Labor dispute revision denied: res judicata between non-identical parties does not bar reinstatement; appellate court expressly addressed prior judgment's authority.

Şedinţa publică din data de 27 martie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1191/21.02.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A., a admis cererea reconvenţională a pârâtei şi a anulat contractul individual de muncă al reclamantului, nr. 129/22.02.2017 şi actul adiţional nr. x/14.12.2017.

Împotriva acestei sentinţe, A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 5928/22.11.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a anulat sentinţa apelată şi, evocând fondul, a admis acţiunea, a anulat decizia nr. RU238/07.04.2021 emisă de pârâtă, a repus părţile în situaţia anterioară emiterii acesteia, dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi obligând pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale corespunzător funcţiei anterior deţinute, începând cu 07.04.2021, actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenţei şi până la achitarea efectivă a debitului principal şi a sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale; a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

La 03.01.2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost înregistrată cererea de revizuire promovată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva acestei decizii civile, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, autoarea căii de atac a susţinut că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică deciziilor civile nr. 3539/12.07.2019 şi nr. 4371/21.07.2022 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, încălcând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a acestor hotărâri.

A menţionat că măsura de anulare a deciziei nr. RU238/07.04.2021 emisă de directorul Autorităţii, dispusă prin decizia a cărei revizuire o solicită, conduce la concluzia că instanţa de apel a constatat lipsa identităţii dintre funcţia deţinută de intimat la 12.07.2019 şi cea în care s-a dispus reintegrarea numitului B. prin decizia civilă nr. 3539/12.07.2019, prin care s-a statuat că postul de director al Direcţiei de Securitate Aeronautică şi Cibernetică trebuia oferit acestuia, sigurul care avea opţiunea de a-l ocupa, iar prin efectul aceleiaşi hotărâri definitive, contractul de muncă al intimatului a încetat la data pronunţării ei, 12.07.2019.

În acest context, a susţinut că, o dată ce prin decizia civilă nr. 3539/12.07.2019 s-a stabilit identitatea dintre funcţia ocupată de A. şi cea deţinută de B. anterior concedierii şi faptul că acel post trebuie oferit celui din urmă, rezultă că decizia supusă revizurii încalcă efectul pozitiv al acelei hotărâri.

Revizuenta a invocat şi decizia civilă nr. 4371/21.07.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, arătând că această hotărâre a valorificat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al deciziei civile nr. 3539/12.07.2019 şi că este opozabilă intimatului, care a avut calitatea de intervenient în acel litigiu.

De aceea, a susţinut că decizia supusă revizuirii cuprinde soluţia nejustificată a reîncadrării intimatului, în condiţiile în care contractul de muncă al acestuia a încetat la 12.07.2019, dată de la care urma a fi încadrat B. pe acelaşi post deţinut de A., de director al Direcţiei de Securitate Aeronautică şi Cibernetică.

În concluzie, a subliniat că aspectul identităţii postului ocupat de intimat cu cel pe care instanţa a dispus reintegrarea lui B. a fost tranşat definitiv prin decizia civilă nr. 3539/12.07.2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, chestiunea dezlegată opunându-se cu putere de lucru judecat în litigiul ulterior, finalizat cu decizia supusă revizuirii.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.

Iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât şi a unuia pozitiv.

Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului negativ, legea pretinde cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, atunci când se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părţile.

Această concluzie rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerinţa triplei identităţi, respectiv din examinarea art. 435 din acelaşi cod, pentru cerinţa identităţii de părţi. În acest din urmă caz, instanţa supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al hotărârii judecătoreşti, caracterul acesteia, de a fi obligatorie şi producătoare de efecte, se manifestă numai între părţi şi succesorii lor; faţă de terţi, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

De aceea, Înalta Curte va examina, cu prioritate, în cadrul prezentei decizii, dacă cerinţa identităţii de părţi este întrunită.

Astfel, din analiza hotărârilor pronunţate în cele două litigii invocate de revizuentă, se constată că atât în dosarul nr. x/2017, în care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a pronunţat decizia civilă nr. 3539/12.07.2019, cât şi în dosarul nr. x/2020, în care aceeaşi instanţă a pronunţat decizia civilă nr. 4371/21.07.2022, a avut calitate de reclamant numitul B., pârâtă fiind Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.; iar în acest din urmă dosar, intimatul A. a avut calitate de intervenient, aşadar de parte, prin prisma dispoziţiilor art. 55, coroborate cu cele ale art. 65 C. proc. civ., cererea sa de intervenţie accesorie fiind admisă în principiu prin încheierea din 22.06.2022 pronunţată de instanţa de apel.

În litigiul soluţionat prin decizia civilă nr. 5928/22.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a cărei revizuire se solicită, calitate de părţi au avut A. şi Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

Aşadar, examinând condiţia identităţii de părţi din litigiile în care s-au pronunţat decizia civilă nr. 3539/12.07.2019 şi decizia civilă nr. 5928/22.11.2023, pretins potrivnice, Înalta Curte constată că acestea nu s-au derulat între aceleaşi părţi, revizuenta fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.

Or, făcând distincţie între efectele hotărârii, în special efectul peremptoriu opus prin lucrul judecat şi opozabilitatea ei, rezultă că revizuenta nu poate valorifica prin mijlocirea opozabilităţii, în favoarea sa, efectele lucrului judecat al altei hotărâri judecătoreşti definitive, care se produc între alte persoane.

Intimatul este un terţ în raport cu hotărârea dată în procesul purtat între alţii şi, chiar dacă prezintă elemente comune, procesele succesive nu au condus la pronunţarea unor hotărâri care să opună efecte obligatorii, necesar a nu fi ignorate de instanţa ulterior învestită.

Revizuenta nu poate, aşadar, să valorifice în beneficiul său hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte procese prin intermediul revizuirii care ocroteşte securitatea raporturilor de drept judecate.

Cu privire la nesocotirea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 4371/21.07.2022, pronunţată Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în procesul în care A. a avut calitatea de intervenient, fiind îndeplinită cerinţa identităţii de părţi între cele două litigii finalizate cu hotărâri pretins potrivnice, Înalta Curte urmează a analiza întrunirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ.

Sub acest aspect, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este supusă cerinţei ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; această condiţie izvorăşte din natura juridică a revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare, astfel că nu este permis instanţei să exercite un control judiciar asupra dezlegării date chestiunii autorităţii de lucru judecat de către instanţa în faţa căreia s-a invocat acest aspect.

În speţă, contrar criticilor revizuentei, Înalta Curte constată că, prin decizia supusă revizuirii, pronunţată în soluţionarea căii de atac promovate de A., curtea de apel a analizat chestiunea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 4371/21.07.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi, evocând din considerentele acesteia, a reţinut că nu se confirmă identitatea dintre cele două posturi, respectiv cel al apelantului A. şi al celuilalt salariat, B., întrucât demersurile angajatorului pentru reintegrarea acestuia din urmă s-au concretizat prin reînfiinţarea postului deţinut anterior concedierii.

Din cuprinsul deciziei supuse revizuirii rezultă, aşadar, în mod neechivoc, că în cel de-al doilea litigiu, instanţa de apel a examinat chestiunea puterii de lucru judecat a ambelor decizii invocate de revizuentă, chiar dacă prima a fost pronunţată într-un litigiu în care doar aceasta a fost parte, iar nu şi intimatul A..

În concluzie, Înalta Curte observă că revizuenta nu a invocat faptul că autoritatea de lucru judecat nu ar fi fost invocată în al doilea proces, nici omisiunea curţii de apel de a o analiza, ci cuprinsul cererii de revizuire relevă nemulţumirea acesteia faţă de concluzia asupra acestei chestiuni şi, ca atare, faţă de hotărârea pronunţată.

Faţă de aceste considerente, nu poate fi reţinută incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire şi, în aplicarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să oblige revizuenta la plata către intimat a sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost probate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva deciziei civile nr. 5928/22.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă revizuenta la plata către intimat a sumei de 11.900 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 martie 2024.