Effect of insolvency opening on pending appeal and proper summons of judicial administrator in ordinary civil litigation

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă la data de 25 aprilie 2019, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtele C. S.R.L. şi D. S.R.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obigarea în solidar a acestora la plata sumei de 150.000 Euro, reprezentând preţ achitat conform promisiunii bilaterale de vanzare autentificată sub nr. x din 18.04.2018, cât şi la plata sumei de 150.000 euro, reprezentând despăgubire pentru prejudiciu cauzat conform art. 1544 alin. (2) teza finala C. civ.. Totodată reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor în solidar la plata dobânzii legale calculate la suma de 150.000 euro achitată la data de 18.04.2018, cât şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 02 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale specializate a secţiei I Civile din cadrul Tribunalului Dolj, invocată, din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a Tribunalului Dolj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civile a Tribunalului Dolj sub nr. x/2019*.

Prin întâmpinarea formulată, D. S.R.L. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, iar pe cale reconvenţională, a solicitat obligarea reclamanţilor, în solidar, la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat de lipsa de folosinţă a imobilului, ca urmare a refuzului de a radia notarea din Cartea Funciară a imobilului x, privind precontractul nr. x/2018 şi ipoteca legală, ceea ce a determinat imposibilitatea de a încheia contracte care să îi aducă profit. A invocat excepţia lipsei calitatii procesual pasive, arătând că D. S.R.L. nu este parte contractantă în promisiunea de vanzare nr. x/2018, care este izvorul pretenţiilor reclamanţilor, neavând nicio culpă în neexecutarea acestui precontract, care nu îi este opozabil, nedatorând vreo sumă cu titlu de preţ şi nici despăgubiri, pentru neobţinerea de către reclamanţi a proprietăţii.

Prin întâmpinarea formulată C. S.R.L., a solicitat respingerea cererii în principal, ca lipsită de interes, iar în subsidiar ca nefondată.

La data de 30 iulie 2019, C. S.R.L. a formulat şi cerere de chemare în garanţie a D. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în cazul în care va fi admisă cererea de chemare în judecată şi va fi obligată C. S.R.L. la plata sumelor de bani solicitate de reclamanţi, să se dispună obligarea D. S.R.L. la plata acestor sume către C. S.R.L.

Prin sentinţa nr. 197 din 07.08.2020, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în parte acţiunea formulată de către A. şi B. împotriva pârâţilor C. S.R.L. şi D. S.R.L. şi au fost obligaţi pârâţii, în solidar, să plătească reclamanţilor suma de 150.000 Euro, reprezentând preţ achitat, cât şi suma de 30.000 Euro reprezentând despăgubiri şi dobânda legală calculată, pentru suma de 150.000 Euro, începând cu data achitării-18.04.2018 şi până la plata efectivă. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie, formulată de C. S.R.L., cât şi cererea reconvenţională formulată de D. S.R.L. şi au fost obligate pârâtele la plata către reclamanţi a sumei de 17.927 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel D. S.R.L. şi C. S.R.L., iar prin decizia nr. 376/2021 din 10 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost admise apelurile, a fost anulată sentinţa, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instantă.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs D. S.R.L.

Prin decizia nr. 273 din 09.02.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a fost admis recursul, a fost casată în parte decizia atacată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare pe fond instanţei de apel.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2019.

Prin încheierea de şedinţă din 16.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, având în vedere că potrivit certificatului de înregistrare menţiuni şi certificatului de constatare din 17.01.2022 emise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dolj, C. S.R.L. şi-a schimbat denumirea în E. S.R.L., s-a dispus conceptarea acesteia sub noua denumire.

Prin decizia civilă nr. 572/2022 din 17.11.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, s-a dispus încetarea acţiunii formulate de A. şi B., împotriva societăţii E. S.R.L. (fostă C. S.R.L.). A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de E. S.R.L. împotriva societăţii D. S.R.L., a fost respinsă acţiunea formulată de A. şi B. împotriva D. S.R.L., ca neîntemeiată. A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de D. S.R.L., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, A. şi B. au declarat recurs.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenţii susţin că prezentul dosar a fost soluţionat fără legala citare a intimatei E. S.R.L., asupra căreia a fost deschisă procedura generală de insolvenţă la data de 12.04.2022, fiind desemnat administratorul judiciar F.. Recurenţii-reclamanţi arată că pe parcursul soluţionării apelului, intimata E. S.R.L. a fost citată la sediul social al administratorului statutar, deşi conform prevederilor art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., după deschiderea procedurii insolvenţei, citarea trebuie efectuată potrivit legii speciale.

În continuare, recurenţii susţin că potrivit art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenţei, citarea debitorului se face la sediul acestuia şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar. Or, arată recurenţii, curtea de apel a procedat la soluţionarea apelului cu nerespectarea dispoziţiilor art. 153 C. proc. civ., aspecte sancţioate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub un alt aspect, autorii recursului susţin că decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014. Potrivit recurenţilor, este dedus judecăţii apelul formulat de E. S.R.L, fostă C. S.R.L., împrejurare faţă de care, având de soluţionat o cale de atac începută înaintea deschiderii procedurii insolvenţei, instanţa de apel trebuia să constate aplicabilitatea prevederilor art. 75 alin. (2) din Legea nr. 85/2014. Recurenţii susţin că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că devin aplicabile automat prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul oferind posibilitatea ca pentru stabilirea unor creanţe asupra debitorului, în baza unor acţiuni ale creditorilor începute anterior deschiderii procedurii, să nu intervină suspendarea de drept a cauzei.

O altă critică vizează încălcarea de către instanţa de apel a prevederilor referitoare la mandat. Sub acest aspect, recurenţii-reclamanţi evocă situaţia de fapt în ceea ce priveşte încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare nr. x/2018 dintre D. S.R.L. şi C. S.R.L., precum şi promisiunea de vînzare nr. 926/2018 dintre recurenţi şi C. S.R.L şi arată că chiar dacă intimata D. S.R.L. nu ar fi solicitat, aşa cum reiese din actele dosarului, ca plata sumei de 150.000 RON să fie făcută în contul său, acceptarea plăţii echivalează ofertei de mandat. Însă, arată autorii recursului, solicitarea expresă a societăţii D. S.R.L. care reiese din înscrisurile de la dosar, precum şi notificarea trimisă către recurenţi de a-i fi comunicat contul în vederea restituirii sumei de 150.000 euro, reprezintă o manifestare expresă a voinţei de a mandata societatea C. S.R.L. să vândă imobilul ce face obiecul promisiunii de vânzare. În continuare recurenţii indică prevederile art. 2013 C. civ. cu privire la mandat şi susţine că în cauza de faţă sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege.

De asemenea, recurenţii susţin că instanţa de apel a interpretat greşit efectul pozitiv al puterii de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea deciziei nr. 544/2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019. Astfel, recurenţii susţin că instanţa de apel nu a observat că la data încheierii promisiunii de vânzare nr. 926/2018, promitenta vânzătoare nu era proprietar, aşa cum a fost probabil situaţia dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2019, apreciindu-se în acel caz că proprietarul nu poate fi împuternicit de o altă persoană pentru a transmite dreptul de proprietate. Potrivit recurenţilor, prin analiza corectă a situaţiei de fapt dovedită cu probele de la dosar, nu se încalcă prezumţia de lucru judecat, de vreme ce C. S.R.L. nu era proprietar atunci când a dispus prin clauzele convenite cu aceştia, în actele încheiate, ca plata preţului să se facă direct în contul proprietarului.

O ultimă critică vizează aplicarea în mod greşit de către instanţa de apel a normelor de drept material ce guvernează elementele răspunderii civile delictuale pe care se întemeiază pretenţiile recurenţilor împotriva intimatei-pârâte D. S.R.L. Sub acest aspect, recurenţii susţin că instanţa de apel în mod greşit a considerat că în cauză nu există faptă ilicită, ca element esenţial al răspunderii civile delictuale guvernate de prevederile art. 1349 alin. (1) şi (2) şi art. 1357-1371 C. civ.. În continuare, autorii căii de atac redau situaţia de fapt cu privire la istoricul contractual dintre părţi şi concluzionează că instanţa de apel ar fi trebuit să constate mecanismul prin care intimatele au creat aparenţa lipsei unui refuz nejustificat al societăţii C. S.R.L. de a perfecta contractul autentic cu recurenţii. Totodată, este confirmată şi reaua credinţă a intimatei D. S.R.L., având în vedere că deşi în faţa notarului public a afirmat că va proceda la încheierea actului autentic de vânzare, ulterior nu a mai făcut acest lucru, conchid recurenţii.

Recurenţii-reclamanţi şi-au întemeiat cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă D. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Prin invocarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii arată că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură cu privire la citare, susţinând că în etapa procesuală a apelului, intimata-pârâtă E. S.R.L., în insolvenţă, nu a fost legal citată conform legii speciale, fiind astfel încălcate prevedrile art. 153 C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că aceste critici nu sunt întemeiate.

Potrivit prevederilor art. 153 C. proc. civ.:

"(1)Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Conform art. 155 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"Vor fi citaţi: cei supuşi procedurii insolvenţei, precum şi creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii citarea va fi efectuată potrivit legii speciale."

Totodată, potrivit art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă:

"În litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenţei, citarea debitorului se va face la sediul acestuia şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar".

În raport de dispoziţiile legale menţionate, rezultă că după intrarea în procedura insolvenţei, societăţile comerciale nu mai pot sta în judecată decât prin administratorul/lichidatorul judiciar, potrivit Legii nr. 85/2014, act normativ special derogatoriu de la dreptul comun. Aşadar, citarea în cauză nu este doar o chestiune de reprezentare, ci de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o astfel de procedură specială.

Instanţa supremă constată că în cauză, potrivit încheierii din 12.04.2022 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2022, a fost deschisă procedura generală a insolvenţei societăţii E. S.R.L., fostă C. S.R.L., fiind numit în calitate de administrator judiciar F..

De asemenea, se constată că, potrivit extrasului Buletinului procedurilor de insolvenţă nr. 12108/18.07.2022 (dosar curte de apel) rezultă că prin încheierea din 05 iulie 2022 pronunţată de Tribunalul Dolj s-a luat act de decizia nr. 370/29.06.2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, prin care a fost numit administrator judiciar G. şi s-a dispus încetarea atribuţiilor administratorului judiciar provizoriu F..

Ca atare, Înalta Curte reţine că din verificările efectuate în dosarul Curţii de Apel Craiova, rezultă că societatea E. S.R.L. a fost legal citată la sediul administratorului judiciar G., astfel cum atestă procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de apel.

Aşa fiind, instanţa supremă constată că instanţa de apel a pronunţat decizia recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, în conformitate cu prevederile art. 153 şi art. 155 C. proc. civ., aşa încât nu se poate reţine un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă, cu privire la încălcarea procedurii de citare.

Instanţa supremă reţine că susţinerile prin care se critică încălcarea prevederilor art. 75 din Legea nr. 85/2014, întemeiate pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite.

Motivul de casare prevăzut de acest art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Potrivit art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 "De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.(…)La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează", iar potrivit alin. (2) lit. a) a aceluiaşi articol, " Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1): a) căile de atac promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori începute înaintea deschiderii procedurii şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului; (…)".

Se constată că încheierea din 12.04.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva societăţii E. S.R.L., a rămas definitivă la data de 29.06.2022 prin decizia nr. 370/2022 pronunţată de către Curtea de Apel Craiova, astfel cum rezultă din extrasul BPI aflat la dosarul de apel.

Contrar criticilor recurenţilor, instanţa supremă reţine că, în speţă, chiar dacă apelul a fost promovat de către debitor înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, în prezenta cauză nu se aplică prevederile art. 75 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2014 care instituie un caz de excepţie în ceea ce priveşte suspendarea de drept a acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, ci sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora, la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează, faţă de faptul că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva societăţii E. S.R.L. a rămas definitivă la data de 29.06.2022.

Prin urmare, având în vedere prevederile mai sus enunţate, Înalta Curte constată că decizia recurată este legală, instanţa devolutivă de prim control judiciar aplicând corect prevederile imperative ale art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurenţilor-reclamanţi referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispoziţiile referitoare la mandat (art. 2013 C. civ.) sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce norma materială nu a fost corect aplicată.

Totodată, criticile subsumate aceluiaşi motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care se susţine că instanţa de apel a interpretat greşit efectul pozitiv al puterii de lucru judecat prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea deciziei nr. 544/2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, nu constituie critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, întrucât nu se arată în concret în ce sens acest text de lege a fost aplicat greşit de către instanţa de apel. Instanţa supremă constată că din expunerea argumentelor evocate sub acest aspect, respectiv susţinerile referitoare la interpretarea contractelor încheiate de către părţi, precum şi trimiterile la situaţia de fapt şi înscrisurile aflate la dosarul cauzei (promisiunea de vânzare), recurenţii readuc în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile formulate cu privire la aplicarea greşită a normelor de drept material care reglementează răspunderea civilă delictuală (art. 1349 C. civ.) şi răspunderea pentru fapta proprie (art. 1357-1371 C. civ.), instanţa supremă constată că acestea nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece nu sunt veritabile critici de nelegalitate, recurenta argumentează cu privire la îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, reiterând aspecte legate de existenţa faptei ilicite şi a prejudiciului. Acestea sunt chestiuni de netemeinicie care nu pot face obiectul examenului de nelegalitate în recurs.

În acest context, Înalta Curte reţine că argumentele recurenţilor-reclamanţi cu privire la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi trimiterea la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv promisiunea de vânzare-cumpărare nr. x/2018, promisiunea de vânzare-cumpărare nr. x/2018 dintre D. S.R.L. şi C. S.R.L., notificarile transmise, nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii- reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 572/2022 din 17 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II - a civilă.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată şi va obliga recurenţii-reclamanţi A. şi B. la plata către D. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.900 RON, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii- reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 572/2022 din 17 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II - a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenţii-reclamanţi B. şi A. la plata către intimata D. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.900 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2024.