Insurer bankruptcy: plaintiffs' damages appeal annulled as procedurally invalid

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia Civilă la 04.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. prin reprezentant legal, H. prin reprezentant legal, şi I. au chemat în judecată pe pârâta J. S.A. şi intervenientul K., solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata următoarelor sume, în echivalent în RON la data plăţii,:

- 300.000 euro, cu titlu de daune morale si 1.080,00 RON, reprezentând daune materiale, către reclamanta A., ca urmare a decesului fiicei sale, L.,

- 300.000 euro, cu titlu de daune morale si 6.870,92 RON şi 309,01 euro, cu titlu de daune materiale, către reclamantul B., ca urmare a decesului nepoatei sale, L.,

- câte 150.000 euro, cu titlu de daune morale, către reclamanţii C., D., E., F., G., H., ca urmare a decesului decesului surorii lor, L.,

- 100.000 euro, cu titlu de daune morale, către reclamanta I., ca urmare a decesului nepoatei sale, L..

Prin sentinţa nr. 2045/26.07.2022, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata, în echivalent în RON la cursul de referinţă B.N.R. de la data plăţii pentru sumele în euro, către reclamanta A. a sumei de 60.000 euro, cu titlu de daune morale şi a sumei de 1.080 RON, cu titlu de daune materiale, către reclamantul B. a sumei de 60.000 euro, cu titlu de daune morale şi a sumei de 14.827,15 RON, cu titlu de daune materiale, către fiecare dintre reclamanţii C., D., E., F., G., H. a sumei de 50.000 euro, reprezentând daune morale şi către reclamanta I. a sumei de 40.000 euro, reprezentând daune morale; a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii şi pârâta au declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1155/A/12.09.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul apelantei-pârâte, a schimbat în parte sentinţa pronunţată, în sensul că a obligat pârâta să plătească următoarele sume reclamanţilor, cu titlul de daune morale, în echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii, astfel: câte 30.000 de euro, reclamantei A. şi reclamantului B., câte 12.000 de euro reclamanţilor C., D., E., F., G., H. şi 8.000 de euro reclamantei I., a păstrat în rest sentinţa apelată, a respins ca nefondat apelul apelanţilor-reclamanţi şi ca neîntemeiate cererile acestora de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., şi I. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei pentru o nouă judecată curţii de apel.

În motivare, după expunerea situaţiei de fapt şi a etapelor procesuale anterioare, recurenţii au arătat că decizia atacată cuprinde motive contradictorii, întrucât diminuarea daunelor morale acordate de prima instanţă s-a realizat în contextul reţinerii existenţei unui prejudiciu moral semnificativ.

De asemenea, au afirmat că prejudiciul reclamat este şi unul viitor şi cert, determinabil ca şi prejudiciul acordat şi că instanţa de apel a diminuat daunele morale încuviinţate de tribunal fără a analiza situaţia familială în care se aflau aceştia şi fără a-l evalua în mod corect.

Totodată, au susţinut că decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 50 pct. 2 lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014, în contextul în care rudelor defunctei M., victimă decedată a aceluiaşi eveniment rutier din 19.12.2016, le-a fost acordată, cu titlu de daune morale, suma de 50.000 euro.

În drept, au invocat motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

La 27.12.2023 intimata J. S.A., prin lichidator judiciar, a depus întâmpinare prin care, în principal, a solicitat suspendarea judecăţii recursului, în temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, dat fiind că prin sentinţa civilă nr. 2920/09.06.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă a deschis procedura falimentului împotriva sa. În subsidiar, a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând, în esenţă, că susţinerile recurenţilor nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate invocate, prin intermediul lor autorii căii de atac urmărind, în realitate, reevaluarea cuantumului daunelor morale şi a probatoriului administrat în cauză. Pe fond, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, care primează oricăror altor cereri formulate de părţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit articolului 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (1) şi ale art. 489 alin. (2) din acelaşi Cod, recursul este nul dacă nu este motivat în termenul legal sau dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la cenzurarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca dezvoltarea criticilor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ de lege.

În speţă, recursul reclamanţilor este întemeiat pe cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., care vizează situaţiile în care hotărârea recurată este nemotivată şi instanţa de apel fie a aplicat un text de lege străin cauzei, fie a extins sau, dimpotrivă, a restrâns domeniul de aplicare a unei norme legale sau a încălcat principii generale de drept.

Analizând memoriul depus în justificare căii de atac de faţă, Înalta Curte constată că din cuprinsul acestuia nu se pot desprinde critici ce ar putea fi circumscrise ipotezelor indicate, întrucât argumentele subsumate acestora sunt integrate elementelor de fapt şi probatorii ale cauzei, care, în raport cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., nu mai pot fi valorificate în această etapă procesuală în prezentul context legislativ.

Astfel, primul motiv de recurs deduce verificării situaţia existenţei unor motive contradictorii în cuprinsul deciziei atacate. Aspectele sesizate de recurenţi vizează considerentele instanţei de apel expuse ce au stat la baza soluţiei de diminuare a daunelor morale acordate de prima instanţă, în contextul reţinerii unui prejudiciu semnificativ.

O astfel de ipoteză nu se încadrează, însă, în situaţiile avute în vedere de legiuitor la reglementarea cazului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., de vreme ce, pentru a constitui temei al casării, motivarea contradictorie trebuie să vizeze considerente care, simultan, infirmă şi susţin dispozitivul hotărârii, făcând, în realitate, neclar raţionamentul judiciar care ar trebui să explice coerent rezultatul deliberării.

Or, prin argumentele lor, titularii demersului judiciar de faţă critică, în realitate, maniera de stabilire a unor despăgubiri echitabile în raport cu probatoriul administrat în cauză, nicidecum anumite considerente care, pe de o parte, ar confirma soluţia dată, iar, pe de altă parte, ar exclude-o.

Totodată, Înalta Curte constată că şi motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, întrucât, criticile dezvoltate prin memoriul de recurs relevă, în realitate, nemulţumirea autorilor căii de atac faţă de modul în care, statuând asupra faptelor şi probelor cauzei, instanţa de apel a fixat cuantumul daunelor morale.

Deşi impută instanţei de apel încălcarea art. 50 pct. 2 lit. d) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 din perspectiva cuantumului daunelor morale acordate într-un alt dosar rudelor defunctei M., victimă decedată a aceluiaşi eveniment rutier din 19.12.2016, recurenţii nu au formulat nicio critică care să invalideze raţionamentul instanţei de prim control judiciar şi să releve interpretarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material, prin raportare la argumentele expuse de instanţă în fundamentarea hotărârii pronunţate.

De altfel, argumentarea criticii indicate este integrată demersului realizat de instanţa de apel în cuantificarea daunelor morale, demers incompatibil cu examenul de legalitate pe care instanţa supremă îl poate desfăşura în această cale extraordinară de atac.

De asemenea, aşa cum au fost sesizate, aspectele de mai sus aduc în discuţie elemente de practică neunitară, şi nu chestiuni de nelegalitate de natură să combată raţionamentul pretins greşit al instanţei de apel.

Circumscris aceluiaşi caz de casare, autorii căii de atac susţin că la pronunţarea soluţiei în apel, instanţa de prim control judiciar nu a analizat situaţia familială în care aceştia se aflau şi nu a evaluat în mod corect prejudiciu reclamat prin prisma consecinţelor negative suferite de recurenţi.

Aspectele privind cuantificarea despăgubirilor morale acordate în funcţie de criteriile jurisprudenţiale în materie şi de probatoriul administrat nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât ele reprezintă chestiuni de netemeinicie ce implică o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt. Or, examinarea instanţei de recurs este limitată de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ. doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie.

Aşa fiind, nu sunt întrunite nici exigenţele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, iar o astfel de situaţie intervine şi în cauza de faţă, din moment ce, aşa cum s-a arătat, analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenţii nu au formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) din acelaşi act normativ, va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., G., B., C., D., E., F., H. şi I. împotriva deciziei civile nr. 1155/12.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă J. S.A., prin lichidator judiciar N. şi intimatul-intervenient K..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2024.