Suppression of cassation appeal for public procurement contract disputes under Law 101/2016
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, rendering the appellate decision final and in force, which upheld the lower court's order for the supplier to pay damages to the public contracting authority. The dispute arose from the unilateral termination of a public procurement framework agreement for basic food products by a supplier, who subsequently challenged a constatation document and sought annulment, while the authority counterclaimed for damages of approximately 2,400 RON plus VAT based on public procurement regulations. The Supreme Court determined that because the litigation derived from the execution of a public procurement contract, the exclusive remedy for appeal was available under specific administrative-jurisdictional procedural rules, which suppress the right to further cassation appeal; consequently, the court held that the supplier exercised a legally non-existent avenue of appeal, violating the principle of legality of judicial remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 634 pct. 4 C. proc. civ, art. 494 C. proc. civ, art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, art. 24 C. proc. civ; Suppression of cassation appeal for public procurement contract disputes under Law 101/2016: La 5 februarie 2024, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în susţinerea căreia a arătat că hotărârea recurată este definitivă, potrivit art. 634 pct. 4 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat să se constate că recursul este nul, întrucât criticile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi act normativ. Totodată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 28 martie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal la 24 august 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila, anularea documentului constatator nr. x din 14 aprilie 2022.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2.399,92 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ca urmare a denunţării unilaterale a acordului cadru furnizare produse. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice.
Prin încheierea nr. 124 din 7 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 294 din 16 martie 2023, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins acţiunea principală ca neîntemeiată, a admis cererea reconvenţională, a obligat reclamanta-pârâtă să achite pârâtei-reclamante suma de 2.399,92 RON, la care se va adăuga TVA, cu titlu de daune-interese.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 156/LP din 19 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi reţinerea cauzei spre rejudecare.
În susţinere, după prezentarea aspectelor factuale şi procesuale ale cauzei, a arătat, în esenţă, că instanţa de apel la evaluarea condiţiilor impreviziunii, nu a a avut în vedere că situaţia de fapt excedează cadrului legal actual, în sensul că majorarea preţurilor a fost şi de 250% în perioada definită.
Din această perspectivă, a apreciat că instituţia impreviziunii era incidentă în speţă, întrucât toate părţile au fost afectate, aspect ce a determinat, în final, imposibilitatea executării contractului.
Contrar instanţei de prim-control judiciar, a susţinut că la momentul încheierii contractului, părţile nu au putut să prevadă schimbările economico-sociale ce au intervenit ulterior.
La 5 februarie 2024, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în susţinerea căreia a arătat că hotărârea recurată este definitivă, potrivit art. 634 pct. 4 C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat să se constate că recursul este nul, întrucât criticile recurentei nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi act normativ. Totodată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., care primează oricără altor cereri sau excepţii formulate de părţi, Înalta Curte reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei."
În speţă, A. S.R.L. a învestit Tribunalul Constanţa cu o cerere având ca obiect anularea documentului constatator nr. x din 14 aprilie 2022 referitor la îndeplinirea obligaţiilor contractuale, emis de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila, ca urmare a denunţării unilaterale de către reclamantă a acordului-cadru furnizare produse "Alimente de bază" nr. x/08.11.2021.
Prin cererea reconvenţională formulată, pârâta solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 2399,92 RON reprezentând despăgubire pentru prejudiciul cauzat prin denunţarea unilaterală aceluiaşi contract, cererea fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 98/2016.
Convenţia în discuţie a fost încheiat între părţi sub imperiul dispoziţiilor Legii nr. 98/2016, ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziţii publice de către pârâta-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă.
În acest context, faţă de calitatea părţilor şi obiectul contractului, Înalta Curte constată că acesta este unul de achiziţie publică, în sensul art. 3 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 98/2016, împrejurare în raport de care devin aplicabile prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, " Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor."
Asupra naturii litigiului în sensul că acesta este unul în materia achiziţiilor publice s-a statuat cu putere de lucru judecat prin încheierea nr. 124 din 7 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, în stabilirea instanţei competente material, reţinând că acţiunea are ca obiect pretenţii derivând dintr-un contract de achiziţie publică, a stabilit că litigiului pendinte îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 101/2016, sens în care a apreciat că secţiei a II-a Civile din cadrul aceluiaşi tribunal îi revine competenţa de a soluţiona litigiul.
Potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma aplicabilă la data iniţierii procesului, 8 septembrie 2021, potrivit art. 24 C. proc. civ., " Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar art. 55 alin. (31) din aceeaşi lege prevede că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei.".
Din coroborarea textelor de lege sus-evocate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. rezultă că decizia recurată este definitivă de la data pronunţării ei, fiind o hotărâre dată în apel pentru care calea de atac a recursului a fost suprimată.
Cum potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi act normativ, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel pentru care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului, Înalta Curte constată că recurenta a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, motiv pentru care, dând eficienţă textelor de lege enunţate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să admită excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, să respingă recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 156/LP din 19 octombrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Brăila din cadrul Consiliului Judeţean Brăila.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2024.