Marine fish farm insurance dispute: appeal dismissed for impermissible factual re-evaluation, insurer's denial of claims upheld

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

A. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la data de 06 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:

- 1.822.366,65 RON (echivalent a 408.960 euro la data de 08.04.2014) cu titlul de despăgubiri datorate în temeiul poliţei de asigurare a animalelor/peştilor nr. x/20.08.2013, aşa cum a fost aceasta modificată prin Actul adiţional nr. x/10.01.2014,

- 28.642,53 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare, aferentă perioadei 06.02.2016 - 05.04.2016,

- dobânda legală penalizatoare raportată la suma datorată titlu de despăgubire, calculată cu începere de la 06.04.2016 şi până la data plăţii,

- 250.000 RON, reprezentând profitul estimat provizoriu ca fiind nerealizat din cauza încetării activităţii ca urmare a neplăţii de către pârâtă a sumei datorate cu titlu de despăgubire,

- cheltuieli de judecată.

Prin cererea reconvenţională înregistrată la data 20 septembrie 2016 pârâta B. a solicitat constatarea nulităţii Poliţei de asigurare nr. x din 20.08.2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1161/03.11.2020, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L., fiind obligată pârâta-reclamantă B. la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1.822.366,65 RON, echivalentul în RON a 408.960 euro, la cursul BNR din data de 08.04.2014, precum şi la plata dobânzii legale aferente, calculate de la data de 06.02.2016 până la data plăţii efective a debitului.

S-au respins, ca neîntemeiate, cererea reclamantei-pârâte de obligare a pârâtei reclamante la plata contravalorii profitului anual nerealizat, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă, fiind compensate cheltuielile de judecată.

3. Hotărârea instanţei de apel

Prin decizia civilă nr. 240 din 15 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, în dosarul nr. x/2016, a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. SRL- împotriva sentinţei civile nr. 1161/03.11.2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă şi a fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fiind menţinută soluţia asupra cererii reconvenţionale şi fiind obligată intimata la plata către apelantă a sumei de 26.057,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului, iar reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 34.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată aferente fondului.

B. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei, respingerea apelului exercitat de B. împotriva sentinţei civile nr. 1161/03.11.2020 a Tribunalului Constanţa, cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.

În recursul său, recurenta-reclamantă a invocat motivul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:

Cu privire la riscul asigurat, s-a arătat că instanţa de apel a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 2199 alin. (1), art. 2201 alin. (1) lit. c) şi art. 2214 C. civ., considerând că avarierea accidentală a instalaţiei de aducţiune a apei de mare nu constituie eveniment asigurat.

În acest sens, recurenta a făcut referire la prevederile art. III - Riscuri asigurate specifice, pct. 3.1 lit. b) din Condiţiile speciale de asigurare, care califică drept risc asigurat mortalitatea populaţiei de peşti datorată avariilor accidentale/defecţiunilor la instalaţiile care asigură funcţionalitatea bazinului piscicol, precum şi la concluziile expertizei întocmite de Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", din care reiese că fenomenul de mişcare a fundului mării, ce a avut drept urmare colmatarea sorburilor instalaţiei de captare a apei de mare, este rezultatul unui cumul de factori naturali.

Totodată, recurenta a criticat afirmaţia instanţei de apel, în sensul că soluţia tehnică adoptată de parte, de lestare a conductelor în mare cu saci de geotextil neţesuţi umpluţi cu nisip, a fost necorespunzătoare, invocând caracterul contradictoriu al concluziilor expertului cu privire la acest aspect, precum şi împrejurarea că acestea nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.

Cu referire la considerentele instanţei de apel, prin care s-a reţinut incidenţa cazului de excludere de la plata despăgubirilor prevăzut de art. 5.1 lit. u) din Condiţiile speciale de asigurare, ca urmare a neluării de către reclamantă a măsurilor adecvate pentru preîntâmpinarea/reducerea pagubelor, se arată că exced limitele învestirii şi, ca atare, contravin dispoziţiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., întrucât intimata a invocat, atât prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe, cât şi prin cererea de apel, incidenţa cazului de excludere menţionat prin raportare la o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţă.

Pe de altă parte, recurenta arată că instanţa de apel a completat dispoziţia contractuală arătată, care nu face niciun fel de trimitere la caracterul măsurilor ce se impuneau a fi luate de societate anterior producerii riscului asigurat, reproşând acesteia că nu ar fi luat măsuri adecvate pentru a evita mortalitatea calcanilor.

Referitor la cazul de excludere prevăzut de art. 5.1 lit. t) din Condiţiile speciale de asigurare, reţinut de instanţa de apel, recurenta arată că nu este incident în cauză, întrucât are în vedere numai apele curgătoare, categorie în care nu se include Marea Neagră.

În sfârşit, cu referire la cazul de excludere reglementat de art. 5.11 lit. c) din Condiţiile generale de asigurare, recurenta arată că nu poate fi reţinut, întrucât intimata s-a prevalat de aceste prevederi doar în cuprinsul cererii reconvenţionale, care a fost respinsă de prima instanţă, iar soluţia a rămas definitivă, şi, în plus, probele administrate în cauză contrazic împrejurările reţinute de instanţa de apel.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 08 septembrie 2022, sub nr. x/2016*.

Apărarea formulată în cauză

Intimata-pârâtă B. a formulat întâmpinare la recurs, în termenul procedural, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din prezenta cale de atac.

III. Procedura de filtrare a recursului

Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început la data de 06 aprilie 2016, aşadar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 9 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus comunicarea raportului către părţi.

La termenul din 18 mai 2023, s-a respins excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, recursul fiind admis în principiu şi acordându-se termen de judecată în şedinţă publică la data de 19 octombrie 2023, în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ., preschimbat, ulterior, din oficiu, pentru data de 26 octombrie 2023.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce succed.

În prezenta cauză, instanţele au fost învestite cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii, întemeiate pe răspunderea contractuală, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri ca urmare a producerii riscului asigurat prin poliţa de asigurare nr. x/20.08.2013, modificată prin acte adiţionale, respectiv cel prevăzut la art. 3.1 lit. b) din Condiţiile speciale de asigurare, constând în mortalitatea populaţiei de peşti datorată avariilor accidentale la instalaţiile care asigură funcţionalitatea bazinului piscicol.

Reţinând, pe de-o parte, că fenomenele meteo din luna aprilie 2014 nu reprezintă furtuni în accepţiunea Condiţiilor generale de asigurare şi nu se încadrează în riscul asigurat prevăzut de art. 3.1 lit. b) din Condiţiile speciale, iar pe de altă parte, că soluţia tehnică adoptată de reclamantă pentru asigurarea necesarului de apă proaspătă necesară creşterii calcanului în condiţii optime, a fost necorespunzătoare, reclamanta nu a efectuat lucrările de întreţinere a echipamentului tehnic al bazinelor, nu a luat măsuri optime pentru diminuarea pagubelor şi nu a prezentat asigurătorului informaţii care să îi permită acestuia evaluarea corectă a riscului înainte de emiterea poliţei, instanţa de apel a schimbat soluţia primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Recurenta critică această soluţie, pretinzând că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv cu nesocotirea limitelor efectului devolutiv în raport cu ceea ce s-a apelat, prevăzute de art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dezvoltarea criticilor subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi, formal, recurenta reclamantă reclamă încălcarea prevederilor cuprinse în art. 2199 alin. (1), art. 2201 alin. (1) lit. c) şi art. 2214 C. proc. civ., în realitate aceasta este nemulţumită de modul în care instanţa de prim control judiciar a interpretat probatoriul şi a stabilit situaţia de fapt, conchizând că nu poate fi reţinut riscul asigurat invocat prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, întemeindu-se pe concluziile expertizei ştiinţifice privind deteriorarea sistemului de alimentare cu apă marină al fermei de creştere a calcanului aparţinând recurentei, întocmite de Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare Marină "Grigore Antipa", recurenta combate constatările de fapt ale instanţei de apel, arătând că avarierea instalaţiilor de captare a apei de mare a survenit în perioada asigurată, pe fondul unui cumul de factori naturali aflaţi în afara controlului asiguratului.

În acelaşi timp, recurenta contestă reţinerile instanţei de apel cu privire la soluţia constructivă adoptată de parte, de lestare a conductelor de mare cu saci geotextil neţesuţi umpluţi cu nisip, făcând ample referiri la probatoriul administrat în cauză.

Or, Înalta Curte reaminteşte că, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel încât, criticile recurentei care privesc starea de fapt şi reevaluarea unor probe, nu pot fi avute în vedere, în considerarea specificului acestei căi extraordinare de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate, şi nu de netemeinicie a hotărârii atacate.

Prin urmare, constatările de fapt ale instanţei de apel cu privire la cauzele care au determinat avarierea instalaţiei de aducţiune a apei de mare şi, subsecvent, mortalitatea populaţiei de peşti, nu pot fi cenzurate de instanţa de recurs.

În ce priveşte critica prin care se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 477 alin. (1) C. proc. civ., care va fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

Se susţine de către recurentă că instanţa de apel a depăşit limitele învestirii prin aceea că a reţinut incidenţa cazului de excludere de la plata despăgubirii prevăzut de art. 5.1 lit. u) din Condiţiile speciale de asigurare, prin raportare la o altă situaţie de fapt decât cea invocată de intimată însăşi prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe şi prin cererea de apel.

Lecturând cererea de apel, Înalta Curte constată că pârâta a criticat soluţia primei instanţe, invocând, între altele, împrejurarea că aceasta nu a analizat clauzele contractuale care reglementau excluderi ale dreptului la despăgubire, printre care şi cea cuprinsă în art. 5.1 lit. u) din Condiţiile speciale de asigurare referitoare la pagube produse ca urmare a neefectuării lucrărilor de întreţinere a echipamentului.

Întemeindu-se pe probatoriul administrat în cauză, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a dovedit că a efectuat lucrările de întreţinere a echipamentului tehnic al bazinelor, iar în perioada anterioară avizării daunei la asigurător nu a întreprins acţiuni menite să preîntâmpine/diminueze mortalitatea populaţiei de peşti, apreciind că această conduită atrage incidenţa cazului de excludere de la plata despăgubirii invocat de apelată.

Procedând astfel, instanţa de prim control judiciar a rejudecat fondul în limitele stabilite expres de către apelantă, în acord cu prevederile art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la reţinerea de către instanţa de apel a cazului de excludere prevăzut de art. 3.11 lit. c) din Condiţiile generale de asigurare, ca urmare a criticilor pârâtei, prin care s-a invocat faptul că inspecţia de risc prealabilă poliţei nu reflecta starea reală a bunului asigurat, în realitate aceasta fiind stabilită pe baza declaraţiei pe proprie răspundere a asiguratului.

În ce priveşte pretinsa interpretare eronată de către instanţa de apel a clauzei contractuale cuprinse în art. 5.1 lit. u) din Condiţiile speciale de asigurare, Înalta Curte arată că motivul de recurs de care se prevalează recurenta, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., presupune refuzul aplicării normei juridice sau interpretarea greşită unei prevederi legale, ori dezacordul dintre norma juridică aplicată şi situaţia de fapt reţinută de către instanţele de fond.

Prin urmare, concluzia instanţei de apel cu privire la includerea unei anumite împrejurări de fapt în cazurile de excepţie de la plata despăgubirii, stabilite convenţional, nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare invocat, întrucât nu denotă nesocotirea unei norme de drept material, ci se înscrie în limitele în care instanţa de apel, ca instanţă de fond, interpretează probatoriul în cadrul demersului de stabilire a situaţiei de fapt.

Pentru acelaşi argument, nu pot fi reţinute nici criticile recurentei prin care se combat constatările instanţei de apel cu privire la conduita părţii în perioada premergătoare încheierii poliţei de asigurare, raportat la limitele în care se desfăşoară controlul de legalitate pe calea recursului.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 240 din 15 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentei-reclamante A. S.R.L., în baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., o va obliga pe aceasta la plata sumei de 9.015,72 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă B. S.A., conform documentelor justificative aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.- prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 240 din 15 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de insolvenţă şi litigii cu profesionişti şi societăţi, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. să plătească intimatei-pârâte B. S.A. suma de 9.015,72 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2024.