Aggravated robbery sentencing: justification of custodial punishment based on violence, recidivism, and reintegration risk

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 591 din 5 noiembrie 2004, l-a condamnat, printre alții, pe inculpatul S.C. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 109 din același cod.

A dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2004 la pronunțare și în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.

În baza art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul S.C. în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. și S.J. și inculpații T.V., F.I. la 6.000.000 lei despăgubiri către partea civilă R.I.

În baza art. 112 și art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul S.C. a sumei de 600.000 lei, iar de la inculpații F.C. și T.V. a câte 100.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații S.C., T.V. și F.C. sunt prieteni, iar în seara zilei de 12 iulie 2004, s-au aflat în stația C.F.R. Bartolomeu în stare de ebrietate, intenționând să cumpere alte băuturi alcoolice. Întrucât nu aveau posibilități financiare, au remarcat pe partea vătămată R.I. care se îndrepta spre toaletă, parte care avea asupra sa o poșetă de umăr.

După ce s-au înțeles, inculpații au încercuit partea vătămată care se deplasa spre stația de autobuze din gară, inculpatul F.C. cerându-i suma de 10.000 lei.

Partea vătămată, speriată de prezența celor trei și de împrejurarea că se afla într-un loc slab iluminat, a spus inculpaților să se deplaseze într-o zonă luminată. Dându-și seama că ar putea fi recunoscuți, inculpatul F.C. a smuls telefonul mobil pe care partea vătămată îl purta la gât și a fugit. Inculpatul S.C. a smuls părții vătămate geanta de pe umăr și a aruncat-o pe jos de unde a fost luată de inculpatul T.V. care a fugit cu ea după inculpatul F.C.

Partea vătămată a strigat după ajutor fapt ce l-a determinat pe inculpatul S.C. să o lovească cu palmele în zona capului, după care a fugit.

Inculpații s-au deplasat cu geanta și telefonul părții vătămate pe dealul din apropierea gării Bartolomeu. Geanta a fost aruncată după ce au luat din portofel suma de 600.000 lei. Telefonul a fost valorificat a doua zi către martorul R.F.C.

Partea vătămată și-a recuperat geanta și actele sustrase, precum și telefonul mobil, constituindu-se parte civilă cu suma de 6 milioane lei reprezentând distrugerile poșetei, precum și drumurile efectuate cu deplasările în prezenta cauză din localitatea de domiciliu, Tecuci până la Brașov.

Această hotărâre a rămas definitivă prin neapelare pentru inculpații minori T.V. și F.C., și a fost atacată cu apel de către inculpatul S.C. care a solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 2/AP/MF din 14 ianuarie 2005, pronunțată de secția de minori și familie de pe lângă Curtea de Apel Brașov, apelul a fost respins ca nefondat.

Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, prin memoriul trimis din Arestul I.P.J. Brașov, inculpatul a atacat-o cu recurs. A criticat hotărârile ca netemeinice și a cerut casarea lor, susținând că pedeapsa aplicată este exagerată, deoarece a recunoscut și regretat fapta.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au făcut o justă individualizare a pedepsei.

S-a avut în vedere că, inculpatul împreună cu alți 2 minori, după ce au consumat băuturi alcoolice, rămași fără bani au luat hotărârea să o tâlhărească pe partea vătămată R.I.

Inculpatul nu s-a mulțumit doar cu sustragerea prin smulgerea unor bunuri (geanta) dar a și lovit-o cu palmele peste cap.

Inculpatul a mai săvârșit fapte penale și este trimis în judecată pentru altă infracțiune de tâlhărie, săvârșită după împlinirea vârstei majoratului. Având în vedere și referatul de evaluare întocmit în cauză din care rezultă că inculpatul nu este supravegheat de familie, părinții fiind plecați din țară, perspectivele de reintegrare fiind scăzute, riscul săvârșirii de noi infracțiuni fiind ridicat, s-a apreciat justificat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea într-un loc de deținere.

Așa fiind, urmează ca recursul să fie respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce reținerea și arestarea de la 15 iulie 2004 la pronunțare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 2/Ap/MF din 14 ianuarie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2004 la 22 martie 2005.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2005.