Limitation of annulment appeal to substantive omission of cassation grounds, excluding review of procedural defects in appeal motivation

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin decizia nr. 1012 din 2 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost anulat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C.. împotriva deciziei nr. 155-A din 31 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Prin cererea formulată la 27 noiembrie 2023 şi înregistrată pe rolul secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub număr de dosar x/2023, A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. a solicitat anularea deciziei nr. 1012 din 2 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

În motivare, invocând, în drept, dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea a criticat hotărârea atacată, susţinând, în esenţă, că instanţa de recurs nu s-a pronunţat pe niciunul dintre motivele de casare invocate prin cererea de recurs.

Solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi, rejudecând recursul, admiterea acestuia, cu consecinţa casării hotărârii instanţei de apel, în sensul respingerii apelului şi menţinerii ca temeinică a hotărârii instanţei de fond.

Intimata D. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. împotriva deciziei nr. 1012 din 2 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele care succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile şi în recurs.

Prin motivarea recursului, trebuie să se înţeleagă nu numai indicarea textelor de lege pe care se încadrează criticile şi dezvoltarea lor, ci şi încadrarea lor în limitele recursului, cale de atac extraordinară nedevolutivă prin care o hotărâre poate fi modificată sau casată doar pentru motivele de nelegalitate prevăzute expres în pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Prin decizia a cărei anulare se solicită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu raportare la aceste cerinţe legale, astfel că, în aceste condiţii, nu se poate pe calea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. să se invoce neanalizarea motivelor de recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Din analiza textului de lege anterior evocat, rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza în care instanţa respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul, omiţând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în totalitate a acestuia şi nu atunci când soluţionează recursul pe o excepţie, chiar dacă aceasta vizează însăşi condiţia motivării recursului, deoarece ar presupune reanalizarea şi rejudecarea excepţiei, ceea ce excedează contestaţiei în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru motivele limitativ prevăzute de lege.

Prin promovarea contestaţiei în anulare, prevalându-se de împrejurarea că instanţa nu s-a pronunţat pe niciunul dintre motivele de casare invocate de către aceasta prin cererea de recurs, contestatoarea tinde în realitate să se treacă peste nulitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii cerinţelor legale de promovare şi de susţinere a căii de atac a recursului, ceea ce nu este permis, având în vedere raţiunile anterior expuse.

Instanţa de recurs a constatat şi a reţinut în mod expres în considerentele hotărârii împrejurarea că recurenta-reclamantă A. S.R.L. a invocat formal motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neinvocând critici care să conţină o minimă argumentaţie în drept în sensul nelegalităţii hotărârii din perspectiva acestui motiv de recurs.

S-a mai arătat că, deşi a invocat încălcarea puterii de lucru judecat, recurenta a contestat situaţia fapt reţinută de instanţa de apel şi constatările acestei instanţe, în raport cu hotărârile evocate.

Totodată, pornind de la alte premise decât cele stabilite de instanţa de apel şi oferind propriile interpretări în ceea ce priveşte considerentele hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic, s-a reţinut că recurenta încearcă, în faza recursului, să demonstreze că starea de fapt este alta decât cea reţinută, în fond, de instanţa de apel.

În egală măsură, recurenta a susţinut formal încălcarea dispoziţiilor legii speciale, întrucât criticile enunţate vizează fondul cauzei, şi nu erorile de drept imputabile instanţei de apel, respectiv modul concret în care această instanţă ar fi interpretat sau aplicat greşit legea.

Instanţa de recurs a conchis că întreaga construcţie a recursului, întemeiată pe aspecte vizând fondul pricinii, prin care recurenta tinde la reaprecierea probelor şi la schimbarea situaţiei de fapt, prezintă valenţele unui veritabil control de temeinicie, incompatibil cu structura căii extraordinare de atac, în care se exercită exclusiv un control de legalitate al hotărârii recurate.

Totodată, simpla reiterare a susţinerilor din etapele procesuale anterioare, dublată de expunerea propriei viziuni asupra situaţiei de fapt dedusă judecăţii, nu este suficientă pentru a considera motivată calea extraordinară de atac.

Astfel, instanţa de recurs a constatat că, fără să combată în vreun fel argumentele instanţei de apel şi fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existenţa judecăţii anterioare şi natura căii de atac a recursului, în cuprinsul cererii nefiind regăsite veritabile critici de nelegalitate, la care instanţa de recurs să fie ţinută a răspunde.

Prin urmare, câtă vreme instanţa de recurs a constatat că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ. au fost invocate strict formal, în contextul în care nu au fost susţinute de veritabile critici care să permită exercitarea controlului de legalitate a soluţiei pronunţate, promovarea unei contestaţii în anulare întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nu-şi găseşte justificare legală.

Astfel, pentru considerentele reţinute şi nefiind întrunite cerinţele art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. împotriva deciziei nr. 1012 din 2 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C. împotriva deciziei nr. 1012 din 2 mai 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.