Suspension of peremption during criminal proceedings: split of relevant offenses into separate file extends suspension period

Şedinţa publică din data de 6 martie 2024

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14.05.2019 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să anuleze decizia de concediere nr. 2/16.04.2019 şi să dispună, potrivit art. 80 alin. (2) din Codul Muncii, reintegrarea sa în funcţia de lucrător gestionar, să oblige pârâta la plata despăgubirilor constând în drepturile salariale cuvenite şi neacordate, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare aferentă - calculate până la data achitării efective a sumelor -, a sumei de 3.000 RON, cu titlu de daune-interese în temeiul art. 253 din Legea nr. 53/2003, precum şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1256/11.10.2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a respins cererea.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel.

Prin cererea din 13.02.2020, apelantul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecăţii apelului până la soluţionarea dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.

Prin încheierea din 28.10.2020, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a suspendat cauza, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.

Prin decizia civilă nr. 469/31.05.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia perimării şi a constatat perimat apelul.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Autorul căii de atac a arătat că atunci când a dispus suspendarea, prin încheierea din 28.10.2020, instanţa de apel a avut în vedere plângerea penală prin care a solicitat realizarea de cercetări faţă de preşedintele şi contabilul-şef al intimatei, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 322 alin. (1) şi art. 323 C. pen.

A precizat că această plângere penală a fost înregistrată iniţial sub nr. x/2019, reunită apoi la dosarul nr. x/2019, iar apoi disjunsă în dosarul nr. x/2020, în care a fost dispusă clasarea prin ordonanţa din 21.09.2022, pe care a atacat-o cu plângere, respinsă prin încheierea penală din 21.04.2023, ce i-a fost comunicată la 30.05.2023.

A relevat că termenul de perimare, întrerupt prin cererea de repunere pe rol din 06.06.2023, nu era împlinit la data pronunţării instanţei de apel, faţă de data comunicării soluţiei de clasare date în dosarul nr. x/2020.

A subliniat că instanţa de apel a avut în mod greşit în vedere soluţia de clasare dispusă în dosarul nr. x/2019, fără a verifica dacă aceasta priveşte şi faptele sesizate prin plângerea penală înregistrată iniţial sub nr. x/2019.

A învederat că, din adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara comunicată la 13.12.2021, rezultă că dosarul nr. x/2019 a fost reunit la dosarul nr. x/2019, prin ordonanţa procurorului din 06.08.2020, iar în 09.11.2020, faptele ce au făcut obiectul cercetărilor în dosarul nr. x/2019 au fost disjunse în dosarul nr. x/2020; a conchis că cele două dosare, 8753 şi 8960, se referă la aceeaşi cauză.

Prin întâmpinarea înregistrată la 23.08.2023, intimata B. a ridicat excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul căii de atac, a solicitat respingerea ei ca nefondată, susţinând că instanţa de apel a dispus perimarea în mod corect prin raportare la soluţionarea definitivă, prin încheierea nr. 2631/28.09.2022, a dosarului nr. x/2019

La 08.09.2023, recurentul a răspuns la întâmpinare.

Examinând prioritar, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia de procedură a nulităţii recursului, invocată de intimata B. şi fundamentată pe art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul deduce instanţei de control judiciar încălcarea normelor de drept procesual care reglementează perimarea cererilor, cuprinse în art. 416 şi urm. C. proc. civ.

În consecinţă, excepţia nulităţii nu este fondată şi va fi respinsă, câtă vreme calea de atac promovată se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., urmărind să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În continuare, analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Pentru a facilita înţelegerea considerentelor prezentei decizii, vor fi premergător evidenţiate reperele relevante pentru suspendarea apelului şi dinamica proceselor penale referite în memoriul de recurs.

În calea ordinară de atac, apelantul-reclamant a cerut suspendarea judecării apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocând începerea urmăririi penale în dosarul nr. x/2019, constituit ca urmare a plângerii penale pe care a formulat-o împotriva preşedintelui şi a unui administrator al societăţii pârâte, C., respectiv D..

Prin încheierea din 28.10.2020, curtea de apel a suspendat judecata până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, reţinând că la acesta a fost reunită cauza indicată în cererea apelantului.

Dosarul instanţei de apel reflectă că, la 09.11.2020, faptele ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2019 au fost disjunse din dosarul nr. x/2019, fiind format dosarul nr. x/2020. Totodată, din adresa din 07.12.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara rezultă că nr. 8753/P/2019 şi nr. 8960/P/2020 se referă la acelaşi dosar.

Tot astfel, relevă că dosarul nr. x/2019 a fost soluţionat, subsecvent disjungerii menţionate anterior, prin ordonanţa de clasare din 02.02.2022, iar plângerea recurentului împotriva acesteia a fost respinsă prin încheierea penală nr. 2631/28.09.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Timişoara, secţia Penală.

La 02.05.2023, instanţa de prim control judiciar a dispus citarea părţilor pentru termenul din 31.05.2023, pentru a pune în discuţie incidenţa instituţiei perimării, pe care, prin decizia recurată, a constatat-o intervenită.

Hotărârea este criticată de recurent în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., însă motivele vor fi reîncadrate şi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât, astfel cum s-a anticipat, calea de atac reclamă pretinsa încălcare a regulilor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Instanţa de control judiciar devolutiv a reţinut că termenul de 6 luni era împlinit la 31.05.2023, când a avut loc verificarea incidentului perimării, statuând că acesta a reînceput să curgă de la 28.09.2022, data rămânerii definitive a soluţiei în cauza penală nr. 3487/P/2019.

Recurentul invocă aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind perimarea, arătând că instanţa a avut în vedere în mod eronat clasarea dispusă în dosarul nr. x/2019, faţă de împrejurarea că faptele anterior cercetate în cauza nr. 8753/P/2019 au fost disjunse în dosarul nr. x/2020.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Ca sancţiune procesuală, perimarea lipseşte actul de sesizare a instanţei de efecte, din pricina conduitei procesuale neglijente, marcată de lipsa de stăruinţă a părţii care a învestit instanţa; de aceea, ea poate interveni numai în situaţia identificării, în mod incontestabil, a unei culpe procesuale a părţii.

Controlul legalităţii unei hotărâri de natura deciziei recurate presupune verificarea condiţiilor cuprinse în art. 416 C. proc. civ. şi anume, rămânerea în nelucrare timp de 6 luni a procesului, care să se fi datorat culpei părţii, ca şi absenţa unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare.

În speţă, începând cu data de 28.10.2020, cursul perimării a fost suspendat în conformitate cu art. 418 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecăţii, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute la art. 413, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată".

Înalta Curte notează că suspendarea judecăţii apelului a fost determinată de începerea urmăririi penale în dosarul nr. x/2019, însă cum acesta era reunit la dosarul nr. x/2019, cel din urmă este individualizat în încheierea de suspendare a judecăţii apelului.

Comunicările Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara aflate la dosarul instanţei de apel relevă faptul că în cauza nr. 8753/P/2019, formată ca urmare a plângerii reclamantului, s-a dispus prin ordonanţa din 04.10.2019 începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., şi cea de uz de fals, prevăzută de art. 323 C. pen.

Dispunând că "Instanţa poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii care urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel", art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. subordonează măsura suspendării evidenţierii elementelor care să conducă judecătorul la concluzia că sistarea temporară a judecăţii este impusă de înrâurirea decisivă pe care infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală o are asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Aşadar, legătura pe care o presupune suspendarea trebuie să se manifeste între hotărârea ce urmează a fi pronunţată în dosarul civil şi hotărârea instanţei penale asupra unei infracţiuni determinate şi, prin urmare, măsurile de reunire sau disjungere a cauzelor penale sunt indiferente şi numai finalizarea procesului penal în privinţa infracţiunii în discuţie determină încetarea suspendării termenului de perimare, în sensul art. 418 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând, în această lumină, recursul, Înalta Curte constată că procesul penal în legătură cu infracţiunile ce au generat întreruperea judecăţii apelului - infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi de uz de fals, pretins a fi fost săvârşite prin folosirea mai multor înscrisuri falsificate la termenul de judecată din 18.07.2019, derulat în faţa Tribunalului Timiş în dosarul de faţă - nu a fost finalizat în dosarul penal nr. x/2019, deoarece, anterior emiterii ordonanţei de clasare în respectivul dosar, cercetarea lor a fost disjunsă în cauza nr. 8960/P/2020.

Prin urmare, măsura suspendării judecăţii subzista legal până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, întrucât infracţiunile considerate relevante pentru soluţionarea apelului - vremelnic cercetate în dosarul nr. x/2019 - au făcut obiectul dosarului nr. x/2019, anterior reunirii cauzelor, şi al dosarului nr. x/2020, ulterior disjungerii.

În aceste condiţii, pentru a verifica termenul de perimare, curtea de apel era chemată să analizeze dacă în cel din urmă dosar s-a pronunţat o soluţie definitivă în legătură cu infracţiunile relevante, cerinţă care nu a fost, însă, respectată.

Înscrisurile administrate în recurs reflectă împrejurarea că numai la 21.04.2023 Judecătoria Timişoara, secţia Penală a respins, în dosarul nr. x/2013, prin încheierea penală nr. 1129/21.04.2023, plângerea actualului recurent împotriva ordonanţei nr. 274/II/2/2022, pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara.

Această împrejurare permite concluzia că termenul de perimare a apelului, suspendat începând cu 28.10.2020, în temeiul art. 418 alin. (1) C. proc. civ., putea reîncepe să curgă, cel mai devreme, din 21.04.2023, data pronunţării, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.., a încheierii evocate anterior.

În subsecvenţa acestei concluzii, rezultă că termenul de perimare de 6 luni nu era împlinit la data deciziei recurate, 31.05.2023, care, în aceste condiţii, apare dată cu încălcarea normelor de procedură reglementate de art. 416 alin. (1) şi (2), raportat la art. 418 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce atrage casarea ei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Instanţa supremă nu va analiza susţinerea recurentului privind solicitarea de redeschidere a judecăţii din 06.06.2023, această împrejurare fiind ulterioară deciziei atacate şi, deci, inaptă să afecteze legalitatea acesteia; actul de procedură urmează a fi valorificat de instanţa de apel, în rejudecare.

Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 şi 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 469/31.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, pe care o va casa cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii apelului, cu aplicarea prevederilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 469/31.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Casează decizia recurată şi trimite cauza instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 martie 2024.