Rejection of restitution claim and challenge to appellate procedural validity for denial of hearing postponement

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată în scris şi înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă la data de 18 aprilie 2022, sub dosar nr. x/2022, reclamanta A., în temeiul prevederilor art. 30 alin. (1), art. 95 aliniat (1) şi art. 107 din C. proc. civ. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta, societatea B. S.R.L., pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei societatea B. S.R.L. Dorohoi, judeţul Botoşani la restituirea sumei în valoare totală de 420.000,00 RON, sumă plătită de către reclamantă societăţii comerciale pârâte, la solicitarea asociatului C. şi a contabilei acestei societăţi, D., cu titlu de depuneri din vânzări, în perioada 19.04.2019 - 03.05.2019, pentru a redresa, restabiliza casieria societăţii, care datorită unei administrări defectuoase, a înregistrat multe pierderi, găuri în casierie, după cum s-au exprimat cele două persoane mai sus menţionate, iar plata efectuată apare ca fiind nedatorată societăţii comerciale pârâte, solicitare întemeiată pe dispoziţiile art. 1341 din C. civ.

Totodată, prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat ca instanţa de judecată să dispună obligarea societăţii pârâte, B. S.R.L., la plata sumei în cuantum de 12.565,00 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma în cuantum de 7.805.00 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, conform plată online impozite, taxe din data de 12.04.2022, confirmată de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moşniţa Nouă, judeţul Timiş şi suma în cuantum de 4.760,00 RON, reprezentând onorariu avocaţial, conform factură seria x şi nr. x, din data de 12.04.2022, precum şi chitanţă seria x şi nr. x, din data de 12.04.2022, înscrisuri ataşate acţiunii, în conformitate cu prevederile art. 452 şi art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 90 din data de 21 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2022 s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta, societatea B. S.R.L., prin administrator.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A..

Prin încheierea din 9 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelantei reclamante ca nefondată, fiind amânată, totodată pronunţarea la data de 15 iunie 2023.

Prin decizia nr. 158 din 15 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul formulat de reclamanta A., ca nefondat.

Împotriva încheierii din 9 iunie 2023 şi a deciziei nr. 158 din 15 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, reclamanta A. a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătoreşti atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Suceava, întrucât încheierea din 9 iunie 2023 a fost pronunţată de instanţa de apel cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind astfel îndeplinită condiţia de casare stabilită de dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., iar decizia nr. 158 din 15 iunie 2023 a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind astfel îndeplinită condiţia de casare stabilită de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În cuprinsul recursului, s-a arătat că, prin încheierea atacată, instanţa de apel a respins cererea de amânare formulată, prin apărător, de reclamantă, pentru lipsă de apărare, întemeiată pe art. 222 C. proc. civ., cu motivarea că prezenţa apărătorului ales nu era obligatorie la judecarea cauzei, având posibilitatea de a-şi exprima şi în scris punctul de vedere.

În argumentarea criticii privind nelegalitatea încheierii atacate, recurenta a arătat că cererea de apel a fost soluţionată fără ca aceasta să beneficieze de apărare, fără ca aceasta să formuleze cereri în susţinerea apelului, mai ales că apelul formulat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C. proc. civ. S-a susţinut că acest text de lege consacră dreptul părţilor de a formula cereri noi în susţinerea apelului, cereri care trebuie discutate, în contradictoriu, cu partea adversă, discuţii care nu se pot desfăşura prin concluzii scrise, după cum a considerat instanţa de apel cu ocazia motivării încheierii din 9 iunie 2023.

În această situaţie, având ca reper dispoziţiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat că se impune casarea încheierii din 9 iunie 2023 şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanţa de apel.

Pentru considerentele arătate şi, având în vedere că a fost obstrucţionată de Curtea de Apel Suceava să formuleze cereri în susţinerea apelului, mai ales că apelul formulat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului cauzei, recurenta a apreciat că decizia nr. 158 din 15 iunie 2023 a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 476 şi art. 478 C. proc. civ., fiind astfel îndeplinită condiţia de casare stabilită de dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În şedinţa publică din 16 aprilie 2024, Înalta Curte a rămas în pronunţare atât asupra excepţiei nulităţii, invocată de intimată, cât şi asupra fondului recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, în raport de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să o respingă ca neîntemeiată, având în vedere că o parte din criticile expuse în cuprinsul cererii de recurs pot fi analizate din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte, analizând hotărârile atacate în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, reţine următoarele considerente:

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a invocat, în mod expres, motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată atunci când, prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu toate acestea, se constată că, în speţă, o parte din criticile expuse în cererea de recurs pot fi încadrate doar în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., însă ele sunt nefondate, iar indicarea pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. este formală.

Astfel, cu referire la criticile recurentei, Înalta Curte reţine că dreptul la apărare este consacrat de art. 13 din C. proc. civ., potrivit căruia:"(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Părţile au dreptul, în tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate în condiţiile legii. (3) Părţilor li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele de desfăşurare a procesului. Ele pot să ia cunoştinţă de cuprinsul dosarului, să propună probe, să îşi facă apărări, să îşi prezinte susţinerile în scris şi oral şi să exercite căile legale de atac, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege. (4) Instanţa poate dispune înfăţişarea în persoană a părţilor, chiar atunci când acestea sunt reprezentate".

Totodată, principiul contradictorialităţii consacrat de prevederile art. 14 din C. proc. civ., impune ca toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate să fie puse în discuţia părţilor, iar actele de procedură si înscrisurile să fie comunicate între părţi, în condiţiile legii, astfel încât acestea să aibă posibilitatea de a-şi exprima opinia în legătură cu orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului.

În acest context, din actele şi lucrările dosarului rezultă că, la termenul de judecată din 9 iunie 2023, când au avut loc dezbaterile asupra apelului, instanţa de prim control judiciar a respins cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul apelantei-reclamante ca nefondată, reţinând că domnul avocat avea posibilitatea de a-şi asigura substituirea, iar prezenţa acestuia nu este obligatorie la judecarea cauzei, având posibilitatea de a-şi exprima şi în scris punctul de vedere. Totodată, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise la dosarul cauzei, instanţa de apel a amânat pronunţarea.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 222 din C. proc. civ.: "(1) Amânarea judecăţii pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părţii interesate, numai în mod excepţional, pentru motive temeinice şi care nu sunt imputabile părţii sau reprezentantului ei. (2) Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

Prin urmare, procedura civilă nu instituie obligativitatea amânării judecăţii la cererea părţii, soluţia instanţei cu privire la necesitatea acordării unui termen neputând constitui motiv de casare decât în condiţiile în care respingerea cererii ar fi încălcat principiile unei judecăţi echitabile.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a respectat atât prevederile textului de procedură civilă mai sus citat, cât şi drepturile procesuale ale apelantei-reclamante, în condiţiile în care a respins cererea de amânare motivat.

Totodată, se observă că instanţa de apel a acordat părţilor posibilitatea de a-şi prezenta şi argumenta cererile, de a-şi susţine punctele de vedere şi de a administra probele pe care le consideră necesare, părţile fiind legal citate pentru termenul de judecată din data de 9 iunie 2023. Părţile au avut posibilitatea de a se prezenta personal în faţa instanţei de judecată, astfel încât, opţiunea uneia dintre acestea de a nu se prezenta la termenul de judecată stabilit este în acord cu principiile fundamentale ale procesului civil, a căror încălcare se invocă.

În egală măsură, Înalta Curte constată că lipsa reprezentantului convenţional al apelantei-reclamante, în faţa instanţei, la termenul de judecată stabilit, nu împiedică judecarea cauzei, atât timp cât asistenţa juridică nu este obligatorie, iar dreptul la apărare al părţilor a fost asigurat prin acordarea posibilităţii de a-şi prezenta şi argumenta cererile, de a-şi susţine punctele de vedere şi de a administra probele pe care le consideră necesare.

Prin urmare, respingerea cererii de amânare a judecăţii cauzei a fost dispusă, motivat, în condiţii de legalitate, instanţa de apel manifestând diligenţa necesară pentru respectarea dreptului la apărare al apelantei-reclamante, prin amânarea pronunţării şi oferirea posibilităţii părţilor de a depune concluzii scrise.

Principiul contradictorialităţii este interpretat într-un sens eronat de către recurentă, invocarea art. 476 alin. (1) C. proc. civ. de către aceasta şi lipsa nejustificată a părţilor legal citate neputând împiedica soluţionarea cauzei prin opunerea acestui principiu. Cauza s-a soluţionat în condiţii de legalitate, cât timp, partea, legal citată, a avut posibilitatea, pe parcursul procesului, de a-şi susţine cererile şi apărările, oral sau în scris.

Procedând la soluţionarea cauzei în modalitatea prezentată, se constată că instanţa de apel a respectat dispoziţiile art. 13 şi 14 din C. proc. civ. care consacră principiul dreptului la apărare şi cel al contradictorialităţii pe parcursul procesului, nefiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte argumentele deduse judecăţii relative la decizia nr. 158 din 15 iunie 2023, dată în apel, instanţa supremă reţine, că, prin criticile evocate, recurenta nu face referiri la soluţia dată de către curtea de apel şi nu arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale hotărârii recurate, ci se limitează la a menţiona că partea a fost obstrucţionată să formuleze cereri în susţinerea apelului, mai ales că apelul formulat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului cauzei, precum şi la a evidenţia că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 476 şi art. 478 C. proc. civ., situaţie în care, în opinia recurentei, sunt incidente dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În acest context, văzând şi dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., referitor la obligaţiile părţilor în desfăşurarea procesului, trebuie amintit că lipsa nejustificată a părţilor legal citate nu poate constitui un impediment în soluţionarea cauzei, precum şi că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Aşa cum s-a antamat deja, o parte din susţinerile recurentei nu se pot constitui în niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care, în cuprinsul acestora, nu se regăsesc critici care să vizeze raţionamentul prezentat de curtea de apel în considerentele deciziei prin care au fost expuse argumentele care au stat la baza respingerii apelului reclamantei.

Pentru toate considerentele înfăţişate, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 9 iunie 2023 şi a deciziei nr. 158 din 15 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2024.