Unfair competition liability upheld; damages award and injunctive relief against ex-employee and competitor affirmed.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 17 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Societatea "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâţii Societatea "B." S.R.L. şi C., solicitând instanţei: să interzică pârâţilor utilizarea conceptului Stradale, precum şi a elementelor esenţiale cuprinse în oferta transmisă de A. către D. la data de 23.02.2018, în cadrul restaurantului deschis de B. în sediul D. situat în Calea x, Bucureşti; încetarea folosirii de către pârâţi a informaţiilor de natură confidenţială aparţinând Societăţii, la care pârâtul C. a avut acces prin natura activităţii desfăşurate în cadrul Societăţii "A." S.R.L.; încetarea acţiunilor efectuate în scopul obţinerii unor condiţii, din partea furnizorilor Societăţii reclamante, similare cu cele practicate în relaţia cu aceasta din urmă, profitând de fosta calitate a lui C. în cadrul Societăţii "A." S.R.L.; să oblige pârâţii, în mod solidar, la plata sumelor de 331.821 RON, reprezentând prejudiciu suferit de Societatea- reclamantă ca urmare a faptelor de concurenţă neloială şi să dispună publicarea hotărârii judecătoreşti privind obligarea la încetarea actelor şi faptelor de concurenţă neloială în presă, pe cheltuiala pârâţilor; cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 2 alin. (2) şi art. 3 din Legea nr. 11/1991 şi că sunt îndeplinite condiţiile de angajare a răspunderii civile delictuale a pârâţilor, autori ai unor acte şi fapte de concurenţă neloială sancţionate de Legea nr. 11/1991.

La data de 28.11.2018, pârâţii au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere precizatoare/modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care a completat petitul acţiunii introductive şi, pe cale de consecinţă, a solicitat instanţei de judecată: 1) să dispună interzicerea următoarelor acte şi fapte de concurenţă neloială: a) utilizarea conceptului Stradale, precum şi a elementelor esenţiale cuprinse în oferta transmisa de A. către D. la data de 23.02.2018, în cadrul restaurantului deschis de B. S.R.L. în sediul D. situat în Calea x, Bucureşti; b) folosirea informaţiilor de natură confidenţială aparţinând Societăţii, la care C. a avut acces prin natura activităţii desfăşurate în cadrul A.; c) acţiunilor efectuate în scopul obţinerii unor condiţii, din partea furnizorilor Societăţii, similare cu cele practicate în relaţia cu aceasta din urmă, profitând de fosta calitate a lui C. în cadrul A.; d) deturnarea clienţilor societăţii; 2) să constate fapta ilicită de concurenţă neloială săvârşită de B. constând în utilizarea conceptului Stradale şi a elementelor din oferta D.; 3) să oblige pârâţii în mod solidar la plata sumelor de 474.769 RON, reprezentând prejudiciu suferit de Societate ca urmare a faptelor de concurenţă neloială; 4) să dispună publicarea hotărârii judecătoreşti privind obligarea la încetarea actelor şi faptelor de concurenţă neloială în presă, pe cheltuiala pârâţilor; 5) să dispună obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâţii au depus întâmpinare la cererea precizatoare/modificatoare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat respingerea cererii formulată de reclamantă ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

La termenul de judecată din data de 12.02.2021 reclamanta a depus cerere de majorare a cuantumului obiectului cererii de chemare în judecată astfel: în ceea ce priveşte prejudiciul suferit de societate, ca urmare a deturnării şcolii E., în urma concluziilor raportului de expertiză, reclamanta a precizat cuantumul pretenţiilor la 179.583,02 RON (având în vedere că profitul brut al societăţii ar fi fost de 239.444,03 RON şi aplicând un procent de 75% din profitul brut). În ceea ce priveşte profitul net pe care societatea l-ar fi obţinut dacă ar fi deschis restaurantul Stradale şi dacă s-ar fi desfăşurat prestarea serviciilor pentru evenimente organizate de către D., ţinând cont de concluziile raportului de expertiză, reclamanta şi-a precizat pretenţiile la suma de 249.068,91 RON, reprezentând 23% din profitul brut pe care societatea l-ar fi obţinut prin deschiderea restaurantului şi organizarea evenimentelor D.. În ceea ce priveşte drepturile salariale şi contribuţiile plătite de societate pentru perioada 01.05.2018-03.08.2018, raportat la concluziile raportului de expertiză, reclamanta şi-a prezentat cuantumul pretenţiilor la 77.210,3 RON, raportându-se la 50% din costul salarial în lunile mai- iulie şi la 20% din costul salarial pentru luna august. Prin urmare, prejudiciul iniţial solicitat de societate în cadrul acţiunii principale de 474.769 RON a fost majorat la 505.862,23 RON.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1660/2021, pronunţată la data de 11 iunie 2021, în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea formulată de reclamanta Societatea "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Societatea "B." S.R.L. şi C. şi a interzis pârâţilor efectuarea următoarelor acte şi fapte de concurenţă neloială: utilizarea conceptului Stradale, precum şi a elementelor esenţiale cuprinse în oferta transmisă de reclamantă către D. la data de 23.02.2018, în cadrul restaurantului deschis de B. S.R.L. în sediul D.; folosirea informaţiilor de natură confidenţială aparţinând reclamantei, la care C. a avut acces prin natura activităţii desfăşurate în cadrul A.; acţiunilor efectuate în scopul obţinerii unor condiţii, din partea furnizorilor reclamantei, similare cu cele practicate în relaţia cu aceasta din urmă, profitând de fosta calitate a lui C. în cadrul A.; deturnarea clienţilor reclamantei; a obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 505.862,23 RON, reprezentând despăgubiri şi a dispus publicarea hotărârii judecătoreşti privind obligarea la încetarea actelor şi faptelor de concurenţă neloială în presă, pe cheltuiala pârâţilor; obligat pârâţii, în solidar, la plata sumei de 57.932,36 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Hotărârea instanţei de apel

Împotriva acestei sentinţe au promovat apel, în termen, pârâţii Societatea "B." S.R.L. şi C..

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1509/A, pronunţată la data de 11 octombrie 2022, în dosarul nr. x/2018, a admis apelul formulat de apelanţii-pârâţi C. şi B. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1660/11.06.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, având ca obiect acţiune în concurenţă neloială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că: a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 428.651,93 RON, reprezentând despăgubiri; a obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 57.159,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată; a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei; a obligat intimata- reclamantă să plătească apelanţilor- pârâţi suma de 2.324,60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi a obligat apelanţii-pârâţi să plătească intimatei-reclamante suma de 37.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

B. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, recurenţii- pârâţi C. şi Societatea "B." S.R.L., pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., solicitând, în temeiul art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.., admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii atacate; în temeiul art. 497 C. proc. civ.., trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, care să procedeze la interpretarea corectă a probatoriului administrat şi la administrarea probei cu expertiza contabilă, aşa cum a fost solicitată de apelanţi prin motivele de apel; cu obligarea intimatei- reclamante la plata către recurenţi a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei în fond, în apel şi în recurs.

În susţinerea recursului, au relevat, pe scurt, istoricul cauzei, în referire la obiectul cererii deduse judecăţii şi soluţiile pronunţate în fond şi apel şi au criticat hotărârea atacată ca fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în esenţă, invocând următoarele motive:

Soluţia instanţei de apel este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Astfel, au arătat recurenţii-pârâţi, una dintre solicitările adresate de intimata- reclamantă instanţei de judecată a fost aceea de a interzice utilizarea conceptului Stradale, precum şi a elementelor esenţiale cuprinse în oferta transmisă de A. către D. la data de 23.02.2018, în cadrul restaurantului deschis de B. în sediul D. situat în Calea x, Bucureşti.

Recurenţii susţin că motivarea instanţei de apel, că "la termenul din data de 12.02.2021, în faţa instanţei de fond, reclamanta a înţeles să îşi precizeze cererea de chemare în judecată, în sensul că aceasta nu mai cuprinde indicarea adresei exacte a D., aspect necontestat de către pârâţi", încalcă prevederile art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., deoarece:

- o "precizare" a cererii de chemare în judecată, în sensul că acesta nu mai cuprinde indicarea adresei exacte a D., ar fi reprezentat, în realitate, o veritabilă modificare a acestei cereri;

- în măsura în care reclamanta înţelegea să îşi modifice cererea, această solicitare, fiind făcută peste termenul indicat de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., ar fi trebuit să fie pusă în discuţia părţilor şi să existe acordul expres al pârâţilor;

- instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor acest aspect, pentru simplul considerent că nu l-a apreciat ca o modificare a cererii, astfel încât, instanţa de apel, la rândul său, nu putea să identifice în cauză o astfel de modificare şi să ia act de ea, aşa cum făcut-o prin hotărârea recurată.

În consecinţă, recurenţii-pârâţi susţin că soluţia de admitere a cererii formulate de intimata-reclamantă, menţinută în apel, vizează exclusiv sediul D. situat în Calea x, Bucureşti.

De altfel, mai arată, din cuprinsul dispozitivului sentinţei pronunţate în cauză, nu se poate înţelege că instanţa de fond s-a referit la toate sediile D. din Bucureşti, ci exclusiv la sediul din Calea x, în raport de care au fost administrate probele şi s-au pus concluzii de părţi.

Printr-o a doua critică formulată în recurs, recurenţii-pârâţi au susţinut că soluţia instanţei de apel este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 324 C. proc. civ., în dezvoltarea căreia au arătat următoarele:

Constatarea de către instanţă a existenţei şi întinderii pretinselor fapte de concurenţă neloială săvârşite de pârâţii C. şi B. S.R.L. s-a întemeiat în exclusivitate pe declaraţiile martorilor intimatei-reclamante, F. şi G..

În categoria persoanelor care nu pot fi ascultate ca martori, asa cum sunt acestea individualizate de art. 315 C. proc. civ., sunt prevăzute, la alin. (2) şi persoanele aflate "în legături de interese cu vreuna dintre părţi". În categoria acestor persoane intră ambii martori menţionaţi mai sus, respectiv, martora F., care deţinea la acel moment calitatea de administrator al Societăţii reclamante, şi G., angajată a aceleiaşi Societăţi.

Deşi în faţa instanţei de fond nu a existat o opoziţie la audierea acestor martori, recurenţii consideră că instanţele, de fond şi de apel, în aprecierea declaraţiilor acestor martori, ar fi trebuit să ţină cont de poziţia pe care fiecare dintre aceşti martori o avea în cadrul societăţii- reclamante, făcând, astfel, trimitere la prevederile art. 324 C. proc. civ., context în care, mai arată, o simplă analiză a poziţiei celor două martore în raport cu reclamata ar fi evidenţiat interesul direct în a se obţine o soluţie favorabilă acesteia.

În fine, printr-o a treia critică, recurenţii-pârâţi au susţinut că soluţia instanţei de apel este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea art. 1537, raportat la art. 1532 alin. (2) şi art. 1382 alin. (4) C. civ.

Astfel, au arătat, pentru angajarea răspunderii civile, pe lângă condiţia existenţei unui prejudiciu, este necesar ca acesta să fie cert, direct, personal şi să rezulte din atingerea sau încălcarea unei drept sau interes legitim.

În urma adoptării actualului C. civ., prin art. 1532 alin. (2) şi art. 1385 alin. (4), legiuitorul a oferit o nouă abordare instituţiei răspunderii civile delictuale şi a reglementat în mod expres posibilitatea reparării unui tip de prejudiciu distinct şi anume, prejudiciul rezultat din pierderea unei şanse.

În ceea ce priveşte proba prejudiciului, recurenţii-pârâţi arată că art. 1537 C. civ. instituie două reguli: în primul rând, sarcina probării prejudiciului aparţine întotdeauna creditorului; în al doilea rând, proba neexecutării nu îl scuteşte pe creditor de sarcina probei prejudiciului.

Un asemenea prejudiciu poate fi reparat proporţional cu probabilitatea obţinerii avantajului. Instanţa urmează a stabili despăgubirile pornind de la calculul probabilităţilor şi de la procentul în care şansa se putea realiza, ţinând seama, potrivit art. 1532 alin. (2) C. civ. de circumstanţe, precum şi de situaţia concretă a creditorului.

În cazul în speţă, creditoarea- reclamantă nu a făcut dovada seriozităţii şansei, respectiv că există suficiente date pentru a se putea afirma că era probabil ca evenimentul să se fi realizat în mod favorabil pentru A..

Mai mult decât atât, instanţa de apel se substituie intimatei-reclamante în această încercare de a proba seriozitatea şansei, dar menţiunile din hotărâre nu au niciun suport probatoriu: în ceea ce priveşte raporturile juridice dintre B. şi D., au susţinut constant modalitatea greşită de efectuare a calculului, invocând mai multe împrejurări de fapt şi subliniază, astfel, faptul că prezumţiile invocate de către instanţă în favoarea intimatei-reclamante nu reprezintă probe efectuate de ea, prin care aceasta să îşi susţină pretenţiile, aşa cum impune art. 1537 C. civ. şi în ceea ce priveşte raporturile juridice dintre B. şi Şcoala E., susţinând constant modalitatea greşită de efectuare a calculului, pentru împrejurările de fapt invocate şi nici în raport cu acest partener comercial, Şcoala E., intimata-reclamantă nu a probat prin nicio modalitate seriozitatea şansei pierdute.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19 ianuarie 2023, sub nr. x/2018.

Apărarea formulată în cauză

Intimata- reclamantă Societatea "A." S.R.L. a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 08 martie 2023, prin care a invocat inadmisibilitatea criticilor aduse hotărârii recurate în ceea ce priveşte modul în care a fost analizat probatoriul administrat, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.., iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului formulat, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată.

C) Procedura de filtrare a recursului

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început la data de 17 septembrie 2018, aşadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 18 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

La termenul din 26 octombrie 2023, s-a admis în principiu recursul, acordându-se termen de judecată în şedinţă publică la data de 19 octombrie 2023, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ., ulterior, preschimbat din oficiu, pentru data de 18 ianuarie 2024.

D) Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed.

Prin recursul declarat, recurenţii-pârâţi au criticat decizia curţii de apel susţinând, în esenţă, că prin aceasta au fost aplicate greşit norme de drept material (pct. 8 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ.).

În privinţa acestor critici, Înalta Curte constată că nu pot fi primite.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte subliniază faptul că, ţinând seama de prevederile alin. (3) al art. 483 din cod, potrivit cărora recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, acele critici ale recurenţilor, de altfel, destul de vaste, care privesc starea de fapt sau reevaluarea unor probe nu vor fi avute în vedere, în considerarea specificului acestei căi extraordinare de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate, şi nu de temeinicie, ale hotărârii atacate.

Pe de altă parte, cu referire la motivul de recurs de care se prevalează recurenţii, Înalta Curte arată că încălcarea legii presupune refuzul aplicării normei juridice sau interpretarea greşită unei prevederi legale, în timp ce aplicarea greşită a legii presupune dezacordul dintre norma juridică aplicată şi situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond.

Se constată, însă, că prin cererea de recurs a fost dezvoltată doar o singură critică de nelegalitate, susceptibilă de a fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., şi nu în cel prevăzut de pct. 8 al acestui text şi anume, aceea prin care recurenţii-pârâţi au susţinut că soluţia instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 204 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Prin celelalte critici formulate de recurenţi, se constată că aceştia fac doar trimitere amplă la probatoriu şi la situaţia de fapt reţinută prin aprecierea probelor, critici care nu se constituie în critici de nelegalitate, susceptibile de a fi încadrate în motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi nici în vreunul din celelalte motive prevăzute de acest text.

În realitate, nemulţumirile recurenţilor-pârâţi vizează modalitatea concretă în care instanţa de apel a apreciat probatoriul şi a interpretat şi aplicat dispoziţiile legale, aspecte care nu se circumscriu motivului de recurs invocat, neputând fi primite.

Motivul de recurs privitor la încălcarea prevederilor art. 204 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. de către instanţa de apel, subsumat prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este fondat.

Contrar susţinerilor recurenţilor, nu suntem în prezenţa unei modificări a cererii iniţiale de chemare în judecată, ci a unei actualizări a primului capăt de cerere, neavute în vedere la momentul formulării acţiunii de chemare în judecată şi aceasta datorită împrejurărilor constatate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză contabilă.

Argumentul invocat în cererea de recurs nu este de natură să conducă la altă concluzie cu privire la modificarea cererii, întrucât legea operează cu un alt criteriu în raport de care se califică o cerere drept modificatoare, şi anume cel al obiectului, în înţelesul de pretenţie concretă dedusă judecăţii, în cazul de faţă fiind vorba doar despre precizarea formulată de către Societatea intimată-reclamantă "A." S.R.L., în sensul eliminării adresei exacte a sediului D. în care a funcţionat restaurantul B..

În consecinţă, raţionamentul şi soluţia în acelaşi sens ale instanţei de apel au fost formulate cu respectarea prevederilor art. 204 C. proc. civ.

În ce priveşte motivul de recurs prin care se invocă nerespectarea prevederilor art. 324 C. proc. civ., se reţine că acesta, deşi întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ., poate fi subsumat aceluiaşi pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., deoarece priveşte încălcarea unei norme de procedură, iar nu de drept material, iar, pe de altă parte aduce în discuţie tot aspecte de netemeinicie, privind modalitatea de audiere ca martori a unor angajaţi ai S.C. A., ceea ce nu poate fi primit.

În fine, în cauză, recurenţii-pârâţi au invocat şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1537, 1532 alin. (2) şi 1382 alin. (4) C. civ., critică care este nefundamentată şi greşită, întrucât, instanţa de apel a efectuat un calcul corect al prejudiciului.

Faţă de cele expuse, reţinând netemeinicia motivulor de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

În temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenţii- pârâţi C. şi B. S.R.L. să plătească intimatei- reclamante A. S.R.L. suma de 35.097,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform documentelor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-pârâţi C. şi B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1509/A din 11 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenţii- pârâţi C. şi B. S.R.L. să plătească intimatei- reclamante A. S.R.L. suma de 35.097,38 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.