Consumer-protection claim over unfair credit clauses sent to consumer's actual-domicile court

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2021 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 3 pct. 3.2, art. 3 pct. 3.3, art. 3.1 şi art. 3.5 din contractul de credit nr. x din 16 iulie 2007; să dispună anularea clauzelor anterior menţionate, eliminarea acestora din contractul de credit şi, pe cale de consecinţă, repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul restituirii tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de acordare, comision de administrare, dobândă penalizatoare şi diferenţă de dobândă, respectiv dobânda ce excede valorii dobânzii iniţiale în cuantum de 3,95%; reclamantul a solicitat rambursarea acestor sume începând de la data încheierii contractului şi până la momentul restituirii efective a sumelor; totodată, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare calculate asupra fiecărei sume plătite cu titlu de comision de acordare şi comision de administrare, dobândă penalizatoare şi diferenţe de dobândă, de la data plăţii de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte şi până la momentul restituirii efective de către pârâtă a acestor sume.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile Legii nr. 193/2000, ale O.U.G. nr. 50/2010, ale Legii nr. 21/1992, respectiv ale C. civ. de la 1864.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, raportat la domiciliul reclamantului, aflat în sectorul 1 al Municipiului Bucureşti. De asemenea, a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, raportat la sentinţa civilă nr. 22722/13.12.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi la decizia civilă nr. 2447/16.05.2018 a Tribunalului Bucureşti, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2015.

La data de 18 octombrie 2021, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că solicită instanţei să constate caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 3 din contractul de credit; să dispună anularea clauzei anterior menţionate şi repunerea părţilor în situaţia anterioară; să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată asupra fiecărei sume plătite cu titlu de dobândă penalizatoare, de la data plăţii fiecărei sume în parte şi până la data restituirii de către pârâtă a acestor sume.

Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 7275/2021 din 18 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de către pârâtă, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În argumentarea acestei sentinţe, s-a reţinut că nu pot fi primite susţinerile reclamantului potrivit cărora Judecătoria Cluj-Napoca ar fi competentă, întrucât acesta locuieşte în fapt în Municipiul Cluj-Napoca din luna aprilie 2021, conform contractului de comodat anexat la dosar, fără dată certă, competenţa instanţei impunându-se a fi stabilită în raport de elemente cu caracter obiectiv, respectiv prin raportare la domiciliul declarat de o anumită persoană fizică opozabil terţilor.

Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că la 29 iulie 2021, data sesizării instanţei, care prezintă relevanţă în analiza competenţei de soluţionare a cauzei, prin raportare la prevederile art. 107 din C. proc. civ., reclamantul avea domiciliul în Bucureşti, B-dul x nr. 2-6, bl. N.1_2 et. 2, astfel cum reiese din fişa D.E.P.A.B.D. anexată la dosar, schimbarea de domiciliu, în Cluj-Napoca, operând de la data de 9 noiembrie 2021, la un moment ulterior sesizării instanţei.

Deşi potrivit art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, instanţa a constatat că această prevedere nu este incidentă în cauză, întrucât, la data sesizării instanţei, atât reclamantul, cât şi pârâta îşi aveau domiciliul, respectiv sediul în sectorul 1 din Municipiul Bucureşti, în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, conform H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii.

Consecvent celor expuse mai sus, reţinând că, la data sesizării instanţei, atât domiciliul reclamantului, cât şi sediul pârâtei se aflau în sectorul 1 din Municipiul Bucureşti, instanţa a constatat că îi revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 521/2022 din 20 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, excepţie invocată, din oficiu, de instanţă; s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că la data de 29 iulie 2021 reclamantul consumator a indicat în cererea de chemare în judecată domiciliul său ca fiind în Municipiul Cluj-Napoca. De asemenea, reclamantul a arătat, prin precizarea depusă la data de 18 octombrie 2021, că s-a mutat din Bucureşti încă din luna aprilie şi că locuieşte în Municipiul Cluj-Napoca, în baza unui contract de comodat.

În atare situaţie, contractul de comodat nu are nevoie de dată certă pentru a produce efecte juridice. Nu în ultimul rând, din fişa de evidenţă pentru CNP de la fila x, reiese că reclamantul are şi domiciliul legal conform standardului naţional, în Municipiul Cluj-Napoca din data de 9 noiembrie 2021.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în a cărei rază teritorială este situat domiciliul reclamantului consumator.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 15 februarie 2024.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că ambele instanţe - Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că litigiul este în materia protecţiei drepturilor consumatorilor, având ca obiect acţiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 3 din contractul de credit, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de credit încheiate între profesionişti şi consumatori.

Potrivit regulii generale care reglementează competenţa teritorială prevăzută la art. 107 din C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, raportat la calitatea părţilor, de consumator şi profesionist, precum şi la obiectul şi cauza acţiunii, se constată că este incidentă şi regula de competenţă teritorială alternativă prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, potrivit căreia, "În afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: ...8. instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Conform art. 116 din C. proc. civ., reclamantul poate alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Aşadar, potrivit acestui text legal, competenţa este alternativă, reclamantul având opţiunea între instanţa de la domiciliul pârâtei şi cea de la domiciliul său.

Înalta Curte constată că, în cauză, la data sesizării instanţei de judecată, erau deopotrivă competente atât instanţa de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în temeiul art. 107 din C. proc. civ., cât şi instanţa competentă alternativ, de la domiciliul reclamantului, în calitate de consumator, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod.

În ceea ce priveşte domiciliul reclamantului, în calitatea sa de consumator, se reţine că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, chiar dacă la momentul sesizării instanţei acesta avea domiciliul, potrivit actelor de stare civilă, în B-dul x nr. 2-6, Bucureşti, reclamantul locuia, în fapt, în Municipiul Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din contractul de comodat încheiat pe perioada 05.04.2021 - 05.04.2024.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 din C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală".

Prin urmare, din punct de vedere procesual, relevant este locul unde persoana a declarat că poate fi găsită în vederea comunicării actelor de procedură potrivit declaraţiei sale.

Înalta Curte reţine că noţiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuinţa statornică sau principală a reclamantului, ci adresa unde acesta locuieşte efectiv.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoştinţarea părţii despre existenţa litigiului, ci şi în facilitarea prezentării acesteia în faţa instanţei pentru a formula apărări şi a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit dispoziţiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamantul şi-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanţe deopotrivă competente, stabilindu-se competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul real al consumatorului.

Faţă de cele anterior expuse, în aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 116 din C. proc. civ., văzând şi prevederile art. 87 din C. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2024.