Inapplicability of constitutional challenge to subsidiary pension allowance due to lack of connection to primary eligibility dispute

Şedinţa publică din data de 28 martie 2024

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 25 martie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BUZĂU la emiterea unei noi decizii prin care să i se acorde pensia de invaliditate gradul I cu beneficiul stabilit de art. 77 din Legea nr. 263/2010 şi să achite eventualele cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 321 din data de 6 aprilie 2023, Tribunalul Buzău, secţia I civilă a respins contestaţia ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea a declarat apel.

Ulterior, aceasta a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1) din Constituţia României.

Prin încheierea din 23 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a respins cererea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, iar, prin decizia nr. 2164 din 23 noiembrie 2023, aceeaşi instanţă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva încheierii sus-menţionate, A. a declarat recurs. În motivare, evocând dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, a arătat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile impuse de acest text de lege - excepţia a fost invocată în faţa unei instanţe judecătoreşti în care recurenta este parte, iar textul de lege nu a fost constatat neconstituţional prin nicio decizie a Curţii Constituţionale. Pentru aceste motive a apreciat că în cauză se impunea admiterea cererii sale de sesizare a instanţei de contencios constituţional.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele dosarului, precum şi încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte reţine următoarele:

În etapa procesuală a apelului, în verificarea îndeplinirii condiţiilor de la art. 29 din Legea nr. 47/1992 curtea de apel a reţinut că în privinţa textului de lege a cărui neconstituţionalitate se invocă nu este întrunită cerinţa legăturii normei legale cu soluţionarea cauzei, dat fiind că aceasta reglementează dreptul pensionarilor de invaliditate încadrati în gradul I de invaliditate de a beneficia, în afara pensiei, de o indemnizatie pentru însotitor, iar, în speţă, contestatoarea nu este beneficiara unei astfel de pensii, solicitarea adresată casei judetene de pensii fiind respinsă în lipsa realizării unui stagiu de cotizare. Cum obiectul cauzei vizează strict refuzul intimatei de a-i acorda acesteia pensie de invaliditate, curtea de apel a apreciat că dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu judecarea cauzei.

Autoarea căii de atac consideră această soluţie ca fiind nelegală, întrucât în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident apărut în cursul judecăţii unui proces, pentru care, în cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, legiutorul a prevăzut condiţiile pe care aceasta trebuie să le întrunească pentru ca instanţa de contencios constituţional să poată fi sesizată şi anume: excepţia să aibă ca obiect o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care să aibă legătură cu soluţionarea procesului, excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti ori arbitrale la cererea uneia din părţi, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care participă, iar prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior ca neconstituţionale, printr-o decizie a Curţii Constituţionale.

Prevederile contestate sunt reprezentate de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, conform căruia "Pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate au dreptul, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, în cuantum fix".

Normele legale evocate sunt aplicabile procesului în care a fost invocată excepţia în temeiul art. 24 C. proc. civ.

Totodată, verificând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se constată că dispoziţiile legale criticate nu au fost declarate neconstituţionale, astfel că şi cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 apare ca fiind îndeplinită.

Sub aspectul legăturii dintre excepţia de neconstituţionalitate şi judecata litigiului, Curtea Constituţională a indicat în jurisprudenţa sa reperele "legăturii cu soluţionarea cauzei", subliniind că ele constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi în necesitatea invocării excepţiei, în scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidenţa textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, în special, prin prisma efectelor pe care o eventuală constatare a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate le-ar avea asupra pricinii.

Transpunând aceste considerente în cauză, Înalta Curte constată că lipseşte cerinţa existenţei unei legături a textelor de lege contestate cu cauza, întrucât, faţă de obiectul litigiului, astfel cum acesta a fost dedus judecăţii - obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să i se acorde pensie de invalidate - şi de cadrul legislativ care reglementează dreptul unei persoane la o astfel de pensie - art. 73 din Legea nr. 263/2010, problema beneficiului prevăzut de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, cel de acordare a unei indemnizaţii pentru însoţitor, nu are niciun impact asupra procesului.

Aceasta, în măsura în care demersul judiciar iniţiat de contestatoare este îndreptat împotriva refuzului intimatei de a-i acorda pensie de invaliditate şi urmăreşte, în esenţă, recunoaşterea dreptului reglementat de art. 73 din Legea nr. 263/2010.

Textul de lege criticat se referă la dreptul pensionarilor de invaliditate încadraţi în gradul I de invaliditate, în afara pensiei, la o indemnizaţie pentru însoţitor, fiind subsidiar şi condiţionat de realizarea celui dintâi.

Cum în cauză, instanţele au statuat în mod definitiv că în lipsa realizării stagiului de cotizare, recurenta nu poate beneficia de pensie de invaliditate, Înalta Curte constată că norma legală contestată nu are un impact direct asupra soluţiei instanţei cu privire la cererea recurentei de obligare a intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare, eventuala constatare a neconstituţionalităţii textului de lege neputând să determine, prin ea însăşi, consecinţe în privinţa situaţiei procesuale a titularei cererii de sesizare.

Împrejurarea că scopul demersului judiciar iniţiat a fost cel de a beneficia de un însoţitor nu este de natură să conducă o altă concluzie, de vreme ce dreptul prevăzut de art. 77 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 este, aşa cum au reţinut şi instanţele de fond, subordonat acordării pensiei de invaliditate, iar prin hotărârile pronunţate în cauză s-a stabilit definitiv că recurenta nu poate beneficia de aceasta, întrucât nu a realizat stagiu de cotizare.

Cum dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată prevăd că neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate a sesizării atrage respingerea cererii de sesizare, iar în cauză s-a reţinut în mod corect lipsa cerinţei legăturii cu cauza, rezultă că, în mod judicios, curtea de apel, făcând aplicarea acestora, a stabilit că nu se impune sesizarea instanţei de contencios constituţional.

Astfel, constatând că încheierea atacată este legală, pentru toate considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Buzău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 martie 2024.