Annulment of construction debt appeal for lack of procedural capacity under insolvency law

Şedinţa publică din data de 28 februarie 2024

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 23.06.2017, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.A. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.005.477,43 RON, reprezentând contravaloare lucrări de construcţii, 84.755,22 RON-penalităţi de întârziere calculate în perioada 27.02.2015-20.06.2017, precum şi penalităţi de întârziere de 0,01% pe zi, calculate în continuare, până la data achitării integrale a preţului. A solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

B. S.A. a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 87 din 23.03.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost admisă în parte cererea şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 916.421,3 RON cu titlu de contravaloare lucrări de construcţie aferente perioadei iulie- noiembrie 2014, precum şi penalităţi de întârziere de 0,01% pe zi, calculate de la data de 27.02.2015 şi până la plata efectivă a debitului. A fost respinsă cererea reconvenţională ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel principal, B. S.A. şi apel incident A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 285 din 11.11.2020 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost anulată sentinţa civilă nr. 87 din 23.03.2020 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 1002 din 23.11.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a admis cererea formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu B. S.A.; a fost obligată B. S.A. să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L. suma de 1.005.477,43 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate în perioada iulie 2014 - decembrie 2014; a fost obligată B. S.A. să plătească reclamantei-pârâte A. suma de 84.755,22 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente, în procent de 0,01% pe zi de întârziere, calculate pentru perioada 27.02.2015-20.06.2017; a fost obligată B. S.A. să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L. penalităţi de întârziere aferente debitului de 0,01% pe zi, calculate în continuare, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii efective; a fost respinsă ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă B. S.A.; s-a dispus restituirea către reclamanta-pârâtă A. S.R.L. a sumei de 500 RON achitată prin ordinul de plată nr. x/13.03.2018 şi către pârâta-reclamantă B. S.A. a sumei de 500 RON achitată prin chitanţa nr. x din 12.03.2018, ambele sume cu titlu de onorariu expertiză contabilă. A fost obligată pârâta-reclamantă B. S.A. să plătească reclamantei-pârâte A. S.R.L., 7.152 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

B. S.A. a promovat apel împotriva încheierii din 8 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de recuzare şi împotriva sentinţei civile nr. 1002 din 23.11.2021 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a Civilă.

Prin decizia civilă nr. 181/A din 19 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat de B. S.A. împotriva încheierii din 08.10.2021 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017. A fost admis apelul declarat de B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 1002/23.11.2021 pronunţate de Tribunalul Galaţi, secţia a II-a civilă în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. S.R.L.. A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că: a fost admisă în parte cererea formulată de A. S.R.L. în contradictoriu cu B. S.A.; a fost obligată B. S.A. să plătească societăţii A. S.R.L. suma de 353.513,45 RON (la care se va calcula taxa pe valoarea adăugată), în locul sumei de 1.005.477,43 RON; a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a societăţii B. S.A. la plata penalităţilor de întârziere de 0,01% pe zi de întârziere. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate. A fost admisă în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de B. S.A. şi obligată această parte, în urma compensării, la plata către A. S.R.L. a sumei de 2.152 RON (cheltuieli în primă instanţă şi în apel).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate, în sensul menţinerii soluţiei de respingere a apelului declarat de intimata împotriva încheierii din 08.10.2021 pronunţate de Tribunalul Galaţi şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Galaţi, cu cheltuieli de judecată.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă susţine că decizia atacată nu respectă cerinţele cu privire la motivare. În acest sens, recurenta arată că instanţa de apel nu a analizat în niciun fel şi în niciun mod susţinerile principale şi esenţiale formulate de către aceasta în faza procesuală a apelului. În opinia recurentei, instanţa de apel nu a realizat o cercetare efectivă a fondului, întrucât argumentele acesteia nu au fost analizate deloc în cuprinsul deciziei recurate, fiind incidente dispoziţiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.. În continuare, recurenta redă din argumentele susţinute în cadrul apelului cu privire la înscrisurile de la dosarul cauzei, opiniile experţilor şi situaţia de fapt, susţinând că acestea nu au fost analizate de instanţa de apel, echivalând cu necercetarea fondului.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă susţine că instanţa de apel a pronunţat o decizie nelegală, cu încălcarea principiului disponibilităţii, modificând cadrul procesual cu care a fost învestită, în sensul diminuării pretenţiilor acesteia. Totodată, recurenta arată că nu a formulat nicio modificare de acţiune în etapa de fond şi nici în cadrul apelului nu a renunţat la o parte din pretenţii. În acest sens redă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 264 alin. (1) C. proc. civ. şi arată că instanţa de apel a reţinut trunchiat şi părtinitor starea de fapt care a condus la o soluţie greşită. În continuare recurenta prezintă argumente cu privire la situaţia de fapt şi concluzionează că toate aceste aspecte de fapt dacă ar fi fost reţinute în mod corect, instanţa de judecată şi-ar fi îndeplinit rolul de a asigura un proces echitabil.

O altă critică vizează aplicarea greşită a normelor de drept material cu privire la petitul principal şi petitul accesoriu al cererii. În acest sens, recurenta susţine că instanţa de apel a încălcat principiul libertăţii contractuale, puterea de lege a contractului şi regulile în materie de interpretare a contractelor. În continuare, recurenta face referire la probele administrate în cauză, respectiv facturi, contracte şi procese-verbale şi prezintă situaţia de fapt cu privire la situaţia de lucrări din data de 23.01.2015, la oferta de preţ din 29.01.2014, inspecţia din teren din 07.03.2019. În final, recurenta consideră că au fost încălcate normele de drept materiale prevăzute de art. 1266 şi art. 1270 C. civ.

Recurenta-reclamantă a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării şi răspunsului la întâmpinare depuse, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 4 octombrie 2023 a fost respinsă excepţia nulităţii şi a fost admis în principiu recursul şi s-a acordat termen în şedinţă publică.

Prin încheierea din 6 decembrie 2023 cauza a fost amânată în vederea respectării principiului contradictorialităţii, având în vedere invocarea de către intimata-pârâtă a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi faţă de lipsa recurentei - reclamante la acel termen.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de intimata-pârâtă B. S.A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Legea insolvenţei nr. 85/2014 stabileşte, prin art. 56, 58 şi 64, principalele atribuţii ale administratorului special, ale administratorului judiciar şi ale lichidatorului judiciar, iar din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în afara cadrului restrâns al procedurii de insolvenţă, acţiunile în justiţie pot fi promovate doar de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, aceştia având legitimare procesuală în astfel de demersuri.

Conform prevederilor art. 85 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune deschiderea falimentului.", iar art. 56 alin. (2) din aceeaşi lege, "după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor."

În domeniul Legii nr. 85/2014, calitatea de reprezentant al societăţii aflate în insolvenţă este reglementată diferit, în funcţie de stadiul procedurii concursuale, iar puterea de a acţiona în numele societăţii implică mai mulţi participanţi, respectiv administratorul special şi administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar. Indiferent de faza procedurală, regulile de reprezentare a societăţii debitoare sunt conturate diferit de normele de drept comun, astfel că reprezentantul convenţional trebuie să fac dovada că mandatul i-a fost încredinţat cu respectarea normelor speciale edictate de legislaţia insolvenţei.

De altfel, calitatea de reprezentant convenţional al autoarei demersului judiciar este o condiţie de formă a cărei îndeplinire trebuie să poată fi verificată atât la momentul învestirii instanţei de judecată, cât şi pe tot parcursul procesului, inclusiv în cadrul căilor de atac.

Prin sentinţa civilă nr. 69 din 26 mai 2020 pronunţată de Tribunalul Alba s-a dispus începerea procedurii generale a falimentului societăţii A. S.R.L. şi a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei. Prin aceeaşi sentinţă a fost numit în calitate de reprezentant legal, lichidatorul judiciar C..

Înalta Curte reţine că prezenta cerere de recurs a fost formulată la data de 11 iulie 2022 şi semnată prin avocat, D., fiind menţionat faptul că societatea recurentă este în insolvenţă şi este reprezentată legal de către lichidatorul judiciar C..

De asemenea, se observă că cererea de recurs este însoţită de împuternicire avocaţială, aflată la dosarul de recurs, care însă nu are menţionată semnătura lichidatorului judiciar şi nici data încheierii contractului de asistenţă juridică, sens în care instanţa supremă constată că aceasta nu face dovada că mandatul acordat societăţii de avocatură E., prin avocat D., emană de la lichidatorul judiciar.

Aşadar, deşi la data formulării cererii de recurs, respectiv 11 iulie 2022, dreptul de administrare al societăţii recurente fusese ridicat, iar reprezentantul legal al recurentei era lichidatorul judiciar, din actele existente la dosarul cauzei nu rezultă că lichidatorul judiciar C.. a acordat mandat în sensul formulării căii extraordinare de atac şi nici înscrisuri din care să reiasă că îşi însuşeşte recursul declarat.

Totodată, instanţa supremă reţine că la termenul de judecată din data de 06.12.2023, intimata-pârâtă a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant, iar faţă de lipsa recurentei - reclamante la acel termen, cauza a fost amânată în vederea respectării principiului contradictorialităţii.

Aşadar, în raport de dispoziţiile art. 10 C. proc. civ., potrivit cărora părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător şi să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că împuternicirea avocaţială aflată la dosarul cauzei reprezintă mandatul acordat de către societatea A. S.R.L. prin lichidator judiciar C..

Conform prevederilor art. 174 şi art. 176 pct. 2 C. proc. civ., nulitatea este sancţiunea care lipseşte de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor de formă şi nu este condiţionată de existenţa unei vătămării în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la reprezentarea procesuală.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a raportat la art. 176 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite excepţia şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 181/A din 19 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II - a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta- reclamantă A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 181/A din 19 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II - a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 februarie 2024.