Territorial competence of trade union actions for members' labor claims under exclusive jurisdiction of union's seat

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secţia Civilă la 03.01.2023, reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele şi pentru membrii săi de sindicat A., B., C., D. şi E., a chemat în judecată pe pârâtul Sanatoriul de Nevroze Predeal, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâtul să le achite angajaţilor săi contravaloarea voucherelor de vacanţă neacordate pentru anii 2019, 2020 şi 2022, în valoare de câte 1.450 RON pentru fiecare an şi fiecare persoană, dobânda legală penalizatoare, calculată de la scadenţa obligaţiei anuale şi să actualizeze aceste valori cu indicele de inflaţie.

Prin încheierea din 16.03.2023, Tribunalul Covasna, secţia Civilă a dispus disjungerea cauzei privind pe membrii de sindicat E., C. şi A. şi formarea unui nou dosar, în care a pronunţat sentinţa civilă nr. 410/06.04.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, deşi cererea este formulată de sindicat pentru membrii săi, acesta având legitimare procesuală activă, pentru stabilirea instanţei competente devin incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Codul muncii, care stabilesc o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul, reşedinţa sau sediul reclamantului. A subliniat că titularii dreptului subiectiv dedus judecăţii sunt angajaţii, persoane fizice, iar calitatea procesuală activă recunoscută legal sindicatului nu poate atrage o altă competenţă decât cea instituită în sprijinul salariaţilor prin normele de procedură din materia dreptului muncii.

Astfel învestit, Tribunalul Prahova, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 102/20.02.2024, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de reclamant, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea sentinţei, a reţinut că este incidentă decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat asupra calităţii procesuale active a sindicatului în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, dar şi cu privire la instanţa competentă să le soluţioneze, respectiv cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, pentru următoarele considerente:

Litigiul are ca obiect drepturi decurgând din raporturile de muncă şi a fost iniţiat de reclamantul Sindicatul Sanitas Covasna, în numele şi pentru membrii de sindicat indicaţi în cererea de chemare în judecată.

În materia litigiilor de muncă, relevante pentru stabilirea competenţei teritoriale, sunt dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţei de la domiciliul, reşedinţa sau sediul reclamantului.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 367/2022, "(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, la cererea scrisă a membrilor lor. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune, respectiv renunţă la judecată în mod expres. (3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă".

Textul de lege evocat reia în integralitate soluţia legislativă a art. 28 din Legea nr. 62/2011, care preluase reglementarea anterioară a art. 28 din Legea nr. 54/2003, în interpretarea şi aplicarea căruia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, prin decizia nr. 1/2013, că,,(...) organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat" şi că "instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cum prezentul litigiu a fost iniţiat de Sindicatul Sanitas Covasna, în numele şi pentru membrii săi de sindicat E., C. şi A., iar sediul sindicatului este în Sfântu Gheorghe, aflat în raza teritorială a Tribunalului Covasna, această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cauza, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Aşa fiind, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Covasna.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2024.