Aggravated murder conviction upheld; retrial bid over alleged false testimony rejected as outside statutory grounds.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the convicted person’s appeal as unfounded, affirming the lower courts’ rejection of his request to overturn his 18-year sentence for aggravated murder and home invasion; the original conviction remains in force, and the appellant was ordered to pay judicial costs. The appellant had sought review under the Criminal Procedure Code, claiming he was not the perpetrator and that his conviction rested on false witness testimony. The court ruled that his allegations did not fall within the exhaustive grounds for retrial under the relevant article, which require newly discovered facts or circumstances unknown at trial, proving witness perjury, a forged document, a related offense by court or prosecution personnel, or irreconcilable judgments.
Legislator headnote
AI generatedart. 175 C. pen, art. 192 alin. (2) C. pen, art. 394 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Aggravated murder conviction upheld; retrial bid over alleged false testimony rejected as outside statutory grounds: The appellant had sought review under the Criminal Procedure Code, claiming he was not the perpetrator and that his conviction rested on false witness testimony. The court ruled that his allegations did not fall within the exhaustive grounds for retrial under the relevant article, which require newly discovered facts or circumstances unknown at trial, proving witness perjury, a forged document, a related offense by court or prosecution personnel, or irreconcilable judgments.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded on the merits.
Basis for imposing judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 184 din 23 iunie 2004, Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.I. împotriva sentinței penale nr. 228/2003 a Tribunalului Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:
Petiționarul condamnat a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale sus-arătate prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 C. pen. și violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen. și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pentru 3 ani.
Sentința respectivă a rămas definitivă la data de 12 august 2003, prin neapelare.
Verificând temeinicia cererii de revizuire, tribunalul a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul G.I., criticând-o pentru aceea că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale.
Prin decizia nr. 321 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul revizuientului.
În considerentele deciziei, Curtea a apreciat că soluția tribunalului este temeinică și legală, deoarece motivul invocat de revizuient nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva deciziei revizuientul a declarat recurs, susținând că nu el este autorul faptei, condamnarea sa având la bază doar declarațiile unor martori mincinoși.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, un înscris care a servit ca temei al hotărârii a fost declarat fals, când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, sau când două sau mai multe hotărâri nu se pot concilia.
În speță, motivele susținute de inculpat în revizuire nu se încadrează în prevederile legale menționate, instanța care a dispus condamnarea revizuientului reținând o situație de fapt corectă, în concordanță cu probele administrate.
Așa fiind, Înalta Curte constată că soluțiile de respingere a cererii de revizuire pronunțată de instanțe sunt temeinice și legale, astfel că recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.I. împotriva deciziei penale nr. 321 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală.
Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a condamnatului, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2005.