Nullity of appeal for failure to criticize the decadal exclusion of arbitration agreement defense in annulment proceedings

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituţionalizat la 07.04.2023, sub nr. x/2023, reclamanta arbitrală A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta arbitrală B. S.A., obligarea acesteia la plata creanţei principale în cuantum 7.132,90 RON reprezentând diferenţa de despăgubire neachitată aferentă dosarului de daună nr. x; obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,2% pe zi de întârziere calculate începând cu 25.11.2020 până la data plăţii efective a creanţei principale; precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 132/2017, Norma A.S.F. 18/2017, Norma A.S.F. 20/2017, art. 541 şi urm. C. proc. civ.

Prin hotărârea arbitrală nr. 182 din 22 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat a admis în parte acţiunea reclamantei A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.A. sub aspectul perioadei privind calculul penalităţilor de întârziere, sens în care a obligat pârâta să achite reclamantei:

- suma de 7.132,90 RON reprezentând diferenţă de despăgubire aferentă dosarului de daună x, precum şi

- penalităţi de întârziere de 0,2%/zi de întârziere raportat la debitul de 7.132,90 RON, calculate începând cu 26.01.2021 şi până la plata integrală a debitului principal;

- suma de 1.898,70 RON reprezentând taxe arbitrale în sumă de 1.598,71 RON şi taxă de înregistrare dosar în sumă de 300 RON.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă la 27.07.2023, reclamanta B. S.A., prin lichidator judiciar provizoriu C.., a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 182 din 22 mai 2023 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat, în temeiul art. 608 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. civ.

Pârâta A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile insuficientei timbrări, tardivităţii şi inadmisibilităţii acţiunii în anulare, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca nefondată şi netemeinică, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În şedinţa publică din 26.09.2023, Curtea a respins ca neîntemeiată atât excepţia insuficientei timbrări, cât şi excepţia tardivităţii acţiunii în anulare şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii.

Prin sentinţa nr. 52 din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea în anularea hotărârii arbitrale nr. 182/22.05.2023 pronunţată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta B. S.A., prin lichidator judiciar provizoriu C.., în temeiul dispoziţiilor art. 486, art. 488 alin. (1) pct. 8, coroborate cu cele art. 613 alin. (4) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, anularea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.

În argumentarea memoriul de recurs, recurenta a susţinut că instanţa, nesocotind cele statuate de Curtea Constituţională prin decizia nr. 100 din 7 martie 2017, a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material ce guvernează materia arbitrajului.

Astfel, recurenta a învederat că Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituţionalizat este abilitat să judece litigiile civile, în care sunt implicate persoane juridice sau fizice, cu condiţia ca acestea să fi încheiat, în prealabil, o convenţie arbitrală scrisă, însă între societatea recurentă şi societatea A. S.R.L. nu există o convenţie arbitrală, în vederea soluţionării pe cale amiabilă.

Autoarea căii de atac a mai apreciat că, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 542 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 7 alin. (3) şi (4) din Norma A.S.F. nr. 18/2017 privind procedura de soluţionare a petiţiilor referitoare la activitatea societăţilor de asigurare-reasigurare şi brokerilor de asigurare, rezultă, pe de o parte, că litigiile din materia asigurărilor nu sunt excluse domeniului arbitrajului, iar pe de altă parte, că, în aceste litigii, consumatorul are opţiunea de a solicita soluţionarea pe calea arbitrajului, fără ca această posibilitate să fie condiţionată de acordul societăţilor de asigurare sau de inserarea unei clauze contractuale prealabile în contractul de asigurare.

În opinia titularei memoriului de recurs, interpretarea este eronată, fiind eludate prevederile C. proc. civ. care reglementează instituţia arbitrajului, condiţia existenţei unei convenţii arbitrale fiind esenţială pentru sesizarea legală a instanţei arbitrale şi atragerea competenţei acesteia în soluţionarea litigiului.

În opinia recurentei, o interpretare contrară a acestor dispoziţii, prin adăugarea la lege, în sensul includerii litigiilor dintre terţul păgubit şi asigurătorul RCA în categria litigiilor ce pot fi soluţionate pe calea arbitrajului, ar avea ca efect încălcarea în mod flagrant a principiului autonomiei de voinţă.

În încheiere, a susţinut că instanţa trebuia să constate incidenţa dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi să dispună anularea hotărârii arbitrale atacate, deoarece a fost pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor obligatorii ale C. proc. civ. şi principiilor avute în vedere de legiuitor.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 22 decembrie 2023, intimata-pârâtă A. S.R.L. a invocat excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare comunicat instanţei la 18 ianuarie 2024, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi a apărărilor formulate de intimata-pârâtă, precum şi admiterea recursului.

Examinând recursul în raport cu excepţiile procesuale invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la excepţia tardivităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 487 din acelaşi cod statuează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

În speţă, hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei la 06 octombrie 2023 (astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la fila x verso a dosarului curţii de apel), dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru exercitarea şi motivarea recursului, iar calea de atac a fost transmisă de această parte, prin poştă electronică, la 19 octombrie 2023, ora 15:49, astfel cum atestă înscrisul aflat la dosarul Înaltei Curţi.

În condiţiile în care termenul de recurs, calculat conform dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-ar fi împlinit la 06 noiembrie 2023, luni, zi lucrătoare, iar cererea de recurs a fost formulată la 19 octombrie 2023, joi, zi lucrătoare, Înalta Curte urmează să respingă excepţia tardivităţii recursului, reţinând că termenul de recurs prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. a fost respectat de către reclamantă, calea de atac fiind exercitată în termenul legal.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă, Înalta Curte reţine că aceasta nu poate fi primită, pentru considerentele ce succed.

Cauza are ca obiect recursul declarat împotriva sentinţei nr. 52 din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, acţiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 182 din 22 mai 2023 a Tribunalului Specializat Permanent de Arbitraj Instituţionalizat în dosarul arbitral nr. x/2023

Întrucât litigiul are ca obiect contestarea unei hotărâri pronunţate în procedura arbitrajului, instanţa supremă reţine că incidente sunt normele prevăzute în C. proc. civ., Cartea a IV-a, "Despre Arbitraj", iar potrivit dispoziţiilor art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.".

În raport de data începerii procesului, data introducerii acţiunii arbitrale, respectiv 07.04.2023, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 613 alin. (4) C. proc. civ., în forma în vigoare la data pornirii procesului, potrivit căruia "Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului."

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 C. proc. civ.

Examinând în continuare, excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte aminteşte că recursul, în considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din acelaşi cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanţa de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, şi concluzia că cerinţa motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluţia şi motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conţină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi, în acelaşi timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanţa învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Aşadar, instanţa de recurs nu poate examina decât susţinerile părţii ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii atacate care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

Prin recursul formulat, întemeiat în mod formal pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate şi fără a indica, punctual, nelegalitatea săvârşită de către Curtea de Apel în soluţionarea cererii cu care a fost învestită, recurenta învederează faptul că, între aceasta şi societatea pârâtă nu a fost încheiată o convenţie arbitrală în vederea soluţionării diferendului pe cale amiabilă, că instanţa a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 542 alin. (1) coroborate cu art. 7 alin. (3) şi (4) din Norma A.S.F. nr. 18/2017, fără a avea în vedere dispoziţiile C. proc. civ. care reglementează instituţia arbitrajului, respectiv faptul că, prin includerea litigiilor dintre terţul păgubit şi asigurătorul RCA în categoria litigiilor ce pot fi soluţionate pe calea arbirajului, se încalcă în mod flagrant principiul autonomiei de voinţă, precum şi că instanţa trebuia să constate incidenţa dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Reţinând că prezentul demers judiciar vizează sentinţa nr. 52 din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, prin care s-a admis excepţia inadmisibilităţii şi s-a respins cererea în anulare, ca inadmisibilă, Înalta Curte observă că eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei în ceea ce priveşte admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii în anulare, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Aceasta în condiţiile în care Curtea de Apel a reţinut, în urma examinării dosarului arbitral, că, deşi pârâtei arbitrale i s-a comunicat cererea arbitrală, aceasta nu a formulat întâmpinare în termenul legal şi nici nu a participat la şedinţa de arbitraj, împrejurare în raport de care a intervenit decăderea din dreptul de a invoca inexistenţa convenţiei arbitrale, iar acest aspect nu mai poate fi invocat ca motiv pentru anularea hotărârii arbitrale, faţă de prevederile art. 608 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare argumentul unic şi decisiv pentru care prima instanţă a repins acţiunea în anulare a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 608 alin. (2) C. proc. civ. şi pe constatarea că pârâta din acţiunea arbitrală nu a invocat inexistenţa unei convenţii arbitrale în termenul prevăzut de lege în faţa instanţei arbitrale, astfel că a fost decăzută din dreptul de a o invoca pe calea acţiunii în anularea hotărârii arbitrale

Reţinând că recurenta nu a criticat în niciun fel acest raţionament al primei instanţe, pe care s-a bazat soluţia de respingere a acţiunii în anularea hotărârii arbitrale, şi nu a indicat care ar fi criticile ce ar ce ar putea contura nelegalitatea acestei soluţii, invocând exclusiv motive străine de argumentaţia primei instanţe, constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condiţiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, aplicând art. 248 alin. (2) C. proc. civ., va admite, ca fiind prioritară, excepţia nulităţii recursului iar, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A., prin lichidator judiciar provizoriu C.., împotriva sentinţei nr. 52 din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile tardivităţii şi inadmisibilităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.A., prin lichidator judiciar provizoriu C.., împotriva sentinţei nr. 52 din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 februarie 2024.