Tenant’s appeal against suspension of lease termination appeal dismissed; suspension upheld pending related case.

Şedinţa publică din data de 13 februarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2021, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea Notificării de Reziliere nr. x/08.01.2021; repunerea părţilor în situaţia anterioară; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de litigiu.

Prin sentinţa civilă nr. 1038 din 28 septembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost admisă cererea modificată de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ "ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME" S.A.

S-a dispus anularea Notificării privind rezilierea de plin drept a Contractului de închiriere nr. x/11.10.2017, înregistrată în evidenţele pârâtei sub numărul 162/08.01.2021; repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Notificării anterior individualizate.

A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei 100,00 RON, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta CN Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa.

La 10 aprilie 2023, apelanta-pârâtă CN Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, în contradictoriu cu intimata - reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Prin încheierea din 12 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, a fost admisă cererea de suspendare a judecăţii; în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a fost suspendată judecata apelului promovat de apelanta - pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANŢA, împotriva sentinţei civile nr. 1038 din 28 septembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. S.R.L., până la soluţionarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, după o scurtă prezentare a situaţiei de fapt, reclamanta a susţinut, în esenţă, că dezlegarea cauzei prezente nu depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa.

A arătat că în prezenta cauză, instanţa de fond a fost învestită cu tranşarea unei probleme de natură diferită, aceea a legalităţii manifestării unilaterale de voinţă, cuprinsă în Notificarea de reziliere nr. 162. Ca natură, spre deosebire de conţinutul şi intinderea unei obligaţii contractuale, în acest caz se verifică legalitatea unui act ce duce la încetarea efectelor contractului, fiind o cauză de încetare. În speţa curentă, spre deosebire de acţiunea de pe rolul Judecătoriei Constanţa, soluţia instanţei va determina soarta contractului, în sensul că acesta va continua, ca efect al anularii notificării de reziliere sau va înceta, ca efect al constatării legalităţii acestei notificări.

Astfel, apreciază ca fiind eronată reţinerea instanţei de apel în sensul că în dosarul nr. x/2020 se verifică obligaţia locatorului de a pune la dispoziţia chiriaşului bunul - terenul în starea în care se afla la momentul scoaterii la licitaţie, corelativ cu dreptul de a percepe chiria.

Solicită instanţei de recurs să constate că în respectivul dosar nu s-a pus in discuţie şi nici nu s-a contestat obligaţia de a pune la dispoziţia chiriaşului terenul, corelativ cu dreptul de a percepe chiria.

Problema de la care recurenta a plecat în formularea acţiunii a fost aceea că nu pute folosi terenul conform destinaţiei prevăzute în contract, deoarece era străbătut de cablurile de înalta tensiune, proiectul intimatei desfăşurându-se efectiv pe suprafaţa terenului, pe perioada contractuală (lucrările intimatei au început în iunie 2018, procesul-verbal de recepţie finală fiind încheiat în decembrie 2020).

În acelaşi timp, în dosarul curent prezintă interes dacă excepţia de neexecutare a fost întemeiată sau nu (excepţia de neexecutare pentru neplata chiriei vizează o perioada concretă, respectiv septembrie 2018 până la momentul comunicării notificării, perioadă în care intimata a desfăşurat lucrări pe teren) astfel încât să se poată determina dacă neplata chiriei reprezintă temei pentru rezilierea uniliterală. Verificarea îndeplinirii condiţiilor invocării excepţiei de neexecutare, mai susţine recurenta, se face independent de soluţia pronunţată în dosarul de pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Cu alte cuvinte, Judecătoria Constanţa verifică dacă modul în care amplasarea cablurilor de înalta tensiune este legală şi conformă, în timp ce Curtea de Apel Constanţa va aprecia dacă locatorul şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura folosinţa bunului, pentru a cerceta excepţia de neexecutare, respectiv notificarea de reziliere, sub aspectul legalităţii.

Aşa fiind, având în vedere natura diferită a acţiunilor cuprinse în cele două dosare, precum şi efectele diferite asupra contractului generate de pronunţarea hotărârilor judecătoreşti, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare, cu consecinţa trimiterii cauzei instanţei de apel pentru continuarea judecăţii.

Intimata-pârâtă COMPANIA NAŢIONALĂ ADMINISTRAŢIA PORTURILOR MARITIME S.A. CONSTANŢA a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Preliminar, deşi recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., se constată că anumite critici pot fi încadrate şi analizate doar din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care prevede că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, însă acest motiv de recurs nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Dispoziţiile legale sus-menţionate reglementează un caz de suspendare facultativă a judecării unei cauze, care intervine atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerinţele ca problema de a cărei dezlegare depinde soluţia din proces să facă obiectul unei alte judecăţi, în curs de derulare, pe rolul unei instanţei judecătoreşti.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către Curtea de Apel Constanţa a fost considerată ca fiind necesară în raport de existenţa pe rolul instanţelor a dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa apreciindu-se că soluţia ce va fi pronunţată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii supuse judecăţii.

Prin încheierea atacată, instanţa de apel a reţinut că dezlegarea prezentei cauze, în care se supune analizei nulitatea actului de reziliere pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a chiriei, depinde de soluţia ce va fi pronunţată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa, în care se verifică obligaţia locatorului de a pune la dispoziţia chiriaşului bunul - terenul în starea în care se afla la momentul scoaterii la licitaţie, corelativ cu dreptul de a percepe chiria.

Se impune a se preciza că instituţia suspendării legale facultative reglementată de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este o instituţie deosebit de utilă pentru realizarea unei optime administrări a justiţiei, de natură să preîntâmpine pronunţarea unor hotărâri greşite, în raport de alte constatări făcute pe cale judecătorească sau a unor hotărâri contradictorii.

În acest context juridic, în virtutea caracterului devolutiv al apelului, Curtea de Apel Constanţa a reţinut în mod legal că, faţă de stadiul administrării probatoriului în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Constanţa, pentru buna administrare a justiţiei - posibilitatea administrării aceloraşi probe în dosare diferite, cu posibilitatea de a rezulta concluzii diferite, se impune admiterea cererii de suspendare, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., criticile recurentei fiind nefondate.

Prin urmare, dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost corect aplicate de către Curtea de Apel Constanţa, aşa încât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 12 aprilie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2024.