, o taxă judiciară de timbru în cuantum de 6.761,25 RON, conform art. 24 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa emisă la 15 noiembrie 2023, comunicată recurentului, la 22 noiembrie 2023, Înalta Curte i-a pus în vedere, sub sancţiunea anulării cererii, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru mai sus arătate, cu menţiunea că are posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, o astfel de cerere nefiind formulată de către recurent.

În egală măsură, se constată că, în şedinţa publică din 16 aprilie 2024, recurentul-reclamant A. a arătat că înţelege să nu achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului principal.

Având în vedere că partea nu a dat curs solicitării instanţei, neachitând taxa judiciară de timbru datorată până la termenul de judecată acordat în cauză, ţinând cont, totodată, şi de declaraţia autorului căii extraordinare de atac, în sensul că înţelege să nu achite taxa judiciară de timbru aferentă recursului său, Înalta Curte constată că cererea formulată de recurentul-reclamant A. nu îndeplineşte una dintre condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sens în care devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Aşa fiind, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Ca o consecinţă a soluţiei dată recursului principal, în ceea ce priveşte recursul incident formulat de recurenta-pârâtă C. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte urmează să constate ca acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispoziţiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din acelaşi cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reţine că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal şi faptul că recursul principal promovat de reclamantul A., urmează să fie anulat ca netimbrat, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de pârâta C. a rămas fără efect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, precum şi ale art. 472 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul principal ca netimbrat şi va constata ca rămas fără efect recursul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. împotriva deciziei civile nr. 899/A din 7 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2024.