Bank guarantee revision denied where lower court expressly analyzed res judicata of prior exonerating judgment

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 3142/14.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea reclamantelor A.. şi S.C. A. (Bucharest) S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi a obligat pârâta să le plătească reclamantelor suma de 1.712.790,44 RON, reprezentând garanţie bancară, precum şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la 15.06.2022 până la data plăţii efective a debitului, dar şi suma de 34.726,70 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru şi suma de 18.591,88 RON, onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe civile, S.C. B. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 2001/18.12.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea ca neîntemeiată şi a obligat intimatele-reclamante la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 9.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 19.01.2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost înregistrată o cerere de revizuire a acestei din urmă decizii civile, prin care revizuentele A.. şi S.C. A. (Bucharest) S.R.L. au solicitat anularea ei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de apel.

În motivare, au arătat că hotărârea atacată este potrivnică deciziei civile nr. 362/A/14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, susţinând că ea cuprinde considerente incompatibile cu cele ale deciziei pronunţate în litigiul anterior, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021

Astfel, au arătat că, în primul litigiu au fost respinse pretenţiile intimatei (atunci reclamantă), întemeiate pe îndeplinirea defectuoasă, de către ele însele, a obligaţiilor, aspect care conduce la concluzia că executarea scrisorii bancare nu a fost justificată. Iar ulterior, prin decizia supusă revizuirii, Curtea de Apel Bucureşti, admiţând apelul S.C. B. S.A., le-a respins acţiunea formulată în baza statuărilor definitive din primul litigiu, exonerând intimata de răspundere pentru executarea scrisorii de garanţie bancară.

În opinia revizuentelor, contradicţia dintre cele două hotărâri judecătoreşti este evidentă, întrucât în primul proces s-a infirmat definitiv pretinsa încălcare a contractului de către revizuente, iar în al doilea litigiu, a fost validată executarea scrisorii de garanţiei bancară în temeiul încălcării aceloraşi obligaţii din convenţia părţilor.

Au mai precizat că, încălcând puterea de lucru judecat a primei hotărâri definitive, Curtea de Apel Bucureşti a nesocotit principiul securităţii raporturilor juridice, în temeiul căruia soluţia definitivă a unei instanţe nu mai poate fi pusă în discuţie în alt proces, întrucât este prezumată a exprima adevărul, potrivit principiului res iudicata pro veritate habetur.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Instituirea ipotezei prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vine să protejeze autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică.

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. În acest caz, chestiunile deja dezlegate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice intervenită între aceleaşi părţi.

Posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este supusă însă cerinţei ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; această condiţie izvorăşte din natura juridică a revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, care nu permite reexaminarea dezlegării date autorităţii de lucru judecat de către instanţa în faţa căreia a fost invocată.

În speţă, contrar susţinerilor revizuentelor, Înalta Curte constată că la pag. 6 şi 7 din decizia supusă revizuirii, curtea de apel a analizat incidenţa deciziei civile nr. 362/A/14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin prisma puterii de lucru judecat, reţinând că, deşi s-a constatat lipsa răspunderii civile contractuale a revizuentelor (atunci apelante), ca urmare a inexistenţei unor obligaţii neîndeplinite de către acestea, considerentele respective nu pot conduce la înlăturarea caracterului temeinic al activării mecanismului scrisorii de garanţie bancară de către S.C. B. S.A., ci, cel mult poate pune în discuţie caracterul oportun al executării garanţiei autonome la un moment la care hotărârea judecătorească a primei instanţe, care confirma susţinerile vizând neexecutarea contractului de către prestatori, nu era definitivă. În continuare, instanţa de apel a prezentat raţionamentul său propriu pentru care a confirmat executarea garanţiei autonome de bună execuţie de către S.C. B. S.A., subliniind că hotărârea opusă de cele două revizuente (intimate în calea devolutivă de atac) nu prezintă relevanţă juridică pentru cauza examinată, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală.

Aşadar, din cuprinsul deciziei supuse revizuirii rezultă, în mod neechivoc, că în al doilea litigiu instanţa de apel a examinat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a deciziei civile nr. 362/A/14.06.2022, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, aşa încât nu poate fi reţinută incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De aceea, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire şi, în aplicarea art. 453 alin. (1), cu aplicarea art. 513 alin. (1) şi a art. 482 C. proc. civ., va obliga revizuentele la plata către intimată a sumei de 9.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele A.. şi S.C. A. (Bucharest) S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2001/18.12.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Obligă revizuentele la plata către intimata S.C. B. S.A. a sumei de 9.520 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2024.