Burden of proof for challenging arbitration summons validity and mandatory evidentiary verification of recipient identity

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea arbitrală înregistrată pe rolul Curţii de Arbitraj Comercial Intern şi Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Mureş la 23.03.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 31.384,49 RON, reprezentând debit principal şi penalităţi de întârziere.

Prin hotărârea nr. 1/14.09.2022, Curtea de Arbitraj Comercial Intern şi Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Mureş a admis acţiunea şi, în consecinţă, a obligat pârâta să achite reclamantei sumele de 31.384,49 RON, reprezentând debit principal şi penalităţi de întârziere datorate, conform facturilor fiscale nr. x/26.02.2021, nr. y/05.03.2021 şi nr. 41810/22.12.2021, şi de 2.954,77 RON, cu titlu de cheltuieli arbitrale.

Împotriva acestei hotărâri, B. S.R.L. a formulat acţiune în anulare, fundamentată pe dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 62/22.05.2023, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea în anulare, a anulat hotărârea arbitrală şi, rejudecând în fond cauza, a respins ca neîntemeiată cererea arbitrală; a obligat pârâta A. S.R.L. la plata către reclamanta B. S.R.L. a sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, pârâta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii.

În motivare, recurenta a susţinut că, în legătură cu motivul de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., pentru nelegala citare a societăţii B. S.R.L., curtea de apel a apreciat greşit că nu au fost respectate prevederile art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 162 alin. (1) C. proc. civ., bazându-se pe afirmaţiile nedovedite ale părţii adverse, care a susţinut că nu avea o angajată cu numele C., fără a prezenta un extras din Revisal pentru a dovedi lista angajaţilor la data judecării cauzei în faţa instanţei arbitrale.

Recurenta a subliniat că citarea părţii adverse a fost realizată conform art. 155 alin. (1) pct. 3, coroborat cu art. 577 C. proc. civ., şi în conformitate cu Regulamentul Curţii de Arbitraj, atât la data de 18.05.2022 când i-au fost comunicate mai multe înscrisuri, cât şi pentru termenul din 14.09.2022 şi ulterior când i-a fost comunicată hotărârea arbitrală.

Totodată, recurenta a mai argumentat că afirmaţiile părţii adverse privind neidentificarea persoanei care a preluat citaţia şi că aceasta nu ar fi fost angajata sa nu sunt dovedite şi nu au un suport real; în opinia sa, actele de procedură efectuate în dosarul arbitral nr. 1/2022 demonstrează că reclamanta a fost citată corect şi că i-au fost comunicate documentele conform regulilor de arbitraj.

Recurenta a concluzionat că lipsa de apărare şi neparticiparea la şedinţa de judecată din partea reclamantei, deşi a primit cererea de arbitrare şi citaţia, reprezintă o culpă exclusivă a acesteia, fără a avea legătură cu modalitatea de comunicare a actelor de procedură.

Referitor la fondul cauzei, recurenta a susţinut că instanţa a aplicat greşit art. 1.556, rap. la art. 1.270 C. civ., precum şi dispoziţiile art. 6.2 lit. a) şi h) din contractul de prestări de servicii nr. x/01.02.2019.

Sub acest aspect, a evidenţiat că instanţa a apreciat eronat că facturile emise nu dovedesc realizarea serviciilor contractuale şi că ar trebui dovedită neutralizarea deşeurilor medicale, motiv pentru care ar fi incident art. 1.556 C. civ.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 06.09.2023, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reţine următoarele:

Din actele dosarului reiese că reclamanta a invocat, în faţa curţii de apel, nelegala sa citare în faţa instanţei arbitrale, susţinând că nu a primit citaţia pentru termenul din 14.09.2022, când au avut loc dezbaterile, iar la solicitarea instanţei, a precizat că nu ar fi avut o angajată cu numele C., semnatara procesului-verbal de primire a citaţiei. Aceste argumente au fost aduse pentru a demonstra nelegalitatea procedurii de citare în cadrul procesului arbitral, fiind subsumate motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată când partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile şi procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

Curtea de apel a admis acţiunea în anulare în baza art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., reţinând că nu se poate stabili cu certitudine cine a preluat citaţia pentru societatea B. S.R.L., în contextul lipsei ştampilei societăţii, absenţa indicării calităţii şi numelui complet al persoanei semnatare, avându-se în vedere şi afirmaţia reclamantei conform căreia persoana care a semnat pentru primirea citaţiei, "C.", nu ar fi fost angajata sa.

Recursul a fost fundamentat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi supune analizei instanţei de recurs reţinerea greşită a incidenţei art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în legătură cu nelegalitatea procedurii de citare a societăţii B. S.R.L. în faţa instanţei arbitrale. Recurenta susţine că instanţa a concluzionat eronat că nu au fost respectate prevederile art. 155 alin. (1) pct. 3, coroborat cu art. 162 alin. (1) C. proc. civ., bazându-se pe simpla afirmaţie a părţii, care nu a fost susţinută de probe concrete, cum ar fi un extras din Registrul General de Evidenţă a Salariaţilor (Revisal) care să ateste lista angajaţilor la momentul respectiv. Astfel, recurenta consideră că, în lipsa unor probe relevante, instanţa nu ar fi trebuit să constate că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită.

Preliminar, Înalta Curte notează că argumentele recurentei se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi vor fi analizate din această perspectivă.

Criticile recurentei sunt fondate.

Potrivit art. 165 C. proc. civ., procedura se socoteşte îndeplinită la data menţionată în dovada de comunicare ce reprezintă fie data la care destinatarul sau o persoană din cele prevăzute de art. 161 şi 162 C. proc. civ. a semnat de primire, fie data la care actul de procedură a fost depus la cutia poştală, în considerarea art. 163 alin. (8) C. proc. civ.

În ambele ipoteze, data comunicării actului de procedură este aceea a semnării dovezii de înmânare sau, după caz, a încheierii procesului-verbal, aşa cum rezultă din cuprinsul art. 165 pct. 1 C. proc. civ.

Totodată, procedura de comunicare a actelor de procedură prevede la art. 163 C. proc. civ. că agentul însărcinat cu comunicarea este dator să completeze în cuprinsul dovezii de înmânare şi al procesului-verbal menţiunile prevăzute de art. 164 C. proc. civ. şi care pot fi combătute doar prin procedura înscrierii în fals.

Înalta Curte notează că instanţa învestită cu acţiunea în anulare a reţinut greşit incidenţa motivului de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., limitându-se la simplele afirmaţii ale societăţii reclamante.

Astfel, susţinerele societăţii B. S.R.L., conform cărora nu a primit citaţia şi că persoana care a semnat pentru primirea citaţiei, "C.", nu ar fi fost angajata sa, nu erau suficiente pentru a concluziona că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită pentru termenul când au avut loc dezbaterile în faţa instanţei arbitrale. Aceasta deoarece, părţii îi revenea obligaţia de a-şi susţine afirmaţiile cu probe, întrucât potrivit art. 249 C. proc. civ., "Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".

Mai mult, potrivit art. 164 alin. (4) C. proc. civ., "Menţiunile din procesul-verbal privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals".

Potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ., "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop (...) judecătorul este în drept (...) să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc".

Înalta Curte notează că, în aplicarea textului legal citat ce consacră principiul rolului activ al judecătorului, curtea de apel avea îndatorirea de a verifica susţinerile părţii reclamantei, prin administrare de probatoriu pentru a clarifica aspectele legate de modul în care a fost realizată procedura de citare în faţa instanţei arbitrale, pe care trebuia să îl solicite acesteia.

Procedând astfel, instanţa ar fi respectat nu doar principiul rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., dar şi principiile fundamentale ale dreptului la un proces echitabil.

Respectarea dreptului la un proces echitabil - garantat de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6 C. proc. civ. - impune curţii de apel să verifice stabilirea situaţiei de fapt prin completarea probatoriului, în vederea realizării unui examen propriu, real şi efectiv al argumentelor cu privire la nelegalitatea procedurii de citare.

Aşa fiind, în condiţiile în care instanţa a admis acţiunea în anulare fără a solicita reclamantei B. S.R.L. să prezinte dovezi relevante care să sprijine afirmaţiile sale, Înalta Curte, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei şi, în baza art. 497 C. proc. civ., sentinţa va fi casată, iar cauza trimisă spre o nouă judecată aceleiaşi curţi de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 62/22.05.2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S.R.L.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2023.