Contractual damages: start of three-year limitation period and futility of post-expiry administrative acts to interrupt prescription

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă la data de 02.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Generală a Experţilor Tehnici S.A., să se dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 500.000 RON, reprezentând contravaloarea Titlului de plată nr. x/05.08.2009, emis de A.N.R.P. în favoarea lui A., sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

2. Prin încheierea din data de 23.02.2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în dosarul nr. x/2021, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale şi a fost trimisă cauza privind pe reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în contradictoriu cu pârâta Societatea Generală a Experţilor Tehnici S.A. spre competentă soluţionare secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă cauza a fost înregistrată la data de 01.04.2022, sub nr. x/2021*.

3. Prin sentinţa civilă nr. 2745/14.11.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtă, şi a respins acţiunea ca prescrisă.

4. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.

II. Hotărârea recurată.

Prin decizia civilă nr. 984 A din 9 iunie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 2745/14.11.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea Generală a Experţilor Tehnici, ca nefondat.

III. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând admiterea recursului, anularea deciziei civile recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată.

În susţinere, recurenta reclamantă a arătat că instanţa de apel a considerat în mod greşit că termenul de prescripţie pentru pretenţiile deduse judecăţii a început să curgă la data depunerii raportului de evaluare întocmit de prestator, evocând, în continuare, prevederile art. 2537 pct. 4 C. civ. şi consideraţii teoretice cu privire la întreruperea termenului de prescripţie prin introducerea cererii de chemare în judecată şi prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia.

Consideră recurenta că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin decizia nr. 10/VI/2013/2022, prin care s-a prelungit termenul pentru implementarea măsurilor dispuse prin Raportul de control nr. x/26.04.2013, până la 31.12.2022.

În argumentarea acestei susţineri, recurenta invocă regula potrivit căreia prescripţia nu curge în contra celui care nu poate să acţioneze, precum şi intervenirea unui caz de forţă majoră.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 24 august 2023, sub nr. x/2021*.

Apărarea în cauză

Intimata pârâtă SOCIETATEA GENERALĂ A EXPERŢILOR TEHNICI S.A. nu a formulat întâmpinare la recurs.

IV. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conţinutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluţionare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 18 octombrie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 18 ianuarie 2024, cu citarea părţilor.

V. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed:

În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în care se încadrează criticile formulate de recurenta reclamantă, se reţine că acest caz de casare priveşte aplicarea greşită a normelor de drept material şi are în vedere situaţiile în care instanţa recurge la textele de lege ce sunt de natură să ducă la soluţionarea cauzei, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greşit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă, prea restrânsă sau cu totul eronată.

Deşi nu indică în concret care norme materiale au fost încălcate sau aplicate greşit, dezvoltarea motivelor de recurs relevă faptul că recurenta are în vedere normele din materia prescripţiei extinctive, aplicabile în speţă, referitoare la data naşterii dreptului material la acţiune şi la cauzele de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei.

Astfel, recurenta se prevalează de Decizia Curţii de Conturi nr. 10/VI/2013/2022, prin care s-a prelungit termenul pentru implementarea măsurilor dispuse în vederea înlăturării deficienţelor constatate prin Raportul de control nr. x/26.04.2013, arătând că acest act marchează începutul termenului de prescripţie pentru formularea acţiunii în despăgubiri ce formează obiectul litigiului sau, după caz, că acelaşi act constituie o cauză de întrerupere ori suspendare a cursului prescripţiei.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că obiectul litigiului îl constituie acţiunea în pretenţii întemeiată pe răspunderea contractuală formulată de reclamantă împotriva pârâtei Societatea Generală a Experţilor Tehnici S.A., prin care se solicită despăgubiri pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiilor născute în sarcina pârâtei din Contractul - cadru de prestări servicii nr. x/2006.

Faţă de fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii, instanţa de apel a stabilit în mod corect că pentru determinarea momentului la care a început să curgă termenul general de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, aplicabile inclusiv în ipoteza răspunderii contractuale, potrivit cărora prescripţia dreptului la acţiunea în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.

Recurenta critică această soluţie, raportându-se la momentul Deciziei nr. 10/VI/2013/2022 a Curţii de Conturi, fără însă a argumenta în vreun fel această susţinere.

Înalta Curte constată că nu poate fi primită această critică, fiind lipsită de temei legal, raportat la conţinutul dispoziţiilor legale care reglementează cursul prescripţiei în materia ilicitului contractual, dar şi la împrejurarea că identificarea momentului obiectiv concret la care păgubitul trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea constituie atributul instanţelor de fond, fiind o chestiune de fapt, care nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, faţă de limitele în care se exercită controlul de legalitate, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În ce priveşte pretinsa aplicare greşită sau încălcare a dispoziţiilor legale referitoare la cauzele de întrerupere şi suspendare a cursului prescripţiei, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută, raportat la momentul la care a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani, şi anume anul 2009, şi la împrejurarea că actele de care se prevalează recurenta reclamantă sunt ulterioare anului 2012, astfel că, în nicio situaţie, acestea nu puteau produce efectul pretins, fiind ulterioare împlinirii cursului prescripţiei.

De altfel, deşi invocă formal prevederile legale referitoare la întreruperea prescripţiei cuprinse în C. civ. şi face referire la suspendarea prescripţiei ca efect al intervenirii forţei majore, recurenta reclamantă nu arată, în concret, care este cazul de întrerupere de care se prevalează, respectiv cum anume emiterea actelor de control de către Curtea de Conturi a împiedicat-o pe aceasta să acţioneze pentru a obţine recunoaşterea sau valorificarea dreptului subiectiv afirmat.

Pentru toate aceste motive, nefiind încălcate sau aplicate greşit normele de drept material care reglementează materia prescripţiei extinctive, Înalta Curte constată că în speţă nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 984 A din 9 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR împotriva deciziei civile nr. 984 A din 9 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.