Competence to sue a court of appeals: application of Art. 127(2) and (2¹) CPC over Labor Code domicile rules

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamantele A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâta Curtea de Apel Oradea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa:

1. Să constate că începând cu data de 1.04.2006 şi până la data eliberării fiecărei reclamante din funcţie prin pensionare, aveau o indemnizaţie brută lunară calculată, prin raportare la coeficientul de multiplicare 19, pentru reclamanta B. conform sentinţei civile nr. 143/LM/06.02.2008 pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1194/29.09.2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2009, lămurită prin încheierea civilă nr. 6/LM, dată în şedinţa camerei de consiliu din data de 25.02.2020 în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bihor astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 214/22.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2007 şi pentru reclamantele C. şi A., conform sentinţei civile nr. 96/P/2008, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1353/R/2009 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2009, astfel cum a fost lămurită prin încheierea dată în şedinţa camerei de consiliu din 17 februarie 2020, în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 152/R/23.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2018.

2. Să fie obligată pârâta Curtea de Apel Oradea, la emiterea, pe seama fiecărei reclamante, a adeverinţei pentru restabilirea/recalcularea bazei de calcul a pensiei de serviciu, la data ieşirii la pensie, cu includerea drepturilor salariate acordate reclamantei B. conform sentinţei civile nr. 143/LM/06.02.2008, pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2007, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1194/29.09.2009, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2009, lămurită prin încheierea civilă nr. 6/LM, dată în şedinţa camerei de consiliu din 25 februarie 2020, în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Bihor, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 214/22.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2007 şi reclamantelor C. şi A., conform sentinţei civile nr. 96/P/2008, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2008, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1353/R/2009 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2009, astfel cum a fost lămurită de Curtea de Apel Oradea prin încheierea dată în şedinţa camerei de consiliu din 17 februarie 2020, în dosarul nr. x/2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 152/R/23.06.2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, în dosarul nr. x/2018, respectiv luând în considerare la stabilirea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a bazei de calcul a pensiei de serviciu a coeficientului de multiplicare 19.

În fapt, reclamantele au arătat că şi-au desfăşurat activitatea de judecători în cadrul Curţii de Apel Oradea, fiind eliberate din funcţie prin pensionare, astfel cum rezultă din decretele anexate cererii de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2537/2023 din 25 octombrie 2023, Tribunalul Alba, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reţinut că reclamantele au avut statut de magistrat şi au desfăşurat activitate ca judecători în cadrul Curţii de Apel Oradea până la data eliberării din funcţie.

Litigiul dedus judecăţii are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamantele solicită obligarea pârâtei CURTEA DE APEL ORADEA la plata drepturilor băneşti despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei salariaţilor.

La dosarul cauzei au fost depuse, în copie, cărţile de identitate ale reclamantelor, din care rezultă că acestea au domiciliul în Municipiul Oradea, localitate care este situată în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bihor.

Din perspectiva textelor de lege mai sus menţionate, care reprezintă dreptul comun în materie, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, aparţine Tribunalului Bihor.

În ceea ce priveşte statutul de fost magistrat al reclamantelor, acesta este lipsit de relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial, în cauză nefiind incidente prevederile art. 127 din C. proc. civ.

Art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu este aplicabil, deoarece reclamantele nu mai desfăşoară activitate ca judecători, fiind pensionare la data formulării cererii de chemare în judecată (15.05.2023) şi nu au desfăşurat activitate la Tribunalul Bihor sau la o instanţă inferioară acestuia.

Dispoziţiile art. 127 alin. (21) din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, întrucât Tribunalul Bihor nu este pârât în cauză, iar Curtea de Apel Oradea nu are competenţa de a soluţiona în fond cauza.

Tribunalul Alba a mai reţinut că dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ. reprezintă norme juridice de excepţie, motiv pentru care, sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie.

O interpretare extensivă a acestui text legal ar echivala cu adăugarea la lege, ceea ce contravine prevederilor art. 5 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 126 din Constituţie.

Faptul că instanţa la care reclamantele au desfăşurat activitate înainte de a se pensiona, respectiv Curtea de Apel Oradea, are competenţa de a soluţiona calea de atac împotriva hotărârii care se va pronunţa în primă instanţă de către Tribunalul Bihor, ar putea reprezenta, cel mult, un motiv de strămutare în condiţiile art. 140 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, competenţa Curţii de Apel Oradea nu poate fi pusă în discuţie la acest moment, ci doar în măsura în care litigiul ar ajunge efectiv pe rolul acestei instanţe, neputându-se prezuma că litigiul va ajunge în faţa acesteia, ca instanţă de apel.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis, prin sentinţa civilă nr. 121/LM/2024 din 20 februarie 2024, excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat, din oficiu, judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea incidentului procedural.

În argumentarea acestei sentinţe, Tribunalul Bihor a reţinut că la momentul sesizării instanţei, reclamantele A., B. şi C., judecători pensionari, aveau domiciliul în Municipiul Oradea şi au chemat în judecată, în calitate de pârâtă Curtea de Apel Oradea, ca atare, potrivit dreptului comun, competent era Tribunalul Bihor.

Însă, conform art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de pârât într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

De asemenea, în conformitate cu art. 127 alin. (21) din acelaşi cod, dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz

Rezultă, aşadar, că instanţa competentă de drept comun pentru a soluţiona cererea era Tribunalul Bihor, instanţă inferioară în raport cu Curtea de Apel Oradea, care are calitatea de pârâtă în cauză.

Contrar constatărilor Tribunalului Alba, dispoziţiile art. 127 alin. (2) şi (21) din C. proc. civ. erau pe deplin aplicabile, reclamantele optând să se judece la acest tribunal, cu respectarea prevederilor legale.

În acelaşi timp, Tribunalul Alba este o instanţă competentă material să soluţioneze litigii de muncă din raza Curţii de Apel Alba, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Oradea. Aşadar, Tribunalul Alba era competent să judece cererea reclamantelor în aplicarea prevederilor art. alin. (2) din Codul muncii, în vigoare la data de 15 mai 2023, coroborat cu art. 127 alin. (2) şi (21) din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 26 februarie 2024.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Tribunalul Alba şi Tribunalul Bihor, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Niciuna din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamantele A., B. şi C., care au deţinut funcţia de judecător în cadrul Curţii de Apel Oradea, au învestit Tribunalul Alba cu soluţionarea unui litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Relevantă pentru determinarea competenţei teritoriale este atragerea în proces, în calitate de pârâtă, a Curţii de Apel Oradea, împrejurare care atrage aplicarea art. 127 alin. (2) şi alin. (21) din C. proc. civ., conform cărora "(2) în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(21) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Norma de competenţă anterior evocată este una de ordine privată, reglementând un drept de opţiune al părţii reclamante care are fie posibilitatea să introducă cererea împotriva unei instanţe de judecată chiar la instanţa respectivă - aplicând regula generală în materie de competenţă -, fie la o altă instanţă, din raza unei curţi de apel învecinate.

Reclamantele, valorificând dreptul conferit de dispoziţiile evocate, au învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Alba, constituit în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată Curţii de Apel Oradea, în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Bihor.

Instanţa supremă reţine, aşadar, că reclamantele şi-au manifestat opţiunea în alegerea instanţei competente, în condiţiile art. 127 alin. (2) şi alin. (21) din C. proc. civ., determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată, care nu mai poate fi reevaluată prin prisma reglementării de drept comun, cuprinsă în art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2024.