Mortgage interest restitution after abusive clause removal: cassation barred by unpaid stamp duty and failure to formulate legal grounds for annulment

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la 22 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtele C. S.A. şi D. S.A., solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor de bani reprezentând întreaga dobândă achitată începând cu 11 iulie 2008 la zi în baza contractului de credit ipotecar nr. x din 14 decembrie 2006, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între momentul plăţii şi momentul restituirii; la restituirea sumelor de bani reprezentând diferenţa de dobândă achitată peste procentul de 4,85% reprezentând procentul de dobândă fixă în perioada 14 decembrie 2006 - 11 iulie 2008, actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între momentul plăţii şi momentul restituirii, iar în subsidiar, în măsura în care primul capăt de cerere este neîntemeiat, să restituie sumele de bani încasate excedentar în baza clauzelor abuzive privind dobânda, respectiv diferenţa dintre dobânda achitată efectiv şi dobânda fixă din primul an de contract de 4,85% pe an, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă perioadei cuprinse între momentul plăţii şi momentul restituirii.

Pârâta C. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de interes şi prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă.

Prin sentinţa nr. 4476 din 2 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de instanţă, faţă de cererea precizatoare depusă de reclamanţi la 17 martie 2021, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare in judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 2812 din 12 noiembrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de interes şi prescripţiei, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtele C. S.A. şi D. S.A., a obligat pârâta C. S.A. să plătească reclamanţilor suma de bani reprezentând dobândă achitată efectiv de aceştia peste procentul de 4,85% pentru perioada 14 decembrie 2006 - 11 iulie 2008, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală, aferentă sumei de bani reprezentând dobândă achitată efectiv de aceştia peste procentul de 4,85% pentru perioada 14 decembrie 2006 - 11 iulie 2008, începând cu data plăţii şi până la data achitării în integralitate; a obligat pârâta D. S.A. să plătească reclamanţilor suma de bani reprezentând dobândă achitată efectiv de aceştia peste procentul de 4,85% pentru perioada ulterioară datei de 11 iulie 2008, suma urmând a fi actualizată cu indicele de inflaţie, şi dobânda legală, aferentă sumei de bani reprezentând dobândă achitată efectiv de aceştia peste procentul de 4,85% pentru perioada ulterioară datei de 11 iulie 2008, începând cu data plăţii şi până la data achitării în integralitate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel principal pârâtele C. S.A. şi D. S.A., iar reclamanţii A. şi B. au declarat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 827/2023 din 25 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelurile principale şi apelul incident, ca nefondate, şi a luat act că părţile şi-au rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată din apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs principal pârâtele C. S.A. şi D. S.A., iar reclamanţii A. şi B. au declarat recurs incident.

Prin memoriul de recurs, recurenta-pârâtă C. S.A. a solicitat casarea hotărârii atacate şi a invocat, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că instanţa de apel a considerat în mod greşit că este aplicabil principiul reparării integrale a prejudiciului, inclusiv prin actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor pe care recurenta-pârâtă a fost obligată să le restituie. Susţine că au fost greşit aplicate şi dispoziţiile art. 4 din O.G. nr. 9/2000 şi ale art. 4 din O.G. nr. 13/2011 întrucât acestea sunt incidente pentru plăţile efectuate în monedă naţională.

Recurenta-pârâtă C. S.A. a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, recurenta-pârâtă D. S.A. a solicitat casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că prin lămurirea titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7484 din 17 iunie 2014, instanţa nu a constatat existenţa unei dobânzi fixe pentru toată durata contractuală, ci dimpotriva a menţinut dobânda variabilă. Apreciază că judecătorul nu poate interveni în contract şi că este obligată să ţină cont de voinţa împrumutatului care a dorit să încheie un contract de împrumut cu dobândă variabilă. Susţine că a fost încălcat principiul forţei obligatorii a actelor juridice.

Recurenta-pârâtă D. S.A. a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursurilor formulate de recurentele-pârâte.

Prin recursul incident formulat, recurenţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat casarea în parte a hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorii căii de atac arată că în mod greşit a fost respins apelul incident pe motiv că susţinerile formulate de reclamanţi în apel reprezintă motive de nulitate a contractului de cesiune. Susţin că au argumentat că cesionara D. S.A. nu avea dreptul de a percepe dobânzi şi că acest argument, împreună cu prevederile legale invocate, nu au fost avute în vedere.

Recurenţii-reclamanţi au indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A., se constată că recursul are ca obiect decizia civilă nr. 827/2023 din 25 mai 2023 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului. Autoarea căii de atac a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 RON.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menţionat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, iar conform art. 32 şi art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac.

Înalta Curte constată că recurentei i s-a pus în vedere să indice cuantumul pretenţiilor contestate şi să timbreze corespunzător, astfel cum rezultă din procesul-verbal de comunicare acte aflat la dosarul de recurs. Partea nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

În urma verificării evidenţelor din programul Ecris nu rezultă că autoarea căii de atac ar fi formulat cerere de reexaminare sau de acordare de facilităţi la plata taxei de timbru.

Văzând că până la data soluţionării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu şi-a îndeplinit obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a anula, ca netimbrat, recursul declarat de această recurenta-pârâtă.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A., Înalta Curte reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate întrucât din cererea de recurs nu se desprind critici care să poată fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greşit aplicată.

Prin memoriul de recurs sunt reluate argumentele din apel, autoarea căii de atac solicitând instanţei să reanalizeze dacă a fost respectat principiul forţei obligatorii a contractului, statuările din Cauza nr. 269/19 şi jurisprudenţa instanţei supreme în ceea ce priveşte soluţiile pe care judecătorul le poate adopta referitor la restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă în situaţia în care formula de calcul a dobânzii fusese înlăturată din contract printr-o altă hotărâre.

De altfel, recurenta-pârâtă reia în conţinutul memoriului de recurs aceleaşi critici formulate pe calea apelului, cărora instanţa de apel le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei. Recurenta nu formulează critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel, ci solicită implicit, o rejudecare a acestuia.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Analizând recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., faţă de dispoziţiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., potrivit cărora recursul incident rămâne fără efect dacă recursul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului şi având în vedere soluţia de anulare a recursurilor declarate de C. S.A. şi de D. S.A., instanţa supremă urmează a constata ca rămas fără efect recursul incident.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 486 alin. (2) şi (3) raportat la art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă C., în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A., iar în temeiul art. 491 raportat la art. 472 şi la art. 496 alin. (1) teza a III-a din acelaşi cod, va constata ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B., împotriva deciziei civile nr. 827/2023 din 25 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 827/2023 din 25 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 827/2023 din 25 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 827/2023 din 25 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 martie 2024.