Inadmissibility of cassation appeal in social insurance disputes due to statutory exclusion under Law 263/2010
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's civil appeal as inadmissible, thereby upholding the decision of the Bucharest Court of Appeal, which had affirmed the lower court's rejection of the claimant's request for pension recalculation. The dispute concerned a social insurance conflict where the claimant sought to include specific surcharges, night shifts, and compensations in her pension assessment based on documents from a former employer, but the proceedings were halted at the final instance level due to procedural limitations rather than on the merits. The court determined that under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure as amended by Law no. 310/2018, and in conjunction with Article 155 of Law no. 263/2010, judgments rendered by appellate courts in social insurance matters are definitive and not subject to cassation appeal, making the appeal inadmissible pursuant to the principle of legality of appellate means established in Article 457 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 494 din C. proc. civ, art. 24 din C. proc. civ, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 156 din Legea nr. 263/2010, art. 483 alin. (2) din C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal in social insurance disputes due to statutory exclusion under Law 263/2010: Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 8 februarie 2024
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie 2022 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2022, precizată la data de 2 iunie 2022, reclamanta A. a chemat-o în judecată pe pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. 219093/19.11.2009, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în considerare a sporului de vechime, sporului de noapte, compensaţiilor, pensiei suplimentare, concediului de odihnă, primelor menţionate în carnetul de muncă serisa A.X. nr. x şi în adeverinţa nr. x/27.09.2005, emisă de Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române Tarom - S.A., înscrisuri depuse în original la dosarul de pensie.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 5317 din 6 septembrie 2022, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Prin decizia nr. 1957/2023 din 28 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 5317 din 6 septembrie 2022 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 2 mai 2023.
Intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând admiterea acesteia şi respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.
Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluţia din 31 octombrie 2023 s-a fixat termen la data de 8 februarie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.
Aşadar, instanţa nu are posibilitatea de a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia, o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.
Totodată, potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.
În speţă, la data de 31 ianuarie 2022, reclamanta A. a învestit instanţa cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pârâtă fiind CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar conform art. 155 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; "Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."
Nu în ultimul rând, se reţine că art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 31 ianuarie 2022, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:
"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.
În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict/litigiu de asigurări sociale.
Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:
"hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.
Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia nr. 1957/2023 din 28 martie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI şi, pe cale de consecinţă, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1957/2023 din 28 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 1957/2023 din 28 martie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2024.