Jurisdictional conflict in individual labor disputes: exclusive right of option to the court of the former workplace persists despite dismissal.

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 august 2023 pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei de concediere nr. 192/13.07.2023 şi reintegrarea în funcţia deţinută anterior concedierii, conform art. 78 alin. (2) din Codul muncii; de asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale majorate şi a tuturor drepturilor salariale, indexate şi actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă pe funcţia deţinută anterior concedierii, cât şi la plata drepturilor salariale, indexate şi actualizate ce i se cuvin de la data de 11 martie 2020 (dată de la care contractul său de muncă este suspendat o dată la 30 de zile, în baza art. 52 lit. e) din Codul muncii); a mai cerut obligarea pârâtului la plata daunelor morale/profesionale provocate, conform art. 269 şi urm. din Codul muncii, fără să poată aprecia, la momentul depunerii cererii, cuantumul acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 872/F/2023 din 16 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, invocată de instanţă, din oficiu, în temeiul art. 269 alin. (2) din Codul muncii republicat, competenţa de soluţionare a acţiunii civile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud fiind declinată în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a reţinut că reclamantul A. are domiciliul în judeţul Hunedoara.

Prin dispoziţia nr. x/13.07.2023, emisă de pârâtul Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud, s-a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantului nr. 56/24.07.2014, începând cu data de 16 iulie 2023, conform art. 61 lit. d) din Codul muncii.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud a mai reţinut că acţiunea civilă formulată de reclamant are natura unui conflict individual de muncă, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la tribunal în data de 16 august 2023, fiind expediată în format electronic în data de 14 august 2023.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, republicat şi modificat, "cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul".

Examinând prevederile legale anterior evocate, tribunalul a arătat că acestea trebuie aplicate în sensul în care sunt edictate. Astfel, a reţinut că trebuie stabilită competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă la data depunerii cererii de chemare în judecată, deoarece acest text legal se referă la situaţia actuală, cea existentă la data învestirii unei instanţe de judecată, fiind relevant dacă la data depunerii şi înregistrării acţiunii reclamantul are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă în judeţul în a cărei circumscripţie se află tribunalul sesizat. A considerat că nu este relevant din această perspectivă unde a avut domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă reclamantul în trecut, adică anterior promovării cererii de chemare în judecată.

Aşa fiind, ţinând cont de data încetării raporturilor de muncă dintre reclamant şi pârât, prin dispoziţia nr. x/13.07.2023, respectiv din data de 16 iulie 2023, dispoziţia fiind executorie, tribunalul a constatat că la data promovării acţiunii (14.08.2023), nu se poate reţine că reclamantul mai avea locul de muncă în cadrul Spitalului Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud, cu sediul în judeţul Bistriţa-Năsăud, dată ce prezintă relevanţă sub aspectul determinării competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Întrucât reclamantul nu mai are locul de muncă în judeţul Bistriţa-Năsăud, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Hunedoara, în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul.

Prin sentinţa civilă nr. 38/2024 din 17 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Hunedoara, invocată de instanţă din oficiu; s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud; s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în vederea soluţionării acestuia; s-a suspendat judecata cauzei până la pronunţarea soluţiei asupra conflictului negativ de competenţă.

În argumentarea acestei sentinţe, Tribunalul Hunedoara a reţinut că reclamantul are locul de muncă la Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" din localitatea Năsăud. Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Bistriţa-Năsăud, reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanţe, deopotrivă, competente, fixând în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea instanţei de la locul său de muncă (Tribunalul Bistriţa-Năsăud). A mai reţinut că, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar şi din susţinerile părţilor, reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul unităţii spitaliceşti, în calitate de medic rezident, din anul 2014 şi până la data de 16 iulie 2023, dată cu care i-a încetat contractul individual de muncă prin dispoziţia nr. x/2023, emisă de către pârâtul Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023/a1, la data de 28 februarie 2024.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea deciziei de concediere nr. 192/13.07.2023, emisă de către pârâtul Spitalul Orăşenesc "Dr. George Trifon" Năsăud, reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii şi obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale.

Aşadar, reclamantul A. a învestit instanţa cu soluţionarea unui conflict individual de muncă.

La data înregistrării acţiunii introductive (16.08.2023) legea specială care reglementa soluţionarea conflictelor colective şi individuale de muncă (Legea dialogului social nr. 62/2011) era abrogată, fiind înlocuită de noua Lege a dialogului social nr. 367/2022, care a intrat în vigoare în data de 25 decembrie 2022. Însă, noua lege a dialogului social nu mai reglementează soluţionarea conflictelor individuale de muncă, limitându-se la reglementarea procedurii de rezolvare a conflictelor colective de muncă.

În consecinţă, neexistând o lege specială în raport cu Codul muncii care să reglementeze soluţionarea conflictelor individuale de muncă, rezultă că litigiile de muncă se soluţionează în baza prevederilor Codului muncii (Titlul XII, Jurisdicţia muncii: art. 266 - art. 275) şi ale C. proc. civ.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, "Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă şi conflictele colective de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul".

Înalta Curte reţine că, deşi reclamantul nu mai avea calitatea de angajat la data sesizării instanţei, obiectul cererii de chemare în judecată vizează raporturile sale de muncă cu fostul angajator, pârât în cauză, astfel că se poate adresa şi instanţei în circumscripţia căreia a avut ultimul loc de muncă, aceasta fiind deopotrivă competentă.

Transpunând dispoziţiile legale anterior evocate în prezenta cauză, se impune în mod necesar concluzia că reclamantul avea dreptul de opţiune între instanţa domiciliului său, respectiv Tribunalul Hunedoara, şi cea a fostului loc de muncă, respectiv Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar exercitându-şi acest drept, în temeiul art. 116 din C. proc. civ., a învestit-o pe cea din urmă.

Deşi dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii consacră un drept de opţiune al reclamantului, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile "se adresează" exclusiv uneia din cele două instanţe determinate de legiuitor. Aşadar, aceste prevederi legale consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei salariatului, căruia îi este recunoscut un drept de opţiune, întrucât numai salariatul poate aprecia care aşezare în teritoriu a instanţei serveşte cel mai bine protejării drepturilor şi intereselor sale legitime.

Prin urmare, în ipoteza conflictelor individuale de muncă în care o persoană fizică sesizează instanţa (cum este şi cauza dedusă judecăţii), reclamantul are un drept de opţiune numai între tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul şi cel în a cărui circumscripţie se află locul său de muncă.

Criteriul alternativ al locului de muncă pentru determinarea instanţei competente nu poate fi exclus ca urmare a emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă, întrucât validitatea acestei decizii este contestată, solicitându-se anularea ei.

În plus, acţiunea promovată de reclamantul A. cuprinde şi solicitarea de a se dispune obligarea pârâtului la reintegrarea sa în funcţia deţinută anterior concedierii şi la plata unor drepturi băneşti rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 116 din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2024.